. Pretentii. Raspundere civila delictuala. Daune morale. Dobanda legala sau penalitati .

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.04.2017, sub nr.13610/299/2017, ASTFEL CUM A FOST PRECIZATA SI MODIFICATA IN FINAL (existand numeroase oscilatii si reveniri din partea reclamantului cu privire la persoanele de la care solicita despagubirile si la sumele solicitate, reclamantul DA în contradictoriu cu pârâtii AMC si O. S.A.,  a solicitat obligarea pârâtilor in solidar la plata sumei de 40.000 de euro in echivalent lei la data platii, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a accidentului auto produs în data de 23.10.2014, precum si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, incepand cu data de 13.02.2018 data formularii precizarilor in prezentul dosar (f.118 vol. 1) si pana la achitarea integrala a debitului, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 23.10.2014, acesta conducea autoturismul marca H. cu numarul de inmatriculare CS-..-NOR pe DN58 km 35 + 400 m iar la un moment dat, de pe contrasens a aparut autoturismul marca R., cu numarul de inmatriculare BC-..-DDM condus de paratul AMC care intr-o curba a pierdut controlul volanului si a intrat in coliziune cu autoturismul condus de catre reclamant in mod regulamentar, petentul fiind accidentat si fiind transportat la spitalul din R.

In urma accidentului, a fost intocmit dosarul penal nr.2997/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria R. si de asemenea, paratul a fost sactionat contraventional prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr.9051474/19.03.2015 emis de IPJ Caras-Severin.

În drept, au fost invocate prevederile art.194, C.pr.civ., art.1.349 si art.1350 cod civil.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus inscrisuri si a solicitat probele cu înscrisuri, martori, interogatoriul paratului si expertiza medico-legala.

Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru in suma totala de 6.772,77 lei.

Paratul AMC a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

In ceea ce priveste fondul cauzei, paratul arata ca recunoaste fapta delictuala care i se imputa, respectiv faptul ca se face vinovat de producerea accidentului insa a precizat ca nu este de acord cu suma pretinsa de reclamant. A solicitat de asemenea si cheltuieli de judecata.

Prin precizarile ulterioare depuse la dosar, paratul a aratat ca acesta nu poate fi obligat la plata niciunei sume de bani catre reclamant, parata O, in calitate de asigurator, fiind singura care poate fi obligata la plata despagubirii.

In dovedire, paratul a solicitat probele cu acte si martori.

La randul sau, parata O S.A. a depus intampinare, prin care a solicitat diminuare sumei solicitate de reclamant cu titlu de daune morale.

In motivare, parata a aratat ca, reclamantul nu a depus la dosar un certificat medico-legal din care sa reiasa numarul de zile de ingrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecare si niciun document care sa ateste leziunile suferite.

De asemenea, parata invoca si ghidul pentru acordarea daunelor morale prin prisma caruia solicita instantei sa se orienteze in ceea ce priveste suma pe care o va stabili cu acest titlu in favoarea reclamantului si sa aiba in vedere si faptul ca aceasta suma nu trebuie sa constituie o sanctiune pentru societatea de asigurare. Pârâta a solicitat să se ţină seama de principiul ce stă la baza răspunderii civile delictuale, conform căruia dezdăunarea trebuie să reprezinte întotdeauna o reparare justă şi echitabilă şi nu o îmbogăţire fără just temei.

In dovedire, parata a depus dosarul de dauna format ca urmare a cererii reclamantului si a solicitat proba cu acte.

La data de 27.09.2017, paratul A a depus note de sedinta prin care a invocat si exceptia necompetentei materiale a instantei,

Prin incheierea din data de 28.02.2018 s-a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, pentru considerentele expuse pe larg in cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen.

Prin incheierea din data de 22.05.2018 s-a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, pentru considerentele expuse pe larg in cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen.

La solicitarea instantei a fost atasat dosarul penal nr.2997/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria R.

La solicitarea reclamantului au fost audiati martorii BA  si DG iar la solicitarea pratului au fost audiati martorii  CGV si GAP.

A fost administrat interogatoriul paratului AMC.

De asemenea, in cauza a fost intocmit un raport de expertiza medico-legala de catre Serviciul Judetean de Medicina Legala Caras-Severin, care a fost avizat de  Comisia de Avizare şi Control al actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Timisoara şi de către Comisia superioară medico-legala din cadrul I.N.M.L. „MINA MINOVICI”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

In primul rand, se impune precizarea ca, in prezenta cauza, desi reclamantul a fost reprezentat de avocat deci de o persona cu pregatire juridica, pe parcursul derularii procesului, solicitarile reclamantului au fost de multe ori modificate, existand numeroase oscilatii si reveniri din partea reclamantului cu privire la persoanele de la care solicita despagubirile si la sumele solicitate.

Astfel, in final, instanta va avea in vedere faptul ca, reclamantul a precizat in mod expres faptul ca nu mai solicita daune materiale pentru repararea autoturismului sau care a fost avariat in urma accidentului, intrucat aceste daune i-au fost deja achitate de catre parata asigurator asa cum rezulta de altfel si din dosarul de dauna depus de parata (f.155 vol.3) iar in ceea ce priveste daunele morale, instanta va avea in vedere precizarea finala a reclamantului, de la termenul de judecata din data de 14.12.2020, conform careia acesta solicita obligarea pârâtilor in solidar la plata sumei de 40.000 de euro in echivalent lei la data platii, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a accidentului auto produs în data de 23.10.2014, precum si la plata dobanzii legale aferente acestei sume, incepand cu data de 13.02.2018 data formularii primelor precizari cu privire la suma de 40.000 de euro (f.118 vol. 1) si pana la achitarea integrala a debitului, cu cheltuieli de judecata.

In ceea ce priveste actiunea formulata in contradictoriu cu parata O.  S.A., instanta retine ca, astfel cum rezulta referatul cu propunerea de clasare intocmit in dosarul penal nr.2997/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Resita, in data de 23.10.2014, pe DN 58 la KM 35+400m, paratul AMC, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca R. cu nr. de înmatriculare BC-..-DEE și semiremorca cu nr. de înmatriculare BC-13-DDM pe DN 58, din direcția Caransebeș către Reșița, la km 35+400m, pe un sector de drum în curbă deosebit de periculoasă la dreapta, pe timp de ploaie torențială și carosabil acoperit cu apă, nu a ținut seama și nu a adaptat viteza la condițiile meteo și de drum, astfel incat, partea din spate a remorcii a derapat, intrând pe sensul opus de mers, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca H. cu nr. de înmatriculare CS-…-NOR, condus regulamentar de reclamantul DA. 

In urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală persoanei vătămate DA. La data de 12.11.2014 persoana vătămată DA a formulat plângere penală împotriva numitului AMC iar la data de 15.12.2014 a depus la dosar în copia certificatului medico-legal nr.631/A2/201.11.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin, din care reiese că a suferit leziuni de pe urma accidentului ce necesită pentru vindecare 50 de zile îngrijiri medicale.

Se mai retine ca, prin Ordonanta din data de 17.08.2015 a Parchetului de pe langa Judecatoria Resita, emisa in dosarul penal nr.2997/P/2014, s-a dispus clasarea cauzei in ceea ce-l priveste pe paratul AMC pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta si pedepsita de 196 alin.3 cod penal, in baza art.16 alin.1 lit. b cod procedura penala:’’ b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;’’.

De asemenea, instanta mai constata ca, ulterior, pentru accidentul rutier din data de 23.10.2014, paratul a fost sactionat contraventional prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr.9051474/19.03.2015 emis de IPJ Caras-Severin.

Instanţa constată că, în prezenta cauză, reclamantul DA a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat ca urmare a accidentului rutier din data de 23.10.2014.

