Dispoziţiile art. 80 Cp. permit renunţarea la aplicarea pedepsei

Dispoziţiile art. 80 Cp. permit renunţarea la aplicarea pedepsei atunci când pe de o parte infracţiunea săvârşită prezintă în concret o gravitate redusă iar pe de altă parte autorul acesteia, dat fiind comportamentul său anterior, conduita procesuală şi toate datele referitoare la situaţia sa familială şi personală prezintă suficiente garanţii că se poate îndrepta prin resurse proprii, fără o supraveghere corespunzătoare a conduitei sale.

În cauză, Curtea urmează să pornească în analiza sa de la natura infracţiunii săvârşite, o infracţiune de pericol abstract, în cazul căreia nu rezultatele concrete produse sunt relevante ci efectele potenţiale. Este rezonabil să se presupună că o persoană care nu a deprins abilităţile minime pentru conducerea unui autovehicul, nu a beneficiat de o instruire adecvată şi nici nu are cunoştinţele teoretice necesare referitoare la normele de circulaţie pe drumurile publice poate produce accidente serioase dacă conduce un autoturism pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât această activitate se desfăşoară pe un drum judeţean periculos, un drum de munte şi la o oră la care traficul este intens. Faptul că un astfel de rezultat nu s-a produs nu este în mod necesar efectul conduitei prudente a inculpatului sau a abilităţilor sale de şofer ci mai de grabă intervenţiei organelor de poliţie care l-au identificat în trafic întrerupând activitatea infracţională.

CURTEA

Prin sentinţa penală nr. 162 din data de 13 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. …, a fost admisă cererea de judecare a cauzei potrivit art. 375 C.p.p.

În baza art. 396 alin. 3 Cp., raportat la art. 80 Cp., s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul …, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 335  alin.1 Cp.

În baza art. 81 Cp., s-a aplicat inculpatului un avertisment ce se va executa conform art. 575 alin. 2 C.p.p.

 În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 548/P/2017, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul .., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul  fără permis de conducere, faptă prev. de art.  335 alin.1  NCP.

În fapt, s-a reţinut că la  data de 12.06.2017, în jurul orei 11:30  organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului .. - Formațiunea Rutieră, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au efectuat semnal regulamentar de oprire a numitului .., CNP …, din comuna …, ce conducea autoturismul marca ” Dacia” cu numărul de înmatriculare …,  care circula pe DJ .., din direcția de mers .. spre ..

Cu ocazia verificărilor în bazele de date  s-a stabilit faptul că numitul … nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Prin adresa nr. 40653 din 27.02.2018 emisă de S.P.C.R.C.Î.V. Gorj a fost comunicat faptul că inculpatul nu figurează ca posesor al permisului de conducere.

Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor; Înregistrarea video aflată pe suport optic din data de 12.06.2017; declarații martori … și ..; declarație suspect ..; declarație inculpat .. şi  alte înscrisuri.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului .. care la data de 12.06.2017, în jurul orei 11:30,  a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare .., pe  DJ .. localitatea .. din direcția … – .., fără a deține permis de conducere, întruneşte conţinutul constitutiv al unei infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere,  faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 din Codul Penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, s-a constatat că elementul material al laturii obiective a constat în acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Urmarea imediată a infracţiunii săvârşite a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea infracţiunii, ”ex re”.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, cu intenţie indirectă, potrivit art. 16 alin. 3 lit. b) C.pen., aceasta prevăzând rezultatul faptelor  sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea şi urmările produse.

Audiat în şedinţa publică din data de 13/05/2019, inculpatul a arătat că recunoaşte şi regretă fapta pentru care a fost trimis în judecată şi că înţelege să se judece în procedura simplificată şi pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi faptul că nu mai solicită să mai fie administrate alte probe. A menţionat de asemenea că este de acord să presteze şi muncă în folosul comunităţii, fiindu-i luată şi o declaraţie în acest sens, care după citire şi semnare s-a ataşat la dosar (fila 4).

Analizând actele şi lucrările dosarului, coroborate cu declaraţia inculpatului, prima instanţă a reţinut şi constatat următoarele:

Astfel, prima instanţă a reţinut starea de fapt expusă în rechizitoriu, constatând existenţa faptei inculpatului .., care la data de 12.06.2017, în jurul orei 11:30, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare .. pe  ..  localitatea .., din direcția … – .., fără a deține permis de conducere.

Constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune, şi a fost săvârşită de inculpat, adică întrunite cerinţele prevăzute de art.396 alin.3 C.p.p., s-a stabilit acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia, instanţa a ţinut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, prima instanţă a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 80 Cp.

Potrivit art. 80 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

- infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În prezenta speţă, instanţa a apreciat că fapta dedusă judecăţii are o gravitate redusă, atât raportat la natura şi la întinderea urmărilor, cât şi raportat la mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

De asemenea, în raport de persoana celui care a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, de conduita avută anterior comiterii acestei infracţiuni, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra inculpatului.

Scopul pedepsei este acela de a asigura reeducarea, dar şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar pentru acest inculpat, cu siguranţă, aspectul că a trecut prin cercetarea penală şi prin etapa judecăţii a reprezentat o experienţă suficient de dură încât să conştientizeze semnificaţia faptei săvârşite şi gravitatea acesteia, în sensul că se puteau produce urmări negative importante.

Instanţa a avut în vedere conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că cele întâmplate au constituit un incident izolat. Inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală, nu a încercat să îngreuneze cercetările sau să zădărnicească aflarea adevărului.

De asemenea, nu s-au produs urmări concrete.

S-a mai avut în vedere şi faptul că inculpatul este o persoană fără antecedente penale, iar o condamnare sau chiar o pedeapsă cu amânarea aplicării ar avea un impact major asupra viitorului inculpatului, s-ar constitui într-un „stigmat” asupra acestuia. Nu este deci oportun a compromite perspectivele unui tânăr care, în opinia instanţei, prezintă suficiente garanţii că nu îşi va relua conduita infracţională, nu va mai intra în conflict cu legea penală, întrucât experienţa neplăcută pe care a reprezentat-o pentru el acest dosar penal a fost suficient pentru a-l responsabiliza şi pentru a cultiva în conştiinţa sa respectul faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Faţă de aceste argumente cu privire la persoana inculpatului, prima instanţă a apreciat că reeducarea sa se poate realiza cu uşurinţă, astfel că aplicarea unei pedepse apare ca inoportună, inculpatul se poate îndrepta şi dacă se va dispune o renunţare la aplicarea pedepsei şi, în consecinţă, un avertisment. Aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău, decât să ajute la recuperarea inculpatului, care nu a mai nesocotit până la acest moment legea penală, astfel că se poate presupune, în mod rezonabil, că cele întâmplate au reprezentat un incident izolat, posibilitatea de a mai săvârşi în viitor infracţiuni fiind una foarte redusă.

Potrivit art. 81 Cod penal, când dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa aplică infractorului un avertisment. Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa faţă de împrejurarea că, autorul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută prin actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a admis cererea de judecare conform art. 375 C.p.p., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă.

Având în vedere considerentele expuse în baza art. 396 alin.3 C.p.p. raportat la art.80 Cp. s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.335 alin. 1 Cp.

În baza art. 81 Cp. s-a aplicat inculpatului un avertisment, ce se va executa conform art.575 alin.2 C.p.p.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, criticând soluţia sub aspectul temeiniciei.

Prin motivele de apel depuse la filele 3 – 4 dosar Parchetul a arătat că prima instanţă, la individualizarea sancţiunii nu a evaluat corespunzător circumstanţele comiterii infracţiunii şi nici gravitatea acesteia, subliniindu-se faptul că inculpatul a procedat la conducerea autoturismului pe un drum judeţean periculos dat fiind porţiunile de urcare în rampă şi curbe, şi că reţinerea unei conduite bune anterior comiterii infracţiunii nu este bazată pe probe din dosar.

Într-o a doua teză s-a arătat că soluţia primei instanţe este nelegală întrucât prima instanţă a stabilit cheltuieli de judecată aferente fazei de cameră preliminară şi cercetare judecătorească la o sumă modică de 10 lei care nu acoperă nici măcar parţial sumele cheltuite de stat.

Legal citat inculpatul s-a prezenta la termenul fixat însă a refuzat să dea alte declaraţii menţinându-şi poziţia de la prima instanţă.

Apelul este fondat.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt dat fiind declaraţiile constante date de inculpat prin care a recunoscut săvârşirea faptei, probe care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar (adresa SPCRPCIV) şi cu declaraţiile martorilor … şi .. (din faza de urmărire penală) în mod corect s-a reţinut că la 12 iunie 2017 inculpatul a condus un autoturism marca DACIA pe drumul judeţean din localitatea ..din direcţia .. fără a deţine permis de conducere, faptă care întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 335 alin. 1 Cp. 

Cu toate acestea prima instanţă a făcut în mod greşit aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 80 Cp., dispunând renunţarea la aplicarea pedepsei cu ignorarea circumstanţelor concrete în care inculpatul a acţionat şi care în mod evident imprimă un grad de pericol social semnificativ faptei, a naturii infracţiunii săvârşite dar şi a rolului pe care sistemul sancţionator penal român trebuie să îl aibă în asigurarea prevenţiei generale şi speciale.

Dispoziţiile art. 80 Cp. permit renunţarea la aplicarea pedepsei atunci când pe de o parte infracţiunea săvârşită prezintă în concret o gravitate redusă iar pe de altă parte autorul acesteia, dat fiind comportamentul său anterior, conduita procesuală şi toate datele referitoare la situaţia sa familială şi personală prezintă suficiente garanţii că se poate îndrepta prin resurse proprii, fără o supraveghere corespunzătoare a conduitei sale.

În cauză, Curtea urmează să pornească în analiza sa de la natura infracţiunii săvârşite, o infracţiune de pericol abstract, în cazul căreia nu rezultatele concrete produse sunt relevante ci efectele potenţiale. Este rezonabil să se presupună că o persoană care nu a deprins abilităţile minime pentru conducerea unui autovehicul, nu a beneficiat de o instruire adecvată şi nici nu are cunoştinţele teoretice necesare referitoare la normele de circulaţie pe drumurile publice poate produce accidente serioase dacă conduce un autoturism pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât această activitate se desfăşoară pe un drum judeţean periculos, un drum de munte şi la o oră la care traficul este intens. Faptul că un astfel de rezultat nu s-a produs nu este în mod necesar efectul conduitei prudente a inculpatului sau a abilităţilor sale de şofer ci mai de grabă intervenţiei organelor de poliţie care l-au identificat în trafic întrerupând activitatea infracţională.

În cazul unor astfel de infracţiuni gravitatea redusă poate fi justificată doar de împrejurările în care sunt comise (distanţă foarte scurtă pe care conduce inculpatul, utilizarea unor drumuri mai puţin circulate, drumuri comunale de exemplu sau comiterea faptei la ore târzii în care traficul rutier este mult redus) însă în condiţiile în care autoturismul a fost pus în circulaţie pe un drum judeţean la ora prânzului iar intenţia inculpatului era de a se deplasa pe o distanţă semnificativă cu doi pasageri în autoturism, concluzia la care a ajuns prima instanţă apare ca nejustificată.

Nici datele referitoare la persoana inculpatului nu justifică în totalitate soluţia dispusă de judecătorie, lipsa antecedentelor penale reprezentând totuşi o stare de normalitate şi nu un titlu de glorie, iar conduita procesuală sinceră este valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în conformitate cu disp. art. 396 alin. 10 C.p.p.

Analizând fapta săvârşită cu toate particularităţile sale astfel cum au fost evidenţiate anterior dar şi circumstanţele referitoare la inculpat (vârstă, lipsă antecedente penale şi conduită procesuală sinceră) în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cp. Curtea urmează să stabilească o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege respectiv 8 luni închisoare, amânând însă aplicarea acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, perioadă în care conduita autorului infracţiunii să fie supravegheată de Serviciul de probaţiune competent. În contextul creşterii fenomenului infracţional de aceeaşi natură şi având în vedere nevoia de responsabilizare a inculpatului în vederea respectării normelor de convieţuire socială, Curtea reţine că măsurile de supraveghere reglementate de art. 85 alin. 1 Cp. sunt necesare pentru un control mai strict al comportamentului său în viitor.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare stabilite de prima instanţă,  Curtea reţine că o sumă de 10 lei aferentă fazei procesuale a camerei preliminare şi judecăţii în fond este una derizorie, care nu reflectă în nici un caz cheltuielile avansate de stat pentru comunicarea actelor de procedură. În absenţa unor criterii foarte clare de stabilire a acestor cheltuieli prima instanţă ar fi trebuit totuşi să aibă în vedere sumele standard necesare pentru transmiterea unei citaţii sau comunicări, astfel încât sumele stabilite cu acest titlu să reflecte într-o manieră rezonabilă cheltuielile judiciare generate din culpa procesuală a inculpatului.

Pentru aceste considerente, se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecându-se cauza, în baza art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi stabilită inculpatului .. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 83 C. pen., se va amâna aplicarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal. 

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., va fi obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea fondului, din care 150 lei efectuate în faza urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare