Cerere pentru ordonanţă de plată. Subiect pasiv primăria localităţii. Lipsa calităţii procesuale pasive

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXX, pe rolul Judecătoriei XXXXX, creditoarea S.C. SOLAR XXXXX SRL, a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei PRIMĂRIA COMUNEI XXXXX - PRIN PRIMAR, prin care  aceasta să fie obligată la plata sumei de 56116,71 lei,  din care 50410 lei cu titlu  de preţ  şi 5706 lei cu titlu  de penalităţi de întârziere, în procent de 0,05 % pe zi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat un contract de prestări servicii cu debitoarea, înregistrat sub nr. XXXXX, având ca obiect furnizarea şi vânzarea produselor menţionate în contract, fiind îndeplinite toate condiţiile de validitate ale unei convenţii, astfel că respectivul contract produce efecte valabile, generând drepturi şi obligaţii în beneficiul, respectiv, sarcina părţilor. De asemenea, creditoarea a arătat că a început efectuarea  prestaţiilor, iar pentru produsele  livrate a emis trei facturi în sumă totală de 159960 lei din care a rămas neachitată suma de 50410 lei la care s-au calculat penalităţi în cuantum de 5706,71 lei.

 Debitoarea, prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, a acceptat la plată facturile fiscale şi, în consecinţă, şi-a însuşit debitul, care a devenit cert, lichid şi exigibil.

De asemenea, creditoarea a arătat că părţile au inserat în contract, la art. 11,  o clauză penală, stabilind că, în caz de neachitare a facturii la data scadentă, atrage penalităţi de întârziere de 0,05%/zi întârziere, calculate la debitul restant. Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiţii ale răspunderii civile contractuale, respectiv existenţa unui contract, a unei fapte ilicite, a unui prejudiciu şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a elementului subiectiv, creditoarea consideră că în cauză este antrenată răspunderea civilă contractuală  a debitoarei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1021 Cod procedură civilă.

În probaţiune, creditoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, conforme cu originalul: contractul de prestări servicii, facturi fiscale, calculul penalităţilor de întârziere, somaţie ( f.5-24).

Debitoarea deşi legal citată nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă  spre a-şi face apărarea sau pentru a opune eventuale excepţii.

Prin sentința civilă nr. XXXXX, Judecătoria XXXXX a admis excepţia  necompetenţei materiale, invocată din oficiu și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă de plată, privind pe creditoarea S.C. XXXXX SRL în contradictoriu cu debitoarea PRIMĂRIA XXXXX – prin Primar, judeţul XXXXX, în favoarea Tribunalului XXXXX – Secţia Contencios Administrativ.

Pe rolul Tribunalului XXXXX cauza a fost înregistrată la data de XXXXX și în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.

Examinând cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință, invocată din oficiu,  Tribunalul constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, debitoarea, așa cum a fost indicată de creditoare în cererea introductiva de instanță – PRIMĂRIA COMUNEI XXXXX nu are capacitate procesuală de folosință, ci este considerata doar ca fiind o structura funcțională, o denumire sui generis fără patrimoniu si personalitate juridica (art.91 Legea 215/2001).

În consecință, se apreciază ca judecata în contradictoriu cu pârâta (indicata în acțiune) determina sancționarea pentru lipsa de capacitate procesuala de folosință, în condițiile în care, potrivit art.19 din Legea 215/2001 doar unitățile administrativ – teritoriale (comunele, orașele, județele) sunt persoane juridice de drept public, care au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina.

Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, "comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale".

Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin.1 că "unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii".

Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean".

De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speţă COMUNA XXXXX, are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către PRIMARUL COMUNEI XXXXX.

Primăria unităţii administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

Prin urmare, primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 56 alin.1 din Codul de procedură civilă, republicat: "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".

În consecință, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a PRIMĂRIEI COMUNEI XXXXX este apreciată întemeiată, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată, astfel că va fi admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei-debitoare şi, ca urmare, va fi respinsă acţiunea creditoarei, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Domenii speta

Spete similare