Locul citarii.

Conform disp. art. 259 alin.1, 2 şi 5 C.p.p., cu denumirea marginală -locul de citare-suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează. Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie în cadrul audierii şi cu privire la consecinţele nerespectării obligaţiei.

Din analiza textelor legale incidente în cauză, Curtea reţine că locul unde se transmite citaţia prezintă importanţă deosebită, rolul acesteia fiind de a încunoştinţa, în mod real, părţile despre termenul de judecată. Pentru realizarea acestui scop, legea are în vedere mai multe locuri unde poate fi citat inculpatul, în funcţie şi de situaţiile posibile în care s-ar afla. De regulă generală,  inculpatul se citează la „adresa unde locuieşte”, ceea ce implică adresa efectivă din momentul citării, care poate fi diferită de aceea a domiciliului său stabil. Adresa unde locuieşte inculpatul se stabileşte prin investigaţiile organelor de urmărire penală, iar dacă inculpatul a dat o declaraţie în care şi-a arătat adresa unde doreşte să fie citat, aceasta va deveni locaţia unde urmează a fi citat.

 Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.509 din data de 04.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr…., în baza art. 336 alin. 1 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul ..., la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, pedeapsă executată în regim de detenţie.

În baza art.66 alin.1 lit.i din Codul penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a obligat inculpatul ..., la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat(din care suma de 250 de lei avansată în faza de urmărire penală).

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 331/P/2017 din data de 21.02.2019 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr….. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ..., fiul lui …, născut la .. în mun. …, domiciliat în mun. …., CNP …, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art.336 alin.1 din C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că în data de 30.12.2016, în jurul orelor 17.20, inculpatul a condus autoturismul marca Toyota Celica cu numărul de înmatriculare …, pe str. …, având o îmbibaţie alcoolică de 1,35 g/l alcool pur în sânge.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 11.04.2019, în baza art. 342 şi art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a constatat competenţa instanţei în soluţionarea cauzei, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 331/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina privind pe inculpatul ..., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul ....

În cursul cercetării judecătoreşti nu a fost audiat inculpatul întrucât acesta nu a înţeles să se răspundă la chemările instanţei. Din procesele verbale de căutare întocmite de către organele de poliţie a rezultat că inculpatul este plecat în Anglia. S-a procedat la ascultarea martorului ….

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul ... a condus în data de 30.12.2016, în jurul orelor 17:20, autoturismul marca Toyota Celica, cu numărul de înmatriculare …, pe str. …, având o îmbibaţie de 1,35 g/l alcool pur în sânge.

Situaţia de fapt reţinută de către instanţă a rezultat din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţia martorului …, declaraţiile suspectului/ inculpatului şi buletinul de analiză toxicologică nr. 85/25.01.2017.

Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a rezultat că la data de 30.12.2016, organele de poliţie din cadrul din Poliţiei Mun. … - Biroul Rutier au oprit pentru control pe str. …, autoturismul marca Toyota Celica, cu numărul de înmatriculare …, condus de inculpatul ....

Procedându-se la testarea conducătorului auto cu aparatul alcotest a rezultat o concentraţie de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere rezultatul testării, organele de poliţie au procedat la conducerea inculpatului la S.J.U. …în vederea recoltării de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Din declaraţiile martorului .., agent de poliţie în cadrul Poliţiei mun. …, date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, rezultă că la data de 30.12.2016, în jurul orelor 17:20, în timp ce se afla în executarea atribuţiilor de serviciu împreună cu colegul său … tot din cadrul Poliţiei Mun. .., au observat pe str. … autoturismul marca Toyota Celica, cu numărul de înmatriculare …, care la efectuarea virajului la dreapta pe str. …, nu a acordat prioritate de trecere altui autoturism, moment în care au plecat în urmărirea acestuia, reuşindu-se oprirea pe str. …. Procedându-se la identificarea conducătorului auto, s-a constatat că acesta se numeşte ... din mun. …. Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică s-a procedat la testarea acestui cu aparatul alcotest, rezultatul fiind de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la S J.U. Slatina în vederea recoltării de mostre biologice.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul ... a recunoscut că în seara zilei de 30.12.2016, în jurul orelor 17:20, a condus autoturismul marca Toyota Celica, cu numărul de înmatriculare …, pe str. …, din direcţia str. …spre …, deşi anterior consumase băuturi alcoolice (vin şi bere).

Aşa cum se arăta în paragrafele anterioare, în cursul judecăţii inculpatul nu a putut fi audiat de către instanţă întrucât nu a fost găsit la domiciliu, din datele aflate la dosar rezultând că este plecat pe teritoriul Angliei.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 85/25.01.2017 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml sânge a fost de 1,35 ‰ alcool pur în sânge, la prima recoltare şi de l,20 ‰ alcool pur în sânge, la cea de a doua recoltare.

Prima mostră de sânge a fost recoltată la data de 30.12.2016 ora 17:40 iar cea de a doua probă a fost recoltată la 30.12.2016 ora 18:40, trusa standard a fost securizată cu sigiliul nr. 0057111, starea sigiliului fiind intactă la momentul prelevării.

Analizând conţinutul dosarului de urmărire penală pentru soluţionarea laturii penale, instanţa de fond a constatat că din probele administrate a rezultat că fapta inculpatului a fost stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite aplicarea unei pedepse.

În drept, fapta inculpatului ... care în data de 30.12.2016, în jurul orelor  17:20, a condus autoturismul marca Toyota Celica, cu numărul de înmatriculare …, pe str. ..din mun. …, având o îmbibaţie de 1,35 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele  constitutive  ale  infracţiunii  de Conducerea unui  vehicul  sub  influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 din Codul penal, instanţa  de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Acţiunea inculpatului, care în data de 30.12.2016, în jurul orei 17.20, a condus autoturismul marca Toyota Celica, cu nr. de înmatriculare .., pe str. .., pe raza mun…, jud. .., având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,35 g/l alcool pur în sânge, realizează elementul material al infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul conceptului de siguranţă a traficului rutier, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l – a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui – starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta reţinută în sarcina sa şi a răspuns la chemările organelor judiciare în faza de urmărire penală. Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind o condamnare pe teritoriul Spaniei pentru comiterea unei infracţiuni de acelaşi gen, dar nici cu normele care reglementează circulaţia vehiculelor pe drumurile publice, anterior fiind sancţionat administrativ în mod repetat pentru comiterea de diverse fapte contravenţionale, inclusiv pentru conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice şi pentru producerea unui accident cu pagube materiale – în acest sens fişa de evidenţă auto aflată la fila 30 dosar de urmărire penală. Instanţa de fond a avut în vedere şi valoarea foarte mare a alcoolemiei inculpatului astfel cum a fost stabilită prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie dar şi starea de pericol social creată de acesta pentru ceilalţi participanţi la trafic prin acţiunea de a conduce autovehiculul pe drumurile publice aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, aceasta cu atât mai mult cu cât a condus autoturismul pe raza unei localităţi urbane şi într-un interval orar în care circulaţia rutieră se afla în plină desfăşurare.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege şi ţinând cont de considerentele anterior expuse, instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a aplicat pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare inculpatului ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu executare în regim de detenţie.

Instanţa de fond a constatat că faţă de inculpat nu s-ar putea dispune suspendarea executării pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor art. 91 şi urm. din Codul penal, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, aceea ca inculpatul să-şi fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, condiţie care este prevăzută şi în cazul instituţiei amânării aplicării pedepsei, formă de individualizare spre care oricum instanţa nu s-ar fi orientat ţinând cont de gravitatea faptei săvârşite şi de persoana inculpatului. În raport de aceleaşi elemente – gravitatea faptei evidenţiată de valoarea foarte mare a alcoolemiei şi de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe raza unei localităţi urbane şi într-un interval orar în care circulaţia rutieră se afla în plină desfăşurare, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale şi a fost sancţionat în mod repetat pentru abateri de la legislaţia care reglementează circulaţia vehiculelor pe drumurile publice –apreciund că nu ar fi oportună aplicarea faţă de inculpat a pedepsei amenzii penale, sancţiune prevăzută alternativ cu închisoarea de dispoziţiile art. 336 alin. 1 din Codul penal.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, în cauza de faţă, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului dar ţinând cont şi de faptul că pedeapsa principală stabilită pentru această infracţiune este închisoarea, instanţa de fond a apreciat că se impune pentru inculpatul ... aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispoziţiile art. 66 din Codul penal pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Aşadar, în baza art. 66 alin. 1 lit. i C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de pedeapsa închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. i C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a conduce orice categorie de vehicule pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

La aplicarea pedepsei complementare instanţa de fond a avut în vedere împrejurările comiterii faptei – a circulat cu autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice pe raza unei localităţi urbane şi într – un interval orar în care circulaţia rutieră se afla în plină desfăşurare, urmarea deosebit de gravă a acesteia – punerea în pericol grav a siguranţei participanţilor la trafic şi persoana inculpatului – anterior producerii evenimentului rutier inculpatul a fost sancţionat în mod repetat pentru încălcarea normelor rutiere şi a suferit o condamnare pe teritoriul altui stat pentru comiterea unei fapte de acelaşi gen – filele 30 – 32 dosar de urmărire penală, existând în continuare riscul ca inculpatul să pună în pericol circulaţia pe drumurile publice în măsura în care nu ar fi interzis acest drept pentru o anumită perioadă de timp.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul ..., susţinând că sentinţa instanţei de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv pentru modalitatea de executare în regim de detenţie stabilită de instanţa de fond.

Astfel, Judecătoria Slatina a apreciat că, faţă de inculpat nu s-ar putea dispune suspendarea executării pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor art. 91 si urm. din Codul penal, nefiind îndeplinita una dintre condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, aceea ca inculpatul să-şi fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În privinţa amânării executării pedepsei, instanţa de fond a reţinut aceeaşi lipsă a condiţiei acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, menţionând că referitor la această din urmă formă de individualizare a pedepsei „oricum nu s-ar fi orientat ţinând cont de gravitatea faptei săvârşite şi de persoana inculpatului"

Critica formulată are în vedere aplicarea incidenţa suspendării executării pedepsei închisorii, neaplicată de Judecătoria Slatina pentru argumentul unic reprezentat de lipsa acordului inculpatului de a presta o munca neremunerata în folosul comunităţii. Astfel, în baza efectului devolutiv al apelului, care investeşte instanţa de control judiciar cu împuternicirea a realiza o noua judecată, prin prezenta îşi manifestă în mod expres şi fără echivoc acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Totodată, în circumstanţiere, a solicitat a se avea în vedere că, în faza de urmărire penală a recunoscut fapta şi şi-a asumat consecinţele, colaborând cu organele de ancheta şi având tot timpul o atitudine sinceră, aşa cum rezulta din toate documentele emise în faza de urmărire penala - de exemplu la filele nr. 17, 18 sau 21 din dosarul de urmărire penala. Acelaşi aspect este reţinut şi de către instanţa de fond în sentinţa apelată: „În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta reţinuta în sarcina sa şi a răspuns la chemările organelor judiciare în faza de urmărire penala"

În plus, în analiza incidenţei dispoziţiilor art. 91 Cod penal cu privire la condiţiile suspendării executării pedepsei, acestea trebuie privite coroborat cu motivele invocate de mine in cererea de repunere in termenul apel in care, printre altele, am arătat ca pe tot parcursul urmăririi penale am încercat sa iau legătura cu organele de ancheta, in privinţa stadiului in care se afla dosarul, dar de fiecare data mi s-a transmis sa am răbdare (a se vedea cererile de audienta si studiu dosar din datele de 10.01.2018 si 16.02.2018) - filele 24 si 25 dosar de urmărire penala, (dovezi anexate si cerererii de repunere in termen).

A mai arătat precizat că a fost şi este de buna-credinţa raportat la toate lucrările dosarului, motiv pentru care a ales să se întoarcă în ţară. În sens contrar, daca ar fi avut intenţia de a se sustrage (în ipoteza în care ar fi cunoscut existenţa dosarului în faza procesuală pe rolul Judecătoriei Slatina şi a sentinţei de condamnare), ar fi avut posibilitatea să rămână în străinătate pentru a tergiversa aplicarea masurilor dispuse împotriva mea.

În aceeaşi ordine de idei, la termenul fixat de Curtea de Apel Craiova în data de 13.08.2019 cu privire la cererea de suspendare a executării sentinţei apelate, s-ar fi prezentat în fata instanţei deşi cunoştea că pe numele său fusese emis mandatul de executare a pedepsei, ocazie cu care acesta a şi fost pus în aplicare, din acea dată şi până în prezent fiind încarcerat în penitenciar în vederea executării pedepsei.

Faţă de aceste aspecte, independent de legalitatea procedurilor de citare la data desfăşurării procesului în fond, nu se justifică a se reţine că s-ar fi sustras de la judecată sau ca ar fi încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului, a identificării ori angajării răspunderii penale.

Dimpotrivă, şi-a asumat fapta în mod concret, cu absolut toate consecinţele care decurg din angajarea răspunderii penale, inclusiv executarea pedepsei în detenţie.

Raportat la toate aceste considerente, ţinând cont şi de motivele cererii de repunere în termen, în care a arătat detaliat împrejurările relevând o imposibilitate obiectivă în calitate de inculpat, de a exercita în termen calea de atac a apelului, respectiv de a manifesta acordul de a presta o munca neremunerată în folosul comunităţii, în procesul de individualizare a pedepsei, a solicitat a se avea în vedere întreg materialul probator depus la dosar în faza apelului, în speţă toate documentele care atestă că, la data judecării procesului în fond, nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului pe rolul Judecătoriei Slatina.

Faptul ca în hotărârea de condamnare, Judecătoria Slatina a reţinut că nu poate aplica instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru unicul argument al lipsei acordului inculpatului de a presta o munca neremunerata în folosul comunităţii (acord manifestat in mod expres în prezentul apel de către inculpat) este o problemă care ţine de legalitatea sentinţei şi de respectarea normelor de drept material şi drept procesual penal, dar şi de drept constituţional sau drept european în materia protecţiei drepturilor omului, practic instanţa fiind ţinuta sa aplice modalitatea de executare in detenţie a pedepsei.

Per a contrario, a precizat că, daca ar fi avut posibilitatea să se prezinte în faţa judecătorului fondului şi să-şi dea acordul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, Judecătoria Slatina ar fi procedat la aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De aceea, a solicitat a se avea în vedere şi că, judecând fapta în sine (ca regula fundamentala a dreptului penal) şi, în subsidiar celelalte circumstanţe, în situaţii similare se poate ajunge la paradoxul ca un inculpat care are posibilitatea sa-si exprime acordul de a munci in folosul comunităţii sa beneficieze de clementa conţinuta în măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, spre deosebire un altul care, din motive obiective, nu si-a putut da acest acord si care va fi obligat sa execute pedeapsa in detenţie in baza unui singur aspect, personal şi nedefinitoriu în raport cu fapta.

Aşadar, printr-o corectă individualizare a pedepsei se pot îndeplini deopotrivă funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al acesteia.

Perioada deja petrecută în detenţie, la care se adaugă pedepsele complementare aplicate, au îndeplinit rolul scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.

S-a solicitat a se avea în vedere şi că nu sunt în stare de recidivă, infracţiunea săvârşita este una la regimul de circulaţie, iar sub aspectul laturii subiective a fost reţinută intenţia indirecta.

În plus, este tânăr (35 de ani) şi doreşte să se reintegreze cât mai repede în societate, pentru a putea sa-i asigure mijloacele necesare traiului. Executarea în întregime a pedepsei în detenţie ar avea un efect nefast asupra aspectelor personale/familiale şi profesionale motiv pentru care nu cred ca rolul educativ/preventiv şi de reintegrare s-ar atinge mai bine în acest fel. În concluzie, a precizat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins fără a fi necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, simpla condamnare şi executare a unei părţi din pedeapsa plus pedepsele complementare aplicate fiind suficiente, întrucât a conştientizat gravitatea şi consecinţe dăunătoare ale faptelor.

Mai mult, prin manifestarea expresă a acordului de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii dat în faţa Curţii de Apel Craiova, a precizat că toate condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal sunt îndeplinite, motiv pentru care, în temeiul art.421 Cod procedura penala, a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi, rejudecând, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite de prima instanţă.

 În cursul judecăţii în apel, a fost audiat inculpatul, conform art.420 alin.4 C.p.p., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea constată ca fiinf fondat apelul declarat de inculpatul ..., pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 421 alin.1 pct.2 lit.b C.p.p. instanţa, judecând apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte.

Astfel, conform disp. art. 259 alin.1, 2 şi 5 C.p.p., cu denumirea marginală -locul de citare-suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează. Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie în cadrul audierii şi cu privire la consecinţele nerespectării obligaţiei.

Dacă nu se cunosc nici adresa unde locuieşte suspectul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, la sediul organului judiciar se afişează o înştiinţarecare trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua şi ora când a fost făcută; b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia;  c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui citat; d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul; e) menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei; f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia; g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; h) semnătura celui care a afişat înştiinţarea.

Din analiza textelor legale incidente în cauză, Curtea reţine că locul unde se transmite citaţia prezintă importanţă deosebită, rolul acesteia fiind de a încunoştinţa, în mod real, părţile despre termenul de judecată. Pentru realizarea acestui scop, legea are în vedere mai multe locuri unde poate fi citat inculpatul, în funcţie şi de situaţiile posibile în care s-ar afla. De regulă generală,  inculpatul se citează la „adresa unde locuieşte”, ceea ce implică adresa efectivă din momentul citării, care poate fi diferită de aceea a domiciliului său stabil. Adresa unde locuieşte inculpatul se stabileşte prin investigaţiile organelor de urmărire penală, iar dacă inculpatul a dat o declaraţie în care şi-a arătat adresa unde doreşte să fie citat, aceasta va deveni locaţia unde urmează a fi citat.

În caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia dată, inculpatul este obligat să încunoştinţeze despre schimbarea intervenită în termen de 3 zile, după care citarea se va face la noua adresă.

Însă, citarea la noua adresă este obligatorie şi atunci când, din datele aflate la dosar, rezultă că s-a produs o schimbare de adresă  Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte, inculpatul se citează la adresa locului de muncă, prin serviciul personal al unităţii unde lucrează. Pentru situaţia  în care, în mod excepţional, nu se cunoaşte nici adresa unde locuieşte, nici locul său de muncă, inculpatul se citează printr-o procedură specială care constă în afişarea la sediul organului judiciar a unei înştiinţări care, sub sancţiunea nulităţii, trebuie să cuprindă anumite menţiuni.

În cauză, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut ( din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere ) faptul că inculpatul ... nu mai locuieşte la adresa de domiciliu care rezulta din actul său de identitate, motiv pentru care a dispus citarea acestuia prin afişarea la sediul organului judiciar a unei înştiinţări. (a se observa în acest sens încheierea de la fila 25 de la instanţa de fond).

În continuare, deşi instanţa de fond a hotărât aplicarea acestei proceduri speciale de citare, la dosarul cauzei nu se regăseşte înştinţarea care să respecte disp. art. 259 alin.5 C.p.p., deoarece înscrisul denumit -înştinţare- aflat la fila 29 din dosarul instanţei de fond neîndeplinid condiţiile de formă ale textului de lege evocat anterior, astfel că la termenul din data de 27.06.2019, termen la care au avut loc şi dezbaterile, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită.

În acelaşi sens, Curtea constată şi o anumită inconsecvenţă a instanţei de fond, în sensul că, deşi a considerat că nu se cunoaşte nici adresa unde locuieşte inculpatul şi nici locul său de muncă, alegând să citeaze inculpatul printr-o procedură specială care constă în afişare, nu a mai procedat la comunicarea minutei prin aceiaşi modalitate, motiv pentru care Curtea va reţine că nici procedura de comunicare a minutei nu a fost îndeplinită în mod legal, astfel că apelul inculpatului ... apare ca fiind formulat în termen, minuta nefiind comunicată.

Pe de altă parte, Curtea reţine aplicabilitatea în cauză şi a hotărârii C.E.D.O. pronunţată în cauza Șerban împotriva României, unde s-a decis că atunci când din mandatele de aducere, instanțele constată absența unor martori (nota instanţei. cu atât mai mult când este vorba de inculpaţi) de la adresă lor obișnuită, trebuie luate măsuri concrete pentru a localiza noile lor adrese, căutându-i activ sau, după caz, prin mecanismele de cooperare internațională în materie penală (n.i. de exemplu prin introducerea acestora în S.I.S. sau în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări (SINS).

În consecinţă, Curtea constată incidenţa în cauză a disp. art. 421 alin.1 pct.2 lit.b C.p.p. astfel că urmează a desfiinţa sentinţa primei instanţe şi să dispună rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi (inculpatul) nelegal citate.

Aceasta deoarece, dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. obligă instanţa de apel să pronunţe o nouă hotărâre şi să procedeze potrivit dispoziţiilor privind judecată în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanţei de apel poate fi pronunţată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanţe, dar care a fost pronunţată după desfăşurarea unei judecăţi ce a respectat toate dispoziţiile legale. Hotărârea primei instanţe nu a urmat regulile menţionate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanţei de control judiciar (aşa cum a solicitat apărarea) să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecăţii în prima instanţă.

În rejudecare, instanţa va trebuii să ţină seama de cauza Cauza Cutean împotriva României, unde Curtea E.D.O., a considerat că un aspect important al unui proces penal echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii în prezenţa judecătorului care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei. Principiul nemijlocirii este o garanţie importantă în procesul penal în cadrul căruia observaţiile făcute de instanţă cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe importante pentru inculpat (a se vedea Beraru împotriva României, nr. 40.107/04, pct. 64, 18 martie 2014). Curtea E.D.O. a considerat că, având în vedere importanţa procesului penal, considerentele menţionate se aplică şi cu privire la audierea directă a inculpatului de către judecătorul care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei.

Curtea E.D.O. a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor [a se vedea Mellors împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 57.836/00, 30 ianuarie 2003].

Prin urmare, Curtea urmează a admite apelul declarat de inculpatul ..., împotriva sentinţei penale nr. 509 din data de 04.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.2075/311/2019.

Va desfiinţa sentinţa penală nr.509/04.07.2019 a Judecătoriei Slatina, pronunţată în dosarul nr.2075/311/2019 şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, Judecătoria Slatina.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 607/01.08.2019 emis de Judecătoria Slatina.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului …, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare