Litigiu de muncă. Art. 685 din Legea nr. 567/2004. Actualizare pensie de serviciu cuvenită personalului auxiliar.

- art. 685 din Legea nr. 567/2004

Instanţa de fond a reţinut că prevederile Legii nr. 130/2015 fac referire la media salariilor de bază realizate de personalul auxiliar de specialitate, respectiv de acele salarii concret încasate, iar în speţă, în perioada de referinţă pentru calculul pensiilor reclamantelor, salariile de încadrare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. nu se calculau în raport de o valoare de referinţă sectorială de 421,36 lei.

Totuşi, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile deciziei nr. 36/04.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în dosarul nr. 435/1/2018 – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care stabilește soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim, ţinând seama nu doar de salariile aflate în plată ci şi de cele care conţin aceste majorări recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, chiar dacă nu s-au emis ordine de salarizare în acest sens.

Aşadar, din moment ce indemnizaţiile personalului auxiliar aflat în activitate au fost stabilite în mod retroactiv în anul 2018, prin raportare la un VRS de 421,36  lei, începând  cu data de 09.04.2015, se impune ca această majorare a salariului de bază se fie avută în vedere şi în cazul pensiilor de serviciu, care se raportează la salariile obţinute de personalul aflat în activitate.

De altfel, în considerentele deciziei nr. 36/04.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în dosarul nr. 435/1/2018, pct.78, se precizează că „a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive decât dacă au fost emise ordine de salarizare ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecinţa aplicării sau neaplicării prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive să producă consecinţe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice.”

În speţă, dacă intimatul pârât, în calitate de ordonator de credite, şi-ar fi respectat obligaţia de a emite ordinele de salarizare încă din anul 2015, prin care să recunoască personalului în activitate un VRS în cuantum de 421,36  lei, atunci şi apelantele reclamante ar fi trebuit să primească un alt cuantum al pensiei de serviciu, nefiind de admis ca intimatul pârât să invoce propria culpă în neemiterea ordinului de salarizare, pentru a priva reclamantele de un drept recunoscut de lege.

Deliberând asupra apelului civil de faţă;

Constată că, prin sentinţa civilă nr.53/Mas/30.01.2019, Tribunalul Braşov – Secţia I civilă a dispus respingerea cererii formulată de reclamantele B., […], C., […], D., […], E., […], F., […], G., […], şi H., […], reprezentate de av. I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A., […].

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantele au avut calitatea de angajaţi ai Parchetelor de pe lângă Judecătoria A., Tribunalul A., respectiv Curtea de Apel A., în funcţiile de prim – grefier, dactilograf, secretar şef, grefier şef, secretar, în prezent fiind pensionate.

Reclamanta B. se adresează intimatului pentru eliberarea unei adeverinţe necesare pentru calculul pensiei de serviciu, cerere respinsă prin adresa nr. 3248/VI/9/2018  (filele 14 – 15). Intimatul comunică reclamantei faptul că pensia de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate a fost reintrodusă prin Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare. Intimatul face trimitere la art. 2 alin.1 lit. d din H.G. nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, potrivit căruia

(1) Beneficiază de pensie de serviciu următoarele persoane: d) care au fost pensionate anterior datei de 25 iulie 2015 şi îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: sunt beneficiare ale unei categorii de pensii din sistemul public de pensii, au o vechime în specialitate de cel puţin 20 de ani, vârsta de 60 de ani şi, la data pensionării, aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale.

Intimatul invocă şi prevederile art. 5 alin.3 din acelaşi act normativ:

(3) Cuantumul pensiei de serviciu pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) este 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.

În adresă se face trimitere la decizia nr. 88/18.06.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A., care prevede la art. 1 alin.1 că, în perioada 9.04 – 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului pe le lângă Curtea de Apel A. se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, iar la art. 5 se stipulează faptul că plata diferenţelor salariale se va face după asigurarea fondurilor necesare în Ministerul Public.

În consecinţă, emitentul adresei arată că, având în vedere că în prezent grefierii în activitate nu realizează în fapt venituri rezultate ca urmare a aplicării noii valori de referinţă sectorială, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A. nu poate soluţiona favorabil cererea de emitere a adeverinţei necesare stabilirii pensiei.

Instanţa de fond a apreciat că respingerea cererii este legală, fiind întemeiată pe dispoziţiile legale citate de intimat şi care sunt apreciate ca fiind incidente în cauză.

Astfel, Tribunalul a reţinut că prin Legea nr. 130/2015 s-a reintrodus pensia de serviciu pentru personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, pensie de serviciu de care beneficiază reclamantele, conform art. II din actul normativ precizat:

 „De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Baza de calcul a pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.”

Dispoziţiile legale au în vedere media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul anterior eliberării din funcţie.

Ori, la data la care reclamanta B. a solicitat adeverinţa şi la data formulării cererii de chemare în judecată, la nivelul parchetului unde şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu reclamantelor valoarea de referinţă sectorială utilizată pentru determinarea salariului de încadrare a personalului auxiliar de specialitate  nu era de 421,36 lei. Instanţa de fond a reţinut că  alineatul 3 al art.5 face referire la media salariilor de bază realizate de personalul auxiliar de specialitate, respectiv de acele salarii concret încasate, iar nu de cele care se vor realiza în viitor, cum este cazul de faţă.

În concluzie, atât timp cât în perioada de referinţă pentru calculul pensiilor reclamantelor, salariile de încadrare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. nu se calculau în raport de o valoare de referinţă sectorială de 421,36 lei nici în temeiul deciziilor ordonatorului de credite prin care s-a stabilit salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi nici printr-o hotărâre judecătorească, pretenţiile de obligare a intimatului să emită adeverinţe în acest sens nu sunt întemeiate.

Reclamantele au invocat  dispoziţiile Legii nr. 71/2015, decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr.764/2016 a Curţii Constituţionale. Tribunalul a apreciat însă că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 71/2015, care se referă la salarizarea personalului bugetar pentru anul 2015, şi, pe cale de consecinţă, nici Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în interpretarea acesteia. În speţă instanţa nu trebuie să stabilească dacă indemnizaţia de încadrare brută a reclamantelor ar fi fost eronat stabilită începând cu data de 9.04.2015, acesta nefiind obiectul cererii de chemare în judecată. În prezenta cauză instanţa trebuie să stabilească doar dacă angajatorul are obligaţia de a emite o adeverinţă care să ateste o valoare  de referinţă sectorială diferită de cea care este încasată în prezent de personalul auxiliar al parchetelor aflaţi în activitate. În plus, conform deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi deciziei nr. 23/2015 a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se au în vedere şi drepturile salariale stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă dată într-un litigiu dintre categoriile de personal anterior menţionate şi angajator, chiar dacă acestea nu au fost efectiv plătite de angajator, or dovada existenţei unei astfel de hotărâri nu a fost făcută în cauză, în conformitate cu prevederile art. 249 Cod procedură civilă. Reclamantele au mai invocat şi decizia Curţii Constituţionale nr. 764/2016, însă aceasta nu are legătură cu prezenta speţă, ci vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 6 şi art. II din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că pretenţii reclamantelor sunt nefondate, cererea promovată primind soluţia de respingere.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen legal reclamantele B., C., D., E., F., G., şi H., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că prin Ordinul nr.75/15.03.2018 emis de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus ca judecătorii, magistraţii asistenţei, personalul auxiliar de specialitate, personalul conex din cadrul instanței supreme să fie salarizaţi pentru perioada 2015, prin acordarea unei valori de referinţă sectorială de 405 lei, iar pentru perioada de după 01.12.2015 – prin acordarea unui VRS în cuantum de 465,5 lei, prevăzut de Legea nr. 293/2015.

Totodată, prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a dispus ca salariile de bază pentru personalul auxiliar – grefieri să fie calculat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, începând cu data de 09.04.2015, în acest sens fiind menţionată sentinţa civilă nr.500/LM/2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia civilă nr.1080/A/2017 a Curţii de Apel Oradea.

În cuprinsul adeverinţelor eliberate în anul 2015 nu s-a avut în vedere valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, fiind necesară eliberarea unor noi adeverinţe care să le înlocuiască pe cele eliberate anterior.

În drept, au fost invocate prevederile art.480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza prevederilor art.270 din Codul muncii.

Intimata pârâtă Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A. a depus întâmpinare (f.11-12) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât având în vedere că în prezent grefierii din activitate nu realizează în fapt venituri rezultate ca urmare a aplicării noii valori de referinţă sectorială, parchetul nu poate proceda la eliberarea adeverinţelor solicitate de către reclamante.

În apel, nu au fost administrate alte probe noi.

Analizând cererea de apel formulată, în limita motivelor de apel şi în temeiul art. 477 Cod procedură  civilă  şi art. 476 Cod procedură civilă, în raport de probatoriul administrat la fond, Curtea constată că aceasta este fondată.

Astfel, instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt, reţinând că reclamantele au avut calitatea de angajaţi ai Parchetelor de pe lângă Judecătoria A., Tribunalul A., respectiv Curtea de Apel A., în funcţiile de prim – grefier, dactilograf, secretar şef, grefier şef, secretar, în prezent fiind pensionate.

Prin Legea nr. 130/2015, a fost modificată Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, fiind introdus art. 68 indice 5, potrivit căruia personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, poate beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Elementele necesare stabilirii pensiilor prevăzute de această lege referitoare la vechimea în specialitate, vechimea în funcţie şi baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de instanţa judecătorească competentă, de parchetul de pe lângă aceasta sau de INEC, pe răspunderea acestora.

La art. II din Legea nr. 130/2015 se menţionează că ”(1) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii. (2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.”

Apelantele reclamante au solicitat prin intermediul prezentei acţiuni recalcularea drepturilor de pensie, astfel încât să se ţină cont în baza  de calcul şi de cuantumul indemnizaţiei de încadrare, aşa cum a fost majorată cu valoarea de referinţă sectoriala de 405  lei, la care s-a adăugat creşterea procentuală de 10%, începând cu data de 09.04.2015.

În acest sens, prin Decizia nr. 88/18.06.2018 emisă de către Procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A., s-a stabilit că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei iar în perioada 01.12.2015-30.09.2016, personalul auxiliar de specialitate se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,5 lei.

Intimata pârâtă a emis adeverințele - tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 însă fără aceste majorări, susţinând că, date fiind dispoziţiile legale intervenite, valorile de referinţă sectoriale pretinse nu erau în baza de calcul a pensiei deoarece nu se aflau în plată la acea dată, fiind recunoscute şi aplicate de abia din momentul emiterii deciziei menţionate.

În baza dispoziţiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, a deciziei nr. 23/26.09.2016 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015 introdus prin O.U.G. nr. 20/2016, a deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, salariul de bază brut pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor şi parchetelor trebuie calculat  prin raportare la o valoare de referinţă sectorială  în cuantum de 405 lei începând cu data de 9 aprilie 2015, la care se  adaugă creşterea procentuală de 10% stabilită prin Legea nr. 293/2015, de la data de 1 decembrie 2015 (data intrării în vigoare a acestei legi).

Totodată, prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a dispus ca salariile de bază pentru personalul auxiliar – grefieri să fie calculat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, începând cu data de 09.04.2015, în acest sens fiind chiar sentinţa civilă nr. 500/LM/2017 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. […], definitivă prin decizia civilă nr. 1080/A/2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Instanţa de fond a reţinut că prevederile Legii nr. 130/2015 fac referire la media salariilor de bază realizate de personalul auxiliar de specialitate, respectiv de acele salarii concret încasate, iar în speţă, în perioada de referinţă pentru calculul pensiilor reclamantelor, salariile de încadrare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A. nu se calculau în raport de o valoare de referinţă sectorială de 421,36 lei.

Totuşi, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile deciziei nr. 36/04.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 435/1/2018 – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care stabilește soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim, ţinând seama nu doar de salariile aflate în plată ci şi de cele care conţin aceste majorări recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, chiar dacă nu s-au emis ordine de salarizare în acest sens.

Aşadar, din moment ce indemnizaţiile personalului auxiliar aflat în activitate au fost stabilite în mod retroactiv în anul 2018, prin raportare la un VRS de 421,36  lei, începând  cu data de 09.04.2015, se impune ca această majorare a salariului de bază se fie avută în vedere şi în cazul pensiilor de serviciu, care se raportează la salariile obţinute de personalul aflat în activitate.

De altfel, în considerentele deciziei nr. 36/04.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 435/1/2018, pct.78, se precizează că „a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive decât dacă au fost emise ordine de salarizare ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecinţa aplicării sau neaplicării prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive să producă consecinţe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice.”

În speţă, dacă intimatul pârât, în calitate de ordonator de credite, şi-ar fi respectat obligaţia de a emite ordinele de salarizare încă din anul 2015, prin care să recunoască personalului în activitate un VRS în cuantum de 421,36  lei, atunci şi apelantele reclamante ar fi trebuit să primească un alt cuantum al pensiei de serviciu, nefiind de admis ca intimatul pârât să invoce propria culpă în neemiterea ordinului de salarizare, pentru a priva reclamantele de un drept recunoscut de lege.

În ce priveşte solicitarea de plată a diferenţelor din drepturile de pensie, actualizate cu rata inflaţiei, se constată că nu s-a indicat nici un temei legal pentru această solicitare, intimatul pârât nefiind cel care plăteşte drepturile de pensie către apelante ci are doar obligația de a elibera adeverinţa necesară pentru recalcularea acestor drepturi de către casa de pensii.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de către apelantele reclamante şi va schimba în parte hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele B., C., D., E., F., G. şi H. şi obligării pârâtului la eliberarea unei noi adeverinţe, care să înlocuiască adeverinţa eliberată în anul 2015 în vederea calculării pensiei de serviciu, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei, la care se adaugă creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 9.04.2015, urmând a fi respinse restul pretenţiilor.

Totodată, conform prevederilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul pârât va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocaţial achitat pentru judecată în fond, potrivit chitanţei depuse la dosar (f.72 dosar tribunal).

Domenii speta

Spete similare