Constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 413/64/2013 reclamanta Ş.M. a chemat în judecată U.N.P.R.L.R. solicitând instanţei anularea deciziei din data de 22.02.2013 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului pretins în sensul aprobării cererii de primire în profesie.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1 din Legea 554/2004 şi art. 32 alin. 1 din O.U.G. 86/2006.
În probaţiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta şi-a manifestat poziţia procesuală prin întâmpinare invocând, astfel cum a fost calificată de instanţă, excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Braşov, potrivit prevederilor art. 69 alin. 3 teza a II- a din O.U.G. nr. 86/2006.
Soluţionând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, potrivