Prezenţa inculpatului arestat în cauză, la momentul judecării cererilor de înlocuire sau la verificarea legalităţii măsurii preventive este obligatorie, dacă nu se constată o imposibilitate de a fi adus la judecată, de către locul de detenţie.

- art. 348 Cod procedură penală,

- art. 204, 207, 235 Cod procedură penală.

Potrivit art. 348 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă la cerere sau din oficiu cu privire la menţinerea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, iar la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, se procedează potrivit art. 207 Cod procedură penală. Art. 207 alin. 6 Cod procedură penală (care reglementează măsurile preventive în cameră preliminară) face trimitere la dispoziţiile art. 207 alin. 2-5 Cod procedură penală. Potrivit acestui din urmă text de lege, în cazul verificării măsurilor preventive în cameră preliminară dispoziţiile art. 235 alin. 4-6 Cod procedură penală  se aplică corespunzător.

Potrivit art. 235 alin. 4 Cod procedură penală, în cazul în care inculpatul este arestat preventiv, se află în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus, sau când din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia. Acest text de lege mai arată că dispoziţiile art. 204 alin. 7 teza finală se aplică în mod corespunzător. Şi dispoziţiile art. 205 Cod procedură penală fac trimitere în alineatul 7 la art. 204 alin. 7 Cod procedură penală.

În cauză, se constată că, inculpatul era arestat preventiv la momentul judecăţii cererilor de înlocuire şi verificare a legalităţii măsurii preventive, însă nu se constată o imposibilitate de a fi adus la judecată, de către locul de detenţie.

Judecătorul de cameră preliminară putea asigura prezenţa inculpatului, fie prin aducerea de la locul de detenţie, fie prin realizarea unei videoconferinţe cu locul de detenţie, deoarece este asimilată cu prezenţa potrivit art. 204 alin. 7 teză finală Cod procedură penală şi participarea prin videoconferinţă.

Deliberând asupra contestaţiei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 3 din data de 17.01.2020 a judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna a dispus următoarele:

 În temeiul art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin.1, 4 lit. b Cod procedură penală, art. 2151 alin.7 Cod procedură penală, art. 211 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală şi art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a admis cererea formulată și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A. cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2020 şi până la data de 16 martie 2020, inclusiv.

 În temeiul art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin.1, 4 lit. b Cod procedură penală, art. 2151 alin. 7 Cod procedură penală, art. 211 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală şi art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a admis cererile formulate și a înlocuit măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpații B. și C., cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2020 şi până la data de 16 martie 2020,  inclusiv.

A dispus punerea în libertate a inculpaţilor dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

 În temeiul art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, 218 Cod procedură penală şi art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, a admis cererile formulate şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților D. şi E.,  cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2020 şi până la data de 15 februarie 2020,  inclusiv.

A dispus punerea în libertate a inculpaţilor dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză faţă de inculpaţii A., D. şi E., B. şi C., şi deliberând asupra cererilor formulate de aceștia, constată;

 Prin încheierea nr.16/UP din 26.10.2019 pronunțată în dosarul nr. xxxx/119/2019 al Tribunalului Covasna, în baza art. 227 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins propunerea formulată de  DIICOT privind arestarea preventivă a inculpaților A., D., E., B.,  C..

Prin încheierea penală nr. 83/CC/U din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Braşov s-a admis contestaţia DIICOT - Biroul Teritorial Covasna împotriva încheierii nr. 16/UP/26.10.2019, a fost desființată încheierea contestată, în baza art. 204 alin. 10 raportat la art. 226 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă cu privire la inculpaţii A., B. şi E..

În baza art. 227 Cod procedură penală, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă cu privire la inculpaţii B. şi C. şi s-a dispus luarea faţă de inculpaţii B. și C. a măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile.

 La data de 20.12.2019, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna sub dosar nr. xxxx/119/2019, rechizitoriul nr. xx/D/P/2019 din 19.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare arest preventiv/arest la domiciliu, a inculpaţilor.

La data de 09.01.2020, inculpatul A., prin apărătorul său ales, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura controlului judiciar (filele 1-5 dosar nr. xxxx/119/2019/a1.2).

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că la acest moment, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv şi se impune înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar.

La data de 10.01.2020, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, au formulat cereri de înlocuire a măsurilor preventive şi inculpaţii D., E., precum și inculpații B. şi C., prin apărători aleși, solicitându-se  înlocuirea arestului preventiv dispusă faţă de inculpaţii D. şi E., în principal, cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar, cu măsura arestului la domiciliu, şi  înlocuirea măsurii arestului la domiciliu pentru inculpaţii B. şi C., cu măsura controlului judiciar (filele 10-13 dosar nr. xxxx/119/2019/a1.2).

Verificând temeiurile de fapt și de drept ale măsurilor preventive dispuse în cauză, în raport de dispozițiile legale indicate, se reține că, în ceea ce priveşte prima condiţie vizată de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, infracţiunea de viol și infracţiunea de pornografie infantilă, se regăsesc în cuprinsul infracţiunilor enumerate expres de legiuitor.

În ceea ce privește infracțiunea de viol pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acelorași inculpați, fără a se proceda în această procedură la cenzurarea încadrării juridice stabilite prin actul de sesizare al instanței, din raţiuni evidente, legate de respectarea contradictorialităţii, nemijlocirii, oralităţiii, se reține că de la luarea, prelungirea și menținerea măsurilor preventive dispuse în cauză, au intervenit elemente noi care nu pot fi ignorate în ansamblul stării de fapt, reținându-se că la data de 07.01.2020 persoana vătămată F. s-a prezentat în faţa unui notar public manifestându-şi voinţa în sensul retragerii plângerii prealabile formulată împotriva inculpaţilor A., D.,  E., B. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, presupus a fi săvârşită la data de 16.10.2019, faptă ce face obiectul prezentului dosar, precizând că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru această infracţiune, că a fost deplin conştientă de cele întâmplate şi a consimţit la întreţinerea actului sexual cu inculpatul A. și nu are niciun fel de pretenții pe latura civilă a cauzei.

În acest sens, a fost depusă la dosar declarația autentificată sub numărul 8 din 07.01.2020 la Societatea Profesională Notarială G.  (filele 12, 28-29 dosar nr.xxxx/119/2019/a1.2).

Pe de altă parte, având în vedere încadrarea juridică stabilită prin actul de sesizare şi regimul sancţionator corespunzător acesteia, condiţia obiectivă impusă de art. 223 alin.2  Cod procedură penală, este îndeplinită.

În speţă, niciunul dintre cei cinci inculpați nu s-au sustras de la urmărire penală, s-a prezentat în faţa organului de urmărire penală, au dat declarații în fața procurorului sau a judecătorilor de drepturi și libertăți, a judecătorilor de cameră preliminară,  au adoptat o atitudine corectă, responsabilă, de asumare a comiterii faptei și a consecințelor acesteia, manifestând regret pentru cele întâmplate, chiar și la termenul din 17.01.2020, iar sub aspectul prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni se are în vedere că inculpatul A. este minor în vârstă de 17 ani, inculpatul D. are 32 de ani,  inculpatul E. are 21 ani, iar inculpații B. și C. sunt minori având  numai 16 ani, nu au antecedente penale, sunt integrați social și familial (inculpatul D.),  inculpații D. și E. își asigură și asigură familiei existența în mod onest, lucrând ca zilieri, se bucură de stabilitate locativă şi nu există probe la dosar din care să rezulte că ar exista riscul comiterii de către aceștia a unor noi fapte antisociale.

În speţă, având în vedere că circumstanțele reale și personale ale inculpaților care nu s-au sustras de la urmărire penală, ci s-au prezentat în faţa organelor judiciare, nu au antecedente penale, precum şi probele administrate până în acest moment, o astfel de stare de pericol nu se identifică.

Inculpatul A., potrivit înscrisurilor de la filele 8-9 dosar nr. xxxx/119/2019 anexat prezentei cauze, urmează cursurile Liceului H. din I. fiind în clasa a IX a, frecventează cursurile cu regularitate, fiind apreciat favorabil și este legitimat la Asociația Club Sportiv J. în calitate de fotbalist, fiind cunoscut ca un bun coechipier, cu devotament față de colegi și club.

La fiecare analiză a temeiniciei măsurii preventive trebuie acordată atenţie şi circumstanţelor personale ale inculpaților care reliefează pericolul social pe care l-ar putea prezenta lăsarea sa în libertate.

Analizând cuprinsul declaraţiilor din dosarul urmărire penală, cele date în fața judecătorilor de drepturi și libertăți și a celor de cameră preliminară rezultă că inculpații au adoptat o atitudine procesuală corectă, manifestând regret și astfel dovedind și asumare a consecinţelor şi impactului acestora.

Dintr-un alt punct de vedere trebuie precizat că analizarea măsurii preventive ce se impune a fi luată faţă de inculpați, se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de antecedentele penale şi alte împrejurări privitoare la persoana acestora (art.223 alin.2 Cod procedură penală).

Astfel se au în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaților, care au un domiciliu stabil, vârsta actuală, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea responsabilă de asumare și regret a faptelor imputate.

În speţă, prin urmare având în vedere timpul scurs de la presupusa dată de comitere a infracţiunilor investigate, probele administrate până în acest moment, inclusiv declaraţiile martorilor audiaţi, starea de pericol vizată de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală nu se identifică, neputând fi reţinută doar prin prisma gravităţii faptelor imputate.

Prin urmare, având în vedere datele concrete ale cauzei şi elementele ce caracterizează persoanele acestor inculpați, precum şi faptul că măsura  arestării  preventive  este  şi  trebuie  să  rămână una excepţională, pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, prin raportare la criteriul de proporţionalitate consacrat de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, în cauză se impune înlocuirea arestului preventiv (pentru inculpatul minor A.), precum și înlocuirea arestului la domiciliu (pentru inculpații minori B. şi C.) cu măsura controlului judiciar, această din urmă măsură preventivă fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în ceea ce îi privește pe aceștia.

În ceea ce îi privește pe inculpații D., E., prin prisma considerentelor expuse anterior, analizând posibilitatea aplicării de măsuri alternative, fără a nega gravitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați, se apreciază că măsura arestului la domiciliu reprezintă o măsură proporţională şi necesară care asigură pe de o parte desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal şi pe de altă parte continuă eliminarea inculpaților din societate şi comunitate, dându-le  totodată acestora posibilitatea de a-şi păstra relaţiile de familie.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând, respingerea cererilor de înlocuire formulate de către inculpaţi şi menţinerea măsurilor preventive sub puterea cărora se aflau.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma contestaţiilor formulate, a apărărilor invocate de către inculpaţi, în calea de atac, se constată fondată contestaţia declarată pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.

Trimiterea cauzei spre rejudecare în privinţa inculpatului minor A.

În privinţa inculpatului A. cauza va fi trimisă spre rejudecare, pentru considerentele pe care le vom expune mai jos, motiv pentru care, instanţa de control judiciar nu va realiza o analiză pe fond a criticilor formulate de Parchet în acest sens sau a apărărilor inculpatului cu privire la temeinicia soluţiei adoptate prin încheierea contestată.

Aşa cum rezultă din încheierea contestată inculpatul minor nu a fost prezent la judecarea cererii de înlocuire, respectiv, verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, instanţa apreciind că adresa emisă de către Penitenciarul K., locul de detenţie unde se afla inculpatul minor, justifică imposibilitatea de prezentare a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 235 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv art. 242 alin. 8 Cod procedură penală. A apreciat, de asemenea că nu i se aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului, având în vedere faptul că acesta este reprezentat de către apărătorul ales.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege invocate de către prima instanţă, cu privire la citarea şi prezenţa inculpatului la judecarea cererilor.

Potrivit art. 348 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă la cerere sau din oficiu cu privire la menţinerea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, iar la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, se procedează potrivit art. 207 Cod procedură penală. Art. 207 alin. 6 Cod procedură penală (care reglementează măsurile preventive în cameră preliminară) face trimitere la dispoziţiile art. 207 alin. 2-5 Cod procedură penală. Potrivit acestui din urmă text de lege, în cazul verificării măsurilor preventive în cameră preliminară dispoziţiile art. 235 alin. 4-6 Cod procedură penală, se aplică corespunzător.

Potrivit art. 235 alin. 4 Cod procedură penală, în cazul în care inculpatul este arestat preventiv, se află în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus, sau când din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia. Acest text de lege mai arată că dispoziţiile art. 204 alin. 7 teza finală se aplică în mod corespunzător. Şi dispoziţiile art. 205 Cod procedură penală fac trimitere în alineatul 7 la art. 204 alin. 7 Cod procedură penală.

În cauză, se constată că, inculpatul era arestat preventiv la momentul judecăţii cererilor de înlocuire şi verificare a legalităţii măsurii preventive, însă nu se constată o imposibilitate de a fi adus la judecată, de către locul de detenţie.

Potrivit adresei de la fila 62 dosar fond, Penitenciarul K., unde se află inculpatul minor, a comunicat faptul că inculpatul va putea fi adus, însă va ajunge la Penitenciarul L. în data de 17.01.2020 (dată când s-a judecat cauza), dar după ora 14.00. Termenul a fost acordat pentru 17.01.2020, ora 11, când a şi început şedinţa de judecată. Prin urmare, faţă de conţinutul adresei de la dosar, se constată că nu există o imposibilitate de a asigura prezenţa inculpatului la termen, putându-se stabili, în aceeaşi zi o altă oră pentru desfăşurarea şedinţei, astfel încât să fie asigurată şi prezenţa inculpatului minor.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar fi stabilit că nu poate fi prezentat la termen de către locul de detenţie, dispoziţiile art. 235 alin. 4 Cod procedură penală, fac trimitere la art. 204 alin. 7 teză finală, inculpatul având posibilitatea de a fi prezent la judecată, prin videoconferinţă, la locul de deţinere.

Prezenţa inculpatului arestat la judecată este obligatorie, neîndeplinirea acestei obligaţii este sancţionată, potrivit art. 281 alin. 1 lit.  e Cod procedură penală cu nulitatea absolută, atrăgând aşadar, rejudecarea cauzei, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. (în privinţa verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive şi a cererii de înlocuire). La rejudecare, judecătorul de cameră preliminară va asigura prezenţa inculpatului, fie prin aducerea de la locul de detenţie, fie prin realizarea unei videoconferinţe cu locul de detenţie, deoarece este asimilată cu prezenţa potrivit art. 204 alin. 7 teză finală Cod procedură penală şi participarea prin videoconferinţă.

Analiza contestaţiei declarată de către Parchet cu privire la inculpaţii D., E., precum și inculpații B. şi C..

Mijloacele  de probă care susţin bănuiala legitimă în sensul că aceşti inculpaţi ar fi săvârşit infracţiunile de care sunt acuzaţi

Pentru luarea oricărei măsuri preventive, este necesar ca la dosarul cauzei să existe mijloace de probă care să justifice bănuiala rezonabilă, în sensul că, inculpaţii D., E., B. şi C. ar fi săvârşit infracţiunile de care sunt acuzaţi şi care au fost descrise mai sus. Având în vedere că acest aspect este unul comun pentru toţi cei patru inculpaţi, va fi analizat împreună, aceasta fiind o condiţie obligatorie pentru orice măsură preventivă ce se menţine pentru o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni.

Prima instanţă a constatat existenţă mijloacelor de probă care să susţină bănuiala rezonabilă, în sensul că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile mai sus descrise, singurele particularităţi fiind menţionate în privinţa infracţiunii de viol, având în vedere manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, în sensul de a da o declaraţie notarială şi a menţiona că îşi retrage plângerea formulată.

Se constată că pentru toţi cei patru inculpaţi este îndeplinită această cerinţă, având în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză: declarațiile persoanei vătămată, declaraţiile martorilor M., N., O. şi P., declaraţiile inculpaţilor A., D., şi E., declaraţiile suspecţilor B. şi C., procesul-verbal nr. 263636 din 25.10.2019 de vizionare filmare întocmit de Postului de Poliție Q., traducerea autorizată a unei înregistrări necesare soluționării cauzei, procesele-verbale de percheziție domiciliară efectuate la adresele inculpaţilor, procesele-verbale privind analiza datelor rezultate din percheziționarea sistemelor informatice ridicate de la inculpaţii A., E. şi D. şi de la persoana vătămată F., procesul-verbal din data de 21.11.2019 privind analiza datelor rezultate din percheziționarea sistemelor informatice ridicate de la inculpatul C. și traducerea comunicațiilor electronice dintre inculpatul C. și utilizatorul cu Id ”R.”.

Toate aceste mijloace de probă conturează bănuiala rezonabilă cerută de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 223 alin. 2 cod procedură penală în privinţa inculpaţilor E. şi D. şi coroborat cu art.218 cod procedură penală, în privinţa inculpaţilor B. şi C..

Se constată că aceste mijloace de probă susţină bănuiala rezonabilă, această primă condiţie pentru luarea unei măsuri preventive, pentru toate infracţiunile pentru care au fost luate măsurile preventive.

 În privinţa declarație autentificate sub numărul 8 din 07.01.2020 la Societatea Profesională Notarială G. prin care persoana vătămată şi-a retras plângerea şi a declarat că nu mai are pretenţii de natură civilă sau penală de la inculpaţi, atât prima instanţă, cât şi apărătorii inculpaţilor au arătat că deşi în camera preliminară nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, şi să producă efect această retragere a plângerii prealabile, această declaraţie a persoanei vătămate este un aspect nou, care ar avea efecte asupra stării de fapt.

Instanţa de control judiciar, constată că rămân în continuare valabile constatările făcute anterior cu privire la existenţa bănuielii rezonabile şi în privinţa infracţiunii de viol, având în vedere că probatoriul nu s-a rezumat în formularea acuzării doar la declaraţia victimei, ci şi la numeroase mijloace de probă, mai sus enumerate, undele dintre ele de natură obiectivă, precum înregistrările video, iar pe de altă parte, pentru faptul că raportat la încadrarea juridică dată faptei prin actul de acuzare, retragerea plângerii este lipsită de efecte juridice, judecarea cauzei sub acest aspect urmând a se face, urmând ca cercetarea judecătorească să stabilească încadrarea faptei de viol şi bineînţeles dacă s-a comis vreo astfel de infracţiune.

Pentru toate aceste considerente, se constată că, declaraţia de retragere a plângerii, dată de către persoana vătămată nu poate produce efecte juridice cu privire la modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor E. şi D. sau a măsurii preventive a arestului la domiciliu în privinţa inculpaţilor B. şi C..

În ceea ce priveşte existenţa mijloacelor de probă care să susţină bănuiala rezonabilă, în sensul că inculpaţii ar fi săvârşit faptele pentru care s-au dispus măsurile preventive, trebuie avute în vedere conţinutul declaraţiei date de persoana vătămată în faza de urmărire penală, conţinutul procesului-verbal din data de 25.10.2019 în care este redat în formă scrisă fişierul video care a surprins aspecte de la locul presupuselor fapte.

Declaraţia persoanei vătămate dată în faţa notarului, iar nu în condiţiile unei cercetări judecătoreşti, în sensul că a consimţit la întreţinerea relaţiilor sexuale, nu poate răsturna existenţa bănuielii rezonabile, pe de o parte că, aspectele de fapt trebuie declarate în faţa organului judiciar care prin întrebări poate lămuri veridicitatea celor afirmate, iar pe de altă parte că, existenţa acestei bănuieli a fost stabilită de organul judiciar, în urma administrării unui ansamblu probatoriu, iar nu izolat, în baza unei singure declaraţii a persoanei vătămate.

La momentul analizei legalităţii şi temeiniciei unei măsuri preventive, judecătorul nu este chemat să realizeze o analiză amănunţită a mijloacelor de probă, pentru a nu se aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură toţi inculpaţii până la finalizarea procesului penal, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene.

Apărările formulate de către inculpaţi în sensul că, variantele agravante ale infracţiunii de viol şi care împiedică retragerea plângerii penale pentru această infracţiune ar fi fost reţinute artificial de către procuror, doar pentru a agrava răspunderea, sunt aspecte care ţin de fondul cauzei, de stabilirea condiţiilor răspunderii penale, neputând fi tranşate la acest moment al analizei unei măsuri preventive.

Exced judecăţii prezentei contestaţii apărările inculpaţilor în sensul că, nu ar fi întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care faţă de inculpaţi s-au dispus măsuri preventive, având în vedere că astfel de apărări se analizează la momentul deliberării pe fond, când se stabilesc sau nu vinovăţii, iar nu la acest moment procesual când se analizează mijloacele de probă din perspectiva existenţei sau nu a bănuielii rezonabile.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată îndeplinită cerinţa obiectivă a existenţei bănuielii rezonabile în sensul că, inculpaţii E., D., B., C. ar fi săvârşit infracţiunile de care sunt acuzaţi.

Menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii D., E. se impune pentru a înlătura o stare de pericol social concret ce s-a creat prin reţinerea săvârşirii infracţiunilor mai sus descrise dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal

Se constată că faţă de cei doi inculpaţi se impune menţinerea măsurii arestării preventive, deoarece, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat, în cauză fiind în continuare incident art. 223 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării fiind necesar a fi menţinută atât pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru o bună desfăşurare a procesului penal.

La momentul dispunerii măsurii arestării preventive s-au reţinut faţă de cei doi inculpaţi, prevederile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 202 Cod procedură penală.

Şi la acest moment procesual, subzistă aceste temeiuri, având în vedere gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor, modalitatea concretă în care aceştia se reţine că ar fi săvârşit faptele de care sunt acuzaţi (respectiv, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională de care sunt acuzaţi, 5 persoane, de natură să întărească hotărârea infracţională şi să diminueze posibilitatea victimei de a se apăra, oferirea de alcool victimei pentru a fi adusă în stare de inconştienţă, profitarea de starea în care se afla victima).

Pentru toate aceste considerente, se constată că se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor D., E., temeiurile de arestare nefiind diminuate de declaraţia notarială a persoanei vătămate, potrivit considerentelor de mai sus, existând în continuarea pericolul social concret, avut în vedere la luarea măsurii, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal. În acest din urmă sens, instanţa are în vedere stadiul procesual al cauzei, aflată în cameră preliminară, când nu s-au administrat în faţa instanţei de judecată mijloacele de probă din faza de urmărire penală.

Menţinerea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpații  B. şi C. se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal.

În privinţa acestor din urmă doi inculpaţi, faţă de care va fi menţinută măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe lângă considerentele de mai sus, pe deplin aplicabile şi lor, se mai impun a fi făcute câteva menţiuni, în sensul că măsura arestului la domiciliu este la acest moment, cea mai potrivită măsură preventivă, pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Nici în privinţa inculpaţilor B. şi C.  nu există vreo modificare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului la domiciliu, retragerea plângerii de către persoana vătămată, pentru considerentele de mai sus, neputând reprezenta un argument de diminuare a temeiurilor iniţiale. Limitarea libertăţii de mişcare a acestor inculpaţi se impune din perspectiva acuzaţiilor aduse, a numărului de persoane despre care se reţine că ar fi fost implicate alături de aceşti din urmă inculpaţi, a acţiunilor ilicite de care sunt acuzaţi cei doi inculpaţi (punerea persoanei vătămate în imposibilitatea de a se apăra prin consumul de băuturi alcoolice), prezenţa acestora în momentul în care inculpatul minor ar fi întreţinut relaţii sexuale, reprezentând o încurajare.

Faptul că erau minori la momentul la care se reţine săvârşirea faptelor a fost avut în vedere în sensul luării unei măsuri preventive mai blânde, însă nu reprezintă o împrejurare justificativă a presupuselor acte ilicite. Preocupările unor persoane minore, precum inculpaţii B. şi C., nu pot fi acelea de a asista, încuraja astfel de activităţi, de a participa la împrejurări unde se consumă mari cantităţi de alcool şi se filmează întreţinerea de raporturi sexuale cu persoane aflate în stare de inconştienţă.

Pentru aceste motive, având în vedere perioada de timp scurtă ce a trecut de la luarea măsurii, gravitatea acuzaţiilor şi stadiul procesual al cauzei, se constată că se impune menţinerea măsurii arestului la domiciliu.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi prevederile art. 205 Cod procedură penală, va admite contestaţia declarată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism –Biroul Teritorial Covasna împotriva încheierii nr. 3/CP din data de 17.01. 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna, pe care o va desfiinţa  şi rejudecând, în temeiul art. 348 Cod procedură penală coroborat cu art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor D. şi E. şi va menţine această măsură preventivă.

I.b. În temeiul art. 348 Cod procedură penală coroborat cu art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, va constata legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu privind pe inculpaţii B. şi C. şi va menţine această măsură preventivă.

I.c Va respinge ca nefondate cererile inculpaţilor D., E., B. şi C. de înlocuire a măsurilor preventive.

II. Va disjunge cauza cu privire la inculpatul A. şi o va trimite spre rejudecare (verificare legalitate şi temeinicie măsura arestării preventive şi a cererii de înlocuire cu privire la acest inculpat) la Tribunalul Covasna, judecătorului de cameră preliminară.

Onorariul interpretului de limbă maghiară doamna S., în cuantum de 92,60 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 273 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţie, vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare