Din interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 188/2000, rezultă că, prin actuala reglementare, s-a eliminat paralelismul ce exista în reglementarea anterioară între contestaţia la executare şi plângerea prevăzută de legea specială. Prin urmare, te

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 21.08.2017, sub nr. x/299/2017, contestatoarele R S.R.L. şi B S.A. au formulat, în contradictoriu cu intimaţii N.U. şi BEJA BEJA, contestaţie la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de îndeplinire a actelor de executare solicitate de către contestatoare în cadrul dosarului execuţional nr. x/2015 prin cererea transmisă în data de 21.06.2017, sens în care solicită obligarea executorului judecătoresc să  ia act de transmiterea calităţii de debitor din dosarul de executare nr. x/2015 de la F.L. către R S.R.L., să ia act şi să aplice compensarea creanţei ce face obiectul dosarului execuţional nr. X/2015 cu creanţa F.L., conform art. 646 alin. 2 Cod procedură civilă, constatată încă din data de 28 mai 2013, să închidă dosarul de executare nr. X/2015 ca urmare a intervenirii compensaţiei legale, precum şi la plata unei amenzi judiciare în sumă de 7.000 lei conform art. 720 alin. 7 Cod procedură civilă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.

În motivarea cererii, contestatoarele au arătat că, N.U. a încheiat cu Biroul Notarial Notas – în prezent radiat – un contract de cesiune fictiv la data de 28 mai 2014, prin care Notas, în calitate de cedent, ar fi transferat către Ungureanu, în calitate de cesionar, o presupusă creanţă deţinută de Notas împotriva F.L.. În realitate, F.L. deţine la rândul său o creanţă împotriva Notas de peste 30.000.000 lei, motiv pentru care BEJ BALACIU COSTEL, ce efectuează acte de executare împotriva Notas la cererea F.L., pentru creanţa de peste 30.000.000 lei, a constatat compensarea între cele două creanţe prin procesul-verbal emis la data de 28 mai 2013, creanţa F.L. fiind astfel redusă în mod corespunzător cu suma reprezentând creanţa Notas împotriva F.L., cu un an înainte de „aşa-zisa” cesionare  a creanţei către Ungureanu. Deşi N.U. avea cunoştinţă despre această situaţie, totuşi a înţeles să demareze mai multe executări silite împotriva F.L. având ca obiect creanţa stinsă chiar anterior cesionării acesteia de la Notas.

A precizat că, compensaţia legală a fost constatată nu doar de către executorul judecătoresc Balaciu Costel, dar şi cu putere de lucru judecat în cadrul contestaţiilor la executare care au fost soluţionate de instanţă în dosarele nr. X/299/2013 şi X/299/2013. A arătat că, prin cererea nr. 317814 din data de 11.09.2014, admisă de Registrul Comerţului la data de 15.09.2014, s-a depus pentru menţionarea în Registrul Comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial, Proiectul de divizare parţială şi autorizarea şi înmatricularea R S.R.L., iar în urma divizării, calitatea procesuală s-a transmis de la F.L. la R S.R.L..

A precizat că, potrivit art. 712 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, se poate face contestaţie la executare  şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Astfel, refuzul nu trebuie să fie unul expres, rămânerea în pasivitate a organului de executare silită, atunci când i se solicită efectuarea unui act de executare în condiţiile legii, având exact acelaşi efect ca al unui refuz exprimat în mod expres de către executor. A învederat că, deşi nu există un termen legal în care executorul judecătoresc ar trebui să efectueze actele solicitate de R S.R.L. şi L.S., este lesne de observat că perioada de timp de peste o lună de zile a fost mai mult decât rezonabilă pentru îndeplinirea actelor în discuţie sau măcar pentru formularea unui răspuns.

A mai arătat că, având în vedere că urmare a stingerii creanţei prin compensare N.U. nu mai deţine nicio creanţă faţă de F.L. (cum de fapt nu a deţinut niciodată), singura măsură legală pe care executorul judecătoresc este obligat să o întreprindă este constatarea încetării executării silite şi închiderea dosarului execuţional nr. X/2015, act pe care, în mod nejustificat şi nelegal, nu l-a efectuat, încălcând flagrant atât legea, cât şi două hotărâri judecătoreşti definitive. Având în vedere faptul că executorului judecătoresc i-au fost comunicate hotărâri judecătoreşti definitive care constată compensarea creanţei lui N.U., pasivitatea sa în sensul închiderii dosarului de executare silită îmbracă forma unui real abuz, motiv pentru care, solicită amendarea executorului judecătoresc cu 7.000 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă.

În probaţiune, contestatoarele au depus înscrisuri.

La data de 11.09.2017, intimata BEJA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarelor şi excepţia tardivităţii formulării cererii. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că, în dosarul nr. X/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. X/2015, iar în momentul în care biroul a luat act de existenţa acestei hotărâri, nu a mai efectuate acte de executare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 15.09.2017, a depus întâmpinare intimatul N.U., prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, excepţia lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a contestatoarelor, excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi obligarea contestatoarelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 201 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La dispoziţia instanţei, la data de 05.09.2017, prin serviciul registratură, BEJA a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. X/2015. 

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de executare silită depusă la BEJA la data de 10.09.2015, creditorul N.U.  a solicitat executarea silită a debitoarei F.L. România IFN S.A., pentru suma totală de 745.268,43 lei, fiind deschis dosarul de executare nr. X/2015.

În dosarul nr. 98921/299/2015, F.L. România IFN S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul N.U., contestaţie la executare împotriva actelor din dosarul de executare silită nr. X/2015 de pe rolul BEJA, iar prin încheierea din data de 09.12.2015, la solicitarea F.L. România IFN S.A., instanţa a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. X/2015, până la soluţionarea contestaţiei la executare. De asemenea, anterior, în dosarul nr. X/299/2015, la solicitarea aceleaşi contestatoare, instanţa a suspendat provizoriu executarea silită până la soluţionarea cererii de suspendare din dosarul nr. X/299/2015 (f. 106).

Din încheierea din data de 09.12.2015 pronunţată în dosarul nr. X/299/2015 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (f. 125 vol II dos ex), rezultă faptul că F.L. România IFN S.A. a invocat în acel dosar compensaţia menţionată şi în prezentul dosar.

Prin încheierea pronunţată la data de 13.01.2016 în dosarul nr. X/299/2015, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. X/299/2013, iar până în acest moment,dosarul nr. X/299/2015 nu a fost încă repus pe rol.

Deşi în  dosarul de executare nr. X/2015, instanţa a dispus suspendarea executării silite la solicitarea F.L. România IFN S.A., la data de 23.06.2017, contestatoarele R S.R.L. şi B S.A. au depus o cerere prin care au solicitat BEJA să ia act de transmiterea calităţii de debitor din dosarul de executare nr. X/2015 de la F.L. către R S.R.L., să ia act şi să aplice compensaţia creanţei ce face obiectul dosarului execuţional X/2015 cu creanţa F.L., constatată încă din data de 28 mai 2013 şi să închidă dosarul de executare nr. X/2015, ca urmare a intervenirii compensaţiei legale.

Astfel, contestatoarele, deşi sunt reprezentate prin avocat, i-au solicitat executorului judecătoresc să încalce hotărârea instanţei prin care s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. X/2015 şi să închidă dosarul de executare, invocând o compensaţie care s-ar fi produs încă din data de 28 mai 2013, compensaţie invocată de către debitoarea F.L. România IFN S.A. şi în dosarul nr. X/299/2015, care ar putea fi soluţionat în acest moment, în situaţia în care partea interesată ar fi depus diligenţele necesare.

Fiind evident faptul că executorul judecătoresc nu putea încălca hotărârea instanţei, acesta nu  a procedat astfel cum i-a fost solicitat de către contestatoare, motiv pentru care acestea au formulat contestaţie la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare.

Potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de executorii judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel. Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 188/2000, atribuţiile executorului judecătoresc sunt următoarele: a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, b) notificarea actelor judiciar şi extrajudiciare,  c) comunicarea actelor de procedură…. i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lor. Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. b-i poate fi atacat prin plângere în termen de 5 zile de la data refuzului.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 188/2000, rezultă că, prin actuala reglementare, s-a eliminat paralelismul ce exista în reglementarea anterioară între contestaţia la executare şi plângerea prevăzută de legea specială. Prin urmare, textul art. 712 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă, reglementează contestaţia împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o urmărire silită sau de a îndeplini un act de executare silită  în condiţiile legii, ca o expresie a atribuţiei acestuia de punere în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, prevăzută de art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Pentru toate aceste motive, instanţa apreciază că, în cauză, contestaţia la executare este inadmisibilă, având în vedere faptul că nu se încadrează în dispoziţiile art. 712 Cod procedură civilă, precum şi faptul că contestatoarele formulează contestaţie la executare împotriva unui refuz al executorului judecătoresc de a încălca o hotărâre judecătorească de suspendare a executării silite, fiind evident faptul că, în acest moment, executorul judecătoresc nu poate constata compensaţia şi închide dosarul de executare silită, chiar dacă apărările contestatoarelor ar fi justificate pe fond, calea aleasă este complet greşită.

Având în vedere faptul că instanţa a constatat că executorul judecătoresc nu  a refuzat abuziv îndeplinirea obligaţiilor pretinse de către contestatoare, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de amendare a BEJA, formulată de contestatoare, prin cererea de chemare în judecată.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reţinând faptul că intimaţii nu au făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea intimaţilor de obligare a contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocată de către intimaţi, prin întâmpinare.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarele R.P. SRL, B S.A., , în contradictoriu cu intimaţii N.U., şi BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIATI.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimaţilor de obligare a contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.

Cu apel in 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 20.12.2017.

Domenii speta

Spete similare