Conform art.1.349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar (actele de cercetare penală efectuate în dosarul penal nr.2997/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Resita si procesul-verbal de contraventie seria CP nr.9051474/19.03.2015 emis de IPJ Caras-Severin), instanţa reţine că accidentul rutier din data de 23.10.2014 a fost produs din culpa paratului pe fondul nerespectării de către acesta a dispoziţiilor art.123 lit. b din HG. Nr.1391/2006 (’’ Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteza care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mica de 50 m;’’.

 De asemenea, instanţa constată că paratul a recunoscut faptul că accidentul rutier a fost produs din culpa sa.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că în cauză a fost făcută dovada existenţei faptei ilicite şi a vinovăţiei paratului AMC.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că, potrivit art.2.223 alin.1 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, în timp ce art.2.226 alin.1 C.civ. stabileşte că asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.

Instanţa reţine că autoturismul condus de către paratul AMC avea încheiată poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA la societatea pârâtă O. S.A., fiind deschis dosarul de dauna nr. RCA/CS/14/70024800.

Instanta retine ca, la data producerii accidentului era in vigoare Ordinul CSA nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, in vigoare de la 06 decembrie 2011 si până la 31 decembrie 2014, cand a fost abrogat prin Normă 23/2014.

Conform art.26 din Ordinul CSA nr.14/2011:’’(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;...d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Astfel, raportat la situaţia de fapt anterior descrisă, instanţa constată aplicabilitatea dispoziţiilor art.26 si urmatoarele din Ordinul CSA nr.14/2011.

Prin urmare, din cuprinsul textelor de lege indicate rezultă că legiuitorul a urmărit să dea posibilitatea reparării consecințelor negative atât de ordin patrimonial, cât și nepatrimonial, incluzând, aici, prejudiciul moral.

In ceea ce priveste prejudiciul moral, instanta retine ca, potrivit certificatului medico-legal nr.631/A2/201.11.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin, reclamantul a fost internat in perioada 23.10.2014-11.11.2014 la Spitalul Judetean de Urgenta Resita cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, respectiv: fractură parcelară cotul stâng; fractură arc costal VIII drept; plagă genunchi stâng și cot drept; contuzie forte genunchi și gambă dreaptă cu hematom posttraumatic; fractură sprânceană acetabulara postero-inferioară fără deplasare; fractură incompletă cap femoral stang; plămâni expansionați, fără leziuni traumatice; porțiunea inferioară a traheei moderat deviată la dreapta fără a se evidenția radiografic leziuni mediastinale; obstrucția sinusului costo-diafragmatic drept, opacități liniare hilio-bazal drept; evoluție favorabilă tratamentului administrat.

Conform acestui certificat, reclamantul a necesitat 50 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, calculate de la data producerii leziunilor.

Conform raportului de expertiza medico-legala nr.103/A1/24.04.2019,  intocmit de catre Serviciul Judetean de Medicina Legala Caras-Severin, care a fost avizat de  Comisia de Avizare şi Control al actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Timisoara şi de către Comisia superioară medico-legala din cadrul I.N.M.L. „MINA MINOVICI”, timpul de ingrijiri medicale ramane cel stabilit prin certificatul medico-legal nr.631/A2/201.11.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin, respectiv 50 de zile de ingrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor.

De asemenea, in ceea ce priveste sustinerile reclamantului referitoare la evolutia ulterioara a starii sale de sanatate din cauza accidentului rutier a carui victima a fost, instanta retine ca, potrivit aceluiasi raportul de expertiza medico-legala nr.103/A1/24.04.2019, intocmit de catre Serviciul Judetean de Medicina Legala Caras-Severin, rezulta urmatoarele: documentele medicale ortopedice pentru investigații și conduita terapeutică imediat după traumatism (foaia de observație clinică nr.2222 a Spitalului Județean de Urgență Reșița secția ortopedie referitoare la internarea din perioada 23.10-11.11.2014) au fost luate în considerare și la examinarea medico-legală din data de 04 noiembrie 2014; patologia traumatică suferită in 23.10.2014 (fractura de arc costal, fără interesare a plămânului, fractura fără deplasare de sprânceană cotiloidă postero-inferioară, fără afectare a stabilității coxo-femurale, fisura de apofiză spinoasă externă genunchi drept, contuzie forte gambă stângă, plagi genunchi și cot stâng, hematom posttraumatic gambă stângă), nu sunt afecțiuni grave si nu necesită intervenție chirurgicală pentru vindecare; reclamantul nu deține documente medicale privitor la eventuale complicații, investigații sau tratamente recuperatorii (ortopedice, fizioterapie), ulterioare internării din perioada 23.10-11.11.2014; nu exista elementele unei legături directe de cauzalitate între leziunile prezentate în urma accidentului rutier din 2014 și accidentul vascular cerebral (AVC) din 2018 (menționat în biletul de ieșire din spital cu nr. FO: 22518/2018 eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență “P” Timișoara, secția Neurologie II); accidentul vascular cerebral (AVC) din 2018 a fost determinat, cel mai probabil, de factori de risc major cardio si cerebrovascular pe care pacientul ii avea (hipertenisune arterială, cardiopatie, dislipidemie, obezitate, fumat) și la momentul producerii accidentului de circulație; nu exista elementele unei relații directe de cauzalitate între accidentul rutier și patologia cardio-vasculară aparută ulterior, pacientul fiind diagnosticat cu boală cardiovasculară (cardiopatie hipertensivă, hipertensiune arterială, boală cardiacă valvulară, dislipidemie, hiperuricemie in 2009) și prezentând multiplii factori de risc cardiovasculari în acel moment (sex, vârstă, fumat, obezitate, hipertensiune arterială, dislipidemie, hiperuricemie); politraumatismul prin accidentul rutier (prin afectarea fizică, psihică și componenta socio-economică) poate fi considerat un factor precipitant și agravant al bolilor cardio-vasculare preexistente.

Relativ la prejudiciul moral, instanţa reţine că acesta rezultă din suferinţele psihice încercate de reclamant ca urmare a vătămării corporale suferite, respectiv a tratamentelor la care a fost supus pentru restabilirea stării de sănătate.

Potrivit art.1391 alin.1 C.civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Instanţa apreciază că existenţa prejudiciului moral rezultă din actele medicale depuse la dosar. Prin urmare, având în vedere natura leziunilor traumatice produse, instanţa apreciază că suferinţa psihică pe care a suferit-o reclamantul este inerentă vătămării corporale produse, împrejurare recunoscută, de altfel de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Dificultatea constă, însă, în evaluarea bănească a suferinţelor produse, mai ales în lipsa unor minime criterii legale şi în contextul unei jurisprudenţe extrem de variate.

Cu toate acestea, prejudiciul moral nu ar putea fi lăsat neacoperit, judecătorul fiind obligat să soluţioneze pricina, sub sancţiunea denegării de dreptate.

De aceea, instanta va tine seama de circumstanţele concrete ale speţei, şi anume: faptul că accidentul rutier a fost produs din culpa exclusivă a paratului, că reclamantul a necesitat un număr de 50 de zile de ingrijiri medicale, respectiv că aceasta a suferit anumite traumatisme care au determinat internarea sa pentru o perioada apreciabila, respectiv 23.10-11.11.2014 iar ulterior reclamantul nu a putut desfăşura activitate fizică decât în condiţii restrictive, prin urmare a fost privat de desfăşurarea activităţilor specifice unei persoane de vârsta acesteia. Incidentul respectiv i-a provocat reclamantului şi o tulburare emoţională, care este dăunătoare în procesul psihic. Aceste suferinţe s-au repercutat, neîndoielnic, asupra următoarelor drepturi ale reclamantului: dreptul Ia integritate corporală şi la sănătate; dreptul de a desfăşura activităţi sociale, culturale, familiale şi de agrement potrivit aptitudinilor fizice, cognitive şi afective corespunzătoare vârstei sale. Atingerea acestor drepturi cauzează titularului lor un prejudiciu moral a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea, cu titlu de compensaţie a suferinţelor încercate, a unor daune morale, în măsură să ofere persoanei prejudiciate, în mod justificat o satisfacţie pecuniară sau/şi de altă natură, astfel încât încălcarea dreptului titularului, pe de o parte, şi prejudiciul moral cauzat de făptuitor, pe de altă parte, să nu rămână în afara protecţiei juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligaţiei generate de acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi.

De asemenea, instanta va avea in vedere si aspectele declarate de martorii BA si DG, conform carora reclamantul s-a deplasat in carje pentru o perioada de timp, a acuzat dureri in zona soldului si cand respira iar trauma psihica produsa de accident a fost destul de mare.

In acest cotext, instanţa apreciază că suma de 40.000 lei oferită de către pârâtă prin oferta de plata depusa la dosar nu este suficientă pentru a acoperi în integralitate prejudiciul moral cauzat prin evenimentul rutier din data de 23.10.2014.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere şi faptul că, accidentul rutier nu a produs consecinţe pe termen lung si ca, asa cum s-a stabilit prin raportul de expertiza medico-legala nr.103/A1/24.04.2019, intocmit de catre Serviciul Judetean de Medicina Legala Caras-Severin, in ciuda sustinerilor contrare ale reclamantului, leziunile suferite nu sunt afecțiuni grave si nu necesită intervenție chirurgicală pentru vindecare si nu exista elementele unei legături directe de cauzalitate între leziunile prezentate în urma accidentului rutier din 2014 și accidentul vascular cerebral (AVC) din 2018, astfel incat instanta apreciaza ca nu se justifica acordarea sumei de 40.000 de euro solicitate de reclamant cu titlu de daune morale.

Astfel, in ceea ce priveşte suma solicitată de reclamant, instanţa o consideră într-un cuantum mult prea ridicat, care nu este justificat de probele administrate în cauză, instanţa atrăgând atenţia, cu această ocazie, că plata pentru prejudiciul nepatrimonial nu trebuie văzută ca o sursă de îmbogăţire, ci, aşa cum s-a reţinut mai sus, ca o modalitate de compensare a neajunsurilor aduse de suferinţa morală.

Instanţa constată că şi cea din urmă cerinţă a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită săvârşită de către parat.

Prin urmare, păstrând un just echilibru între interesele contrare ale reclamantului şi pârâtei, instanţa va acorda reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este de natură să asigure acestuia o reparare integrală şi echitabilă a suferinţei cauzate de accidentul rutier în urma căruia s-a produs vătămarea sănătăţii şi integrităţii sale corporale. Instanţa observă că suma respectivă este potrivită faţă de trauma psihică provocată în concret şi de starea de frustrare cauzată de accidentul în discuţie.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va obliga pe parata O. S.A. sa achite reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

In ceea ce priveste dobanda legala solicitata, instanta retine ca aceasta nu poate fi acordata reclamantului intrucat, conform art.37 din Ordinul CSA nr.14/2011:’’ Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.’’

Asadar, pentru neplata la termen la despagubirilor morale sau materiale, legea a prevazut in mod expres posibilitatea persoanei prejudiciate de a solicita penalitati de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, astfel incat acestea ar fi trebuit solicitate iar nu dobanda legala. De asemenea, instanta apreciaza ca, fiind vorba despre principiul disponibilitatii actiunii civile, instanta nu se poate substitui reclamantului si sa acorde acestuia penalitatile in locul dobanzii legale solicitate intrucat acest lucru ar insemna sa se acorde altceva decat s-a solicitat, ceea ce nu poate fi primit.

Prin urmare, instanta va admite in parte actiunea, astfel cum a fost precizata si modificata, formulata in contradictoriu cu parata O.  S.A., va obliga pe parata O. S.A. sa achite reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale si va respinge ca neintemeiat capatul de cerere referitor la plata dobanzii legale aferente daunelor morale.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, instanta va obliga pe parata sa achite reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.105 lei reprezentand taxa de timbru corespunzatoare pretentiilor admise, in suma de 3.000 lei reprezentand onorariu de avocat si in suma de 63 lei reprezentand taxa pentru expertiza medico-legala.

In ceea ce priveste actiunea formulata in contradictoriu cu paratul AMC, instanta retine ca aceasta este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul nu are la indemana o actiune directa impotriva persoanei vinovate de producerea accidentului in conditiile in care, la data producerii accidentului, autoturismul pe care il conducea paratul avea incheiata polita RCA valabila la O. S.A. ci reclamantul este obligat sa solicite aceste despagubiri de la societatea de asigurare, acesta putandu-se indrepta impotriva paratului ca persoana vinovata numai pentru diferenta de despagubire care nu este acoperita de către societatea de asigurare, asa cum rezulta fara echivoc din dispozitiile Ordinului CSA nr.14/2011 (in vigoare de la 06 decembrie 2011 si până la 31 decembrie 2014) si ale Legii nr.136/1995, in vigoare la data producerii accidentului (in vigoare de la 01 februarie 1996 si până la 18 septembrie 2016), ceea ce in speta de fata nu este cazul la acest moment.

Astfel, conform art.35 din Ordinul CSA nr.14/2011:’’ Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Asociaţia "Fondul de protecţie a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.’’

Conform art.36 din Ordinul CSA nr.14/2011:’’ (1) În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii....(5) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. (6) În situaţia în care dosarul de daună conţine toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire şi cuantificării daunei, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat..’’

Conform art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995:’’Asigurătorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu...’’

Conform art.50 din Legea nr.136/1995:’’Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.’’

Conform art.54 din Legea nr.136/1995:’’Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art.43*) şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.’’

Asadar, din intreaga reglementare a Legii nr.136/1995 si a Ordinului CSA nr.14/2011, rezulta fara echivoc faptul ca, in situatia in care, la data producerii accidentului, autoturismul al carui sofer se face vinovat de producerea accidentului avea incheiata polita RCA valabila, persoana pagubita nu are alegerea intre a se intrepta impotriva societatii de asigurare sau direct impotriva persoanei vinovate de producerea accidentului pentru recuperarea prejudiciului ci se poate indrepta numai cu o cerere in despagubire catre societatea de asigurare iar in cauza, in caz de neintelegere, persoana vinovata va fi citata numai in calitate de intervenient fortat. De altfel, in mod evident, acesta sunt si sensul si rolul/scopul asigurarii obligatorii RCA si al platii primei de asigurare.

Astfel, in conditiile in care, data producerii accidentului, autoturismul al carui sofer se face vinovat de producerea accidentului avea  incheiata polita RCA valabila, reclamantul nu poate invoca drept argumente pentru formularea unei cereri de chemare in judecata direct impotriva soferului vinovat de accident dificultatile pe care le-a intampinat cu asiguratorului RCA al respectivului autoturism pentru faptul ca acesta nu i-a acordat daunele morale in cuantumul dorit de reclamant.

Sustinerea reclamantului conform careia, in persoana paratului sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, ceea ce-i da dreptul sa-l actioneze in judecata direct pe acesta pentru recuperarea prejudiciului, nu pot fi primite. Aceasta deoarece, este evident ca, pentru ca asiguratorul RCA sa acorde despagubirea, este mai intai necesar ca in persoana asiguratului sau RCA sa fie intrunite conditiile raspunderii civile delictuale. Deci, exista mai multe conditii pentru ca asiguratorul RCA sa acorde despagubirea, respectiv sa existe o asigurare RCA valabila la data producerii accidentului, in persoana asiguratului RCA sa fie intrunite conditiile raspunderii civile delictuale si sa nu fie incident vreunul dintre cazurile prevazute de Legea nr.136/1995 in care asiguratorul RCA nu acorda despagubirea.

Pe cale de consecinta, pentru toate aceste considente de fapt si de drept,  instanta va respinge in tot ca neintemeiata actiunea, astfel cum a fost precizata si modificata, formulata in contradictoriu cu paratul AMC.

Prin urmare, fiind în culpă procesuală fata de paratul AMC, instanta va obliga reclamantul sa achite paratului AMC cheltuieli de judecata in suma de 2.000 lei reprezentand onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare