Anulare act anulare hotărâre din 21.07.2020. Excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin cererea de chemare  in judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.08.2020 sub nr. 23508/299/2020, reclamantele ASOCIAŢIA S. ,  ASOCIAŢIA C. , ASOCIAŢIA A. in contradictoriu cu pârâta FEDERAŢIA R. a solicitat instanţei ca  prin hotărârea ce se va pronunţa să se  dispună anularea  hotărârii Adunării Generale din data de 21.07.2020.

În motivare, reclamantele au  arătat că pârâta reprezintă federaţia  sportivă naţională pentru  ramura sportivă table , constituită potrivit art. 35 din Legea  nr. 69/2000 si  acestea sunt membri asociaţi ai  Federaţiei. Reclamantele au  susţinut că hotărârea adoptată în Adunarea Generală din 21.07.2020 este nelegală, întrucât modalitatea de convocare este contrară Statulului, nefiind respectate  prevederile art. 43 si art. 48 din Statutul Federaţiei.

In dovedire, s-au  ataşat  la dosar  înscrisuri.

Pârâta  nu a  formulat  întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța reține următoarele:

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţele de grad diferit, iar normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în Codul de procedură civilă şi în alte acte normative speciale.

Competenţa materială funcţională este aceea care determină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, în timp ce competenţa materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanţe judecătoreşti.

Normele care reglementează competenţa materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanţei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. care statuează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 130 alin. 2 C.pr.civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe și pot pune concluzii, iar conform art. 131 alin. 1 C.pr.civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Conform art. 95 pct. 1 C.pr.civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce prevederile art. 94 C.pr.civ. reglementează în mod limitativ competența judecătoriilor.

Prin urmare, tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k și pct. 3 C.pr.civ.

Instanța reține că, în prezenta cauză, reclamantele au solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei R., aceasta  fiind o  structură sportivă de interes  naţional , constituită prin asocierea  tuturor cluburilor cu  secţii de table şi  asociaţiile  judeţene de  table şi  a  Municipiului  Bucureşti , afiliate sau  recunoscute de aceasta, așa cum rezultă din Statut.

Dispozițiile art. 23 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000, care prevăd că „cererea în anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul”, se regăsesc în Capitolul III – Organizarea și funcționarea asociațiilor și a fundaților.

Capitolul IV al aceluiași act normativ reglementează modificarea actului constitutiv, a statutului ori a beneficiarului real al asociației sau fundației.

În Capitolul V din O.G. nr. 26/2000, legiuitorul a reglementat, prin articolele 35-37, federația, stabilind că „aceasta dobândește personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol” (art. 35 alin. 2). De asemenea, alineatul 3 al art. 35 prevede că cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul.

În aceste context, coroborând dispozițiile alineatele 2 și 3 ale art. 35 din O.G. nr. 26/2000, instanța constată, în primul rând, că legiuitorul nu a făcut trimitere la dispozițiile art. 23 alin. 3 din același act normativ în ceea ce privește competența de soluționare a unei cereri având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale, ci la condițiile de funcționare prevăzute pentru asociațiile fără scop patrimonial, „condiții care se aplică în mod corespunzător (federației), cu excepțiile stabilite în prezentul capitol.” Or, pentru a se putea reține competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei, este necesar ca acest aspect să fie în mod expres prevăzut de legiuitor, fapt care nu reiese însă din prevederile art. 35 alin. 2.

În al doilea rând, chiar dacă s-ar interpreta în sensul că dispozițiile art. 35 alin. 2 din O.G. nr. 26/2000 reglementează implicit și aspectele legate de competența de soluționare a cauzelor, instanța observă că trimiterea este făcută la Capitolului III – Organizarea și funcționarea asociațiilor și a fundațiilor, nu și la Capitolul IV – Modificarea actului constitutiv, a statutului ori a beneficiarului real al asociației sau fundației, în condițiile în care chiar reclamantele au afirmat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că hotărârea atacată implică modificări ale statutului, fiind alese noi organe de conducere, ceea ce ar presupune incidenţa prevederilor din acest din urmă capitol.

Conform art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 26/2000 (din Capitolul IV), modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația.

De asemenea, dispozițiile art. 5 din același act normativ prevăd că asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul.

Astfel, atribuirea în competența judecătoriei, prin dispozițiile art. 23 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000, a cauzelor având ca obiect anularea actelor adoptate de asociații este o consecință logică a prevederilor anterior enunțate.

Având însă în vedere că legiuitorul nu a prevăzut regulile de competență materială în ceea ce privește anularea actelor adoptate de federație și că art. 35 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000 prevede că cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul, pentru identitate de rațiune și având totodată în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 C.pr.civ., în ipoteza adoptării unei hotărâri prin care se modifică actul constitutiv sau statutul federației, competența revine tot tribunalului.

Față de considerentele expuse, instanța apreciază că este întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Domenii speta

Spete similare