Ordonanță de plată - nu s-a depus niciun înscris din care să reiasă însuşirea de către debitoare a obligaţiei de plată a sumei pentru care a fost emisă factura nesemnată de aceasta

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 03.08.2020, sub nr. ..../299/2020, creditoarea A S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea B SRL, solicitând instanţei emiterea ordonanţei de plată prin care să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 15.441,44 lei, reprezentând debit principal restant,la plata penalităţilor de întârziere aferente debitului principal, de la data scadentei facturii neachitate si pana la data plaţii efective, calculate in mod provizoriu pana la data introducerii acţiunii 31.07.2020, la suma de 6.871,44 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că intre A S.R.L., in calitate de Prestator si debitoarea B SRL, in calitate de Beneficiar s-au desfăşurat relaţii contractuale, in temeiul cărora A S.R.L. a vândut piese de schimb auto debitoarei si a efectuat lucrări de service asupra autovehiculului tip Actros, aparţinând debitoarei, cu nr. de înmatriculare ... si serie saşiu: ..., in aprilie - mai 2019, fiind încheiat în acest sens contractul privind Termenii și Condițiile Generale pentru vânzarea de piese de schimb auto și/sau efectuarea lucrărilor de reparații. A menționat că în urma constatării stării autovehiculului, reprezentanții A S.R.L. de la punctul de lucru din Sectorul 1, locul executării obligațiilor, au comunicat debitoarei că suplimentar devizului întocmit de către Centru Autorizat de Vânzări şi Service C din Suceava este necesara comandarea unor piese si efectuarea reparaţiilor aferente motiv pentru care au solicitat acordul paratului prin email in data de 17.04.2019. A susținut că reprezentantul debitoarei si-a manifestat acordul in sensul achitării costurilor de 12.976 lei + TVA -15.441,44 lei (în mod eronat apare suma de 11.976 lei =TVA, după cum rezultă din cronologia corespondenței), prin e-mail in data de 17.04.2019, ora 12:54 PM, precizând: „Ok, Sunt de acord.”. A precizat că în urma executării propriilor obligaţii de către A S.R.L., respectiv a vanzarii/efectuarii lucrărilor de service asupra autovehiculului debitoarei, precum si a receptionarii acestora de către B in data de 06.05.2019 (prin semnarea Fisei de control calitate), A S.R.L. a emis Factura nr. 1600100014 din data de 13.05.2019, cu plata de indata. comanda atelier - 114000. in cuantum de 15.441,44 lei – reprezentând reparaţii service + revizie pentru comanda auto 19567A3869. A arătat că deși a transmis debitoarei o somație de plată, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată. A menționat că în prezent debitoarea are un debit restant în cuantum de 15.441,44 lei TVA inclus, la care se adaugă penalitățile de întârziere calculate conform contractului de 0,1%/zi de întârziere.

Creditoarea a mai precizat că la nivelul A S.R.L. a avut loc o divizare parţiala, in temeiul art. 250 1 lit. a) din Legea societăţilor nr. 31/1990, potrivit Proiectului de divizare întocmit in acest sens, implementarea divizării a constat in desprinderea unei parti din patrimoniul A S.R.L.  (Ramura Vânzări si Reparare Autovehicule Grele - camioane/autobuze) si transferarea (transmisiune cu titlu universal) acesteia, ca intreg, către A. A susținut că creanța solicitată în prezenta cauză face parte în prezent din patrimoniul A, fiind o creață transferată în urma divizării. A considerat că sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordonanţei de plată, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă. A arătat că rezulta in mod neîndoielnic caracterul cert al creanței din Contractul privind Termenii si Condiţii Generale pentru vânzarea de piese de schimb auto si/sau efectuarea lucrărilor de reparaţii semnat de debitoare si din Acordul dat in mod expres de debitoare pe e-mail in data de 17.04.2019. A învederat că deoarece debitoarea nu si-a îndeplinit obligaţia de plata a sumei de bani la scadenta, in virtutea lit. e) din Contractul privind Termenii si Condiţiile Generale pentru vânzarea de piese de schimb auto si/sau efectuarea lucrărilor de reparaţii, este îndreptăţită la penalităţile de intarziere calculate de la scadenta - 13.05.2019 si pana la data plaţii efective a debitului principal, calculate in mod provizoriu la data introducerii cererii 31.07.2020 la suma de 6.871,44 Lei.

În drept, creditoarea a invocat art. 1014 si urm. C.pr.civ., art. 1350, C.civ., art. 1516 C.civ., art. 1535 C.civ., Contractul privind Termenii si Condiţiile Generale pentru vânzarea de piese de schimb auto si/sau efectuarea lucrărilor de reparaţii.

În dovedirea cererii de emitere a ordonanţei de plată, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (fila 72).

Debitoarea, deşi a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă.

La data de 07.10.2020, după închiderea dezbaterilor, a fost înregistrată întâmpinarea depusă de către intimată. Față de dispozițiile art. 394 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța nu va lua în seamă acest înscris.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea creditoarei.

Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Instanţa reţine împrejurarea că, în speţă, creanţa principală dedusă judecăţii nu are caracter cert şi lichid, întrucât existenţa şi cuantumul obligaţiei debitoarei nu rezultă dintr-un  contract constatat printr-un înscris şi nu pot fi stabilite pe baza înscrisurilor depuse de creditoare.

Pentru ca factura să poată fi calificată ca înscris apt de a constitui act de creanţă este necesar ca aceasta să fie acceptată la plată de către un reprezentant legal al debitoarei, care să poată angaja din punct de vedere juridic societatea, prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

În speţă, instanţa observă că nu s-a depus niciun înscris din care să reiasă însuşirea de către debitoare a obligaţiei de plată a sumei pentru care a fost emisă factura nr. 1600100014 din data de 13.05.2019 (fila 37), aceasta nefiind semnată de primire şi nefiind însoţită de alte înscrisuri care să probeze acest fapt.

Instanța constată că din cuprinsul facturii rezultă că suma de 15.441,44 lei este compusă din 12976 lei și TVA în cuantum de 2465,44 lei și reprezintă refacturare reparație service + revizie pentru comanda auto 19567A3869 serie sasiu ....

Instanța constată că înscrisul denumit „Termenii si Condiţiile Generale pentru vânzarea de piese de schimb auto si/sau efectuarea lucrărilor de reparaţii” depus la filele 20-21 nu a fost semnat de către debitoare, la rubrica cumpărător/beneficiar nefiind indicate denumirea acesteia și nici celelalte date de identificare (CUI, sediu, număr înregistrare în registrul comerțului).

De asemenea, din corespondența electronică depusă la filele 11-14 nu rezultă că debitoarea și-a însușit contravaloarea facturii nr. 1600100014 din 13.05.2019, existând o diferență de 1000 lei între suma indicată în factură și cea indicată în email, iar, totodată, nu se face nicio referire în corespondență la vreun alt element de identificare a comenzii sau autovehiculului pentru care ar fi fost acceptată suma de 11976 lei + TVA.

Având în vedere că factura anexată cererii de emitere a ordonanţei de plată nu a fost însuşită la plată de către debitoare, existenţa şi cuantumul obligaţiei de plată a obligaţiei pretinse de creditoare reprezintă o chestiune litigioasă care înlătură caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei deduse judecăţii şi nu poate fi soluţionată pe baza înscrisurilor depuse de creditoare.

Totodată, instanţa reţine că obligaţia de plată care face obiectul cererii de chemare în judecată nu rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege, nefiind depus la dosar niciun înscris care să fie însuşit de către reprezentantul societăţii debitoare.

Instanţa consideră că nu este aplicabilă prezumţia prevăzută de art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, precum şi necesitatea ca aceasta să decurgă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris, reprezintă condiţii pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanţei de plată, care nu pot fi acoperite ca urmare a recunoaşterii părţii adverse, cu atât mai mult cu cât recunoaşterea tacită are forţă juridică datorită specificităţii şi aplicării acestei proceduri.

Din acelaşi motiv, instanţa consideră neîntemeiat al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata de penalităţi de întârziere, întrucât nu s-a făcut dovada certă a înţelegerii părţilor cu privire la aplicarea şi cuantumul penalităţilor, conform art. 1018 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1535 alin. 1 Cod civil.

Factura depusă la dosar de către creditoare, în măsura în care ar fi fost însuşită la plată de către debitoare, ar fi putut proba, cel mult, încheierea între părţi a unui contract în formă simplificată şi a executării acestuia de către prestator, iar nu a acceptării de către reprezentantul legal al debitoarei a daunelor moratorii pretinse de creditoare.

Mai mult, instanța constată că nu a fost făcută de către creditoare dovada calității acesteia de titular al creanței ce rezultă din factura nr. 1600100014 din 13.05.2019. Deși a susținut că această creanță este în patrimoniul său urmare a divizării societății A S.R.L., aceasta nu făcut dovada în acest sens. Astfel, instanța constată că din proiectul de divizare parțială depus în extras la dosar reiese că la data efectivă a divizării societatea beneficiară dobândește de drept toate drepturile, va fi ținută de toate obligațiile și va prelua toate contractele, activele și pasivele ce îi revin, astfel cum sunt enumerate în Anexele Proiectului și actualizate în protocolul de predare-primire, pe baza principiilor enumerate în prezentul proiect. Or la dosar nu a fost depusă Anexa din care să rezulte transmiterea creanței ce rezultă din factura nr. 1600100014 din 13.05.2019.

Pentru aceste considerente, stabilind că cererea de chemare în judecată excede domeniului de aplicare a procedurii ordonanţei de plată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât creanţa nu are caracter cert şi nu rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris, iar creditoarea nu a făcut dovada că această creanță se află în patrimoniul său, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei de plată, creditoarea având posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea privind ordonanţa de plată formulată de creditoarea A S.R.L., cu sediul social in ...., în contradictoriu cu debitoarea B S.R.L. cu sediul în ......

Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare