Propunere de arestare preventivă admisă. Furt calificat – sustragere bunuri din imobile prin pătrundere prin efracție. Fapte săvârșite în stare de recidivă.

Deliberând asupra propunerii de arestare preventivă, constată:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de XX.XX.XXXX sub nr.XXXX/XXX/XXXX, Parchetul de pe lângă Judecătoria A. a solicitat să se dispună arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a inculpatului V. O. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: „furt calificat", prev. de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată N. I.) și art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată M. C.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal,cercetat în stare de reţinere.

În motivare, au fost enumerate considerentele de ordin procedural (începerea urmăririi penale, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale) și a fost prezentată situația de fapt:

În perioada XX-XX.XX.XXXX, inculpatul V. O. C., a pătruns prin efracţie, în imobilul nelocuit aparţinând persoanei vătămata N. I., amplasat pe ................, de unde au sustras un TV tip plasma, marca Samsung, un boiler instant pe butelie, un compresor, un aparat de sudura, o drujba marca Makita si un set de chei de la uşile de acces in imobil.

În perioada XX-XX.XX.XXXX, inculpatul V. O. C. a pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate M. C. din .............., de unde a sustras bijuterii din aur, (o pereche de cercei şi un lănţişor) fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 5000 lei.

Fiind audiată, persoana vătămată M. C. a declarat că, deţine o casă de locuit în .............., casă unde locuieşte împreună cu soţia sa.

La data de XX.XX.XXXX, în jurul orei XX:XX, persoana vătămată declară că a fost întrebat de către soţia sa dacă i-a dus cumva lanţul din aur la reparat, pentru că avea o încuietoare defectă, acesta răspunzându-i că nu a făcut acest lucru, ulterior constatând că din locuinţă lipseşte şi o pereche de cercei tot din aur.

În declaraţia sa, persoana vătămată a precizat că valoarea prejudiciului creat se ridică la suma de 5000 lei

În motivarea propunerii, procurorul a susţinut că, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa probelor care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpatul V. O. C. a săvârşit  infracţiunile reţinute în sarcina lui se constată că aceasta este îndeplinită, astfel proces-verbal de sesizare din oficiu.

Privitor la condiţia referitoare la limita de pedeapsă s-a constatat că aceasta este îndeplinită, în sarcina inculpatului V. O. C. fiind reţinută printre altele şi infracţiunile de „furt calificat", prev. de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată N. I.) și art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată M. C.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal., care se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani ori mai mare.

În privinţa condiţiei referitoare la pericolul pentru ordinea publică – stipulată şi în jurisprudenţa CEDO (cauza Jeèius Contra Lituaniei 31.06.2006, cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) –  considerăm că trebuie avute în vedere atât circumstanţele reale a săvârşirii faptelor, precum şi circumstanţele ce ţin de persoana inculpatului care să justifice proporţionalitatea măsurii preventive.

Astfel, legat de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor pentru care se efectuează cercetări în cauză, s-a constatat că infracţiunile de „furt calificat", prev. de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată N. I.) și art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată M. C.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal. de care este acuzat inculpatul V. O. C., sunt fapte de o gravitate ridicată, iar prin incriminarea acestora se protejează relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, şi cele privind convieţuirea socială sub aspectul asigurării ordinii şi liniştii publice, iar cei care săvârşesc asemenea fapte prezintă întotdeauna pericol social.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, se constată că inculpatul V. O.C. este fiul lui M. şi E., născut la data de XX.XX.XXXX, în ..............., domiciliat ......................., C.N.P.XXXXXXXXX, cetăţenie română, 10 clase, acesta săvârşind faptele reţinute în sarcina sa.

De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Lettellier contra Franteică, în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp.

Gravitatea faptelor si urmările produse sunt aspecte esenţiale de natură a crea un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, în lipsa luării măsurii arestării preventive.

Sintagma “pericol concret pentru ordinea publica” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Existenţa pericolului public rezultă, între altele, şi din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţa de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Activităţile infracţionale precum cele de care sunt acuzaţi inculpaţii necesită o reacţie fermă a societăţii şi un exemplu pentru celelalte persoane care comit astfel de fapte, gândind că acestea sunt de mică importanţă şi vor fi trecute cu vederea.

Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înţeles ca o reacţie colectivă faţă de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice. Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpaţilor, pentru înlăturarea unei temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Comiterea unei fapte grave justifică o măsură preventivă imediat după comiterea şi descoperirea acesteia, pentru a evita reacţiile negative ce se pot manifesta în comunitate, ca răspuns la conduite ilicite grave, prin care se aduce atingere unor valori umane fundamentale, dar şi pentru a reliefa riposta fermă a autorităţilor faţă de anumite fapte grave.

În prezenta cauză apreciem că este îndeplinită condiţia deproporţionalitate a măsurii preventive cu interesul public ce trebuie manifestat, aceasta şi prin faptul că orice persoană care are cunoştinţă de modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele de către inculpat poate manifesta un sentiment de nesiguranţă în instituţiile statului şi la rândul lor pot fi încurajate să recurgă la fapte antisociale.

Astfel, singura măsură aptă să restabilească ordinea de drept şi să înlăture consecinţele stării de pericol social create prin săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului este arestarea preventivă a inculpatului V. O. C. pentru 30 de zile.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 224 C.p.p., art.223 alin. (2) din C. proc. pen. modificat prin O.U.G. 18/2016 rap. la art. 202 alin. (1)-(3) din C. proc. pen.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Vasile Octavian Cosmin. 

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.202 alin.1 C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicia temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, iar conform alin. 2 "nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută, dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale".

Mai mult, alin. 3 al aceluia şi articol prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 223 alin.1 C. proc. pen.măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii: inculpatul a fugit ori s-a ascuns, înscopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte; inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament; inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta; există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau că autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer şi Durmus contra Rusiei /02.11.2004).

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală judecătorul de drepturi și libertăți, reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. XXXX/P/XXXX din data de XX.XX.XXXX, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin 1 Cod penal- art. 229 alin 1 lit d Cod penal, constând în aceea că, în perioada XX-XX.XX.XXXX, autori necunoscuţi, prin efracţie, au pătruns in imobilul nelocuit, aparţinând persoanei vătămata N. I., amplasat pe str. ……………., de unde au sustras un TV tip plasma, marca Samsung, un boiler instant pe butelie, un compresor, un aparat de sudura, o drujba marca Makita si un set de chei de la uşile de acces in imobil, fără a putea fi stabilita valoarea prejudiciului.(dosar penal XXXX/P/XXXX)

Prin ordonanţa nr. XXXX/P/XXXX din data de XX.XX.XXXX s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal, constând în aceea că, în perioada XX-XX.XX.XXXX, din locuinţa persoanei vătămate M. C. din ……………., au fost sustrase bijuterii din aur,(o pereche de cercei şi un lănţişor) fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 5000 lei.(dosar penal XXXX/P/XXXX)

Prin ordonanţa din data de XX.XX.XXXX, s-a dispus reunirea celor două dosare penale, sub nr. XXXX/P/XXXX.

Prin ordonanţa din data de XX.XX.XXXX, s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de numitul V. O. C., fiul lui M. şi E., născut la data de XX.XX.XXXX în mun. A., jud. T., domiciliat în ..............., CNP XXXXXXXXX, sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de furt calificat, o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată N. I., şi o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată M. C.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal(pluralitate intermediară)

Prin ordonanţa din data de XX.XX.XXXX s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale fata de inculpatul V. O. C., fiul lui M. şi E., născut la data de XX.XX.XXXX în mun. A., jud. T., domiciliat în .............., CNP XXXXXXXXXXXX, sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de furt calificat, o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată N. I., şi o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată M. C.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal (pluralitate intermediară)

Prin ordonanţa din data de XX.XX.XXXX, organele de cercetare penală au dispus reţinerea inculpatului V. O. C. , pentru o perioadă de 24 ore, începând cu data de XX.XX.XXXX, ora XX:XX, până la data de XX.XX.XXXX, ora XX:XX.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen.,  „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive,  o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explosive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că la acest moment caracterul plauzibil al bănuielii se bazează pe fapte reale şi informaţii cu valoare de probe, apte să convingă orice persoană obiectivă că este posibil ca inculpatul să fi comis infracţiunile în cauză.Măsurile de prevenţie îşi găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal.

Având în vedere că prin luarea şi menţinerea măsurilor de prevenţie se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilităţii persoanei, legiuitorul a instituit garanţii procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispoziţiilor legale care permit luarea şi menţinerea acestor măsuri procesuale. Garanţiile procesuale constau în multiplele condiţii care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o măsură de prevenţie. Alegerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, reglementat de art. 202 C.pr.penală, respectiv pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

De asemenea, arestarea preventivă se poate dispune fie independent de existenta pericolului pentru ordinea publica, conform art. 223 al. 1 lit. a-d C.pr.penala, fie în ipoteza aprecierii şi luării in considerare a pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul, conform art. 223 al. 2 C.pr.penală.

În acest din urma caz, în temeiul art. 223 alin.2 teza a II-a pentru a se dispune arestarea preventivă trebuie îndeplinite anumite condiţii: sa existe probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârşit una dintre infracţiunile enumerate la alin. 2, sau o alta infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, să nu existe vreo cauza care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale de la art. 16 C.pr.penală, să existe dispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale pentru faptele săvârşite de inculpat, iar privarea de libertate sa fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În raport de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen., pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului Vasile Octavian Cosmin, după cum urmează:

1. Mai întâi, au fost respectate condiţiile procedurale pentru a se cere arestarea preventivă a inculpatului, respectiv: a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunea ce formează obiectul prezentei propuneri; a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru aceeaşi infracţiune, persoanele cercetate dobândind calitatea de inculpat; propunerea de luare a măsurii arestării preventive este motivată şi cuprinde temeiul de drept; inculpatul a fost adus la soluţionarea propunerii şi asistat de avocat din oficiu.

Totodată, raportat la art. 202 alin. (2) C.proc.pen. și art. 16 C.proc.pen., judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu există nicio cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acţiunii penale sau de exercitare a acţiunii penale.2. De asemenea, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, aceasta prezintă formal elementele uneia dintre  infracțiunile de furt calificat, iar pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

a. Noțiunea de „probă” este definită în art. 97 C.proc.pen. ca fiind „orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o”, iar noțiunea de „suspiciune rezonabilă” trebuie interpretată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia motivele verosimile presupun existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că „este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea” (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, parag. 32).

Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Totodată, Curtea a stabilit că art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție nu impune ca, la momentul luării arestării preventive, organele de urmărire penală să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzație completă (cauza Murray c. Regatului Unit, parag. 56).a.1. Față de acestea, în cauză, din probatoriul administrat până în prezent, rezultă suficiente elemente de fapt pentru a presupune că inculpatul V. O. C. este persoana care, în perioada XX-XX.XX.XXXX, a pătruns prin efracţie, în imobilul nelocuit aparţinând persoanei vătămata N. I., amplasat pe ................., de unde au sustras un TV tip plasma, marca Samsung, un boiler instant pe butelie, un compresor, un aparat de sudura, o drujba marca Makita si un set de chei de la uşile de acces in imobil și în perioada XX-XX.XX.XXXX, a pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate M. C. din ............., de unde a sustras bijuterii din aur,(o pereche de cercei şi un lănţişor) fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 5000 lei.

Elementele de fapt din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta reies din plângerile formulate, declaraţiile persoanelor vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe cu fotografii judiciare, declaraţii martori, declaraţii suspect/inculpat, proces verbal de efectuare a perchezitiei domiciliare

Faţă de celelalte două condiţii prevăzute de art. 223 alin. (2) teza întâi C.proc.pen., există probe că faptele inculpatului prezintă, formal, (întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii făcând obiectul judecăţii pe fond) elementele a două infracţiuni de furt calificat, o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d Cod penal(persoana vătămată Nicolae Ionel, şi o infracţiune prevăzută de art. 228 alin 1- art. 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Cod penal.(persoană vătămată Mirea Constantin), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi art. 44 alin 1 Cod penal(pluralitate intermediară).

3. În al treilea rând, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică rezultate din fapta penală de care este acuzat.a. Sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a relaţiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracţiunii de care este acuzat acesta.De asemenea, se apreciază că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, vizând toate valorile sociale ocrotite prin art. 1 C.pen., ca urmare a unei reacţii declanşate de faptă sau ca urmare a unei activităţi ulterioare a infractorului.

De aceea, măsura arestării preventive a inculpatului trebuie să reprezinte o reacţie fermă a autorităţilor.Conform jurisprudenţei C.E.D.O. (cauza Brenobic c. Croaţiei), nu este necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că persoana va săvârşi infracţiuni, ci doar un „risc”, dedus din circumstanţele concrete ale cauzei.Pe de altă parte, există riscul ca, şi pe viitor, inculpatul să comită fapte asemănătoare având în vedere circumstanţele sale personale şi modul în care se presupune că ar fi săvârşit faptele imputate.

Or, riscul încălcării din nou a regulilor de convieţuire socială printr-o activitate a inculpatului, ulterioară infracţiunii este al doilea element al pericolului concret pentru ordinea publică.

4. În final, faţă de dispoziţiile art.202 alin.2 C.proc.pen., arestarea preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi este necesară pentru realizarea scopului urmărit întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni nu pot fi realizate prin celelalte măsuri preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b)-d) C.proc.pen.

Astfel, în lipsa unei definiţii legale, „buna desfăşurare a procesului penal” nu trebuie înţeleasă într-un sens restrâns, ca referindu-se doar la asigurarea prezenţei inculpatului la procesul penal, împiedicarea de a se sustrage de la executarea pedepsei, împiedicarea zădărnicirii adevărului etc. [deoarece aceste noţiuni sunt prevăzute distinct în art. 202 alin. (1) C.proc.pen.].

Sintagma „buna desfăşurare a procesului penal” are o accepţiune mai largă, ce înglobează toate celelalte noţiuni, şi care cuprinde şi alte elemente intrinseci sau extrinseci procesului penal (cum ar fi de exemplu, ordinea publică sau o stare de tensiune în rândul colectivităţii).

Trebuie avute în vedere gravitatea faptelor, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind in stare de pluralitate intermediară.

Aceste elemente au fost analizate la pct.3 (mai sus) şi determină concluzia că măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu sunt suficiente pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică.

Faţă de cele expuse, în baza art. 226 alin. (1) C.proc.pen., judecătorul admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria A. şi dispune arestarea preventivă a inculpatului V. |O. C., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23.11.2018 şi până la data de 22.12.2018, inclusiv, și emite împotriva acestuia mandatul de arestare preventivă.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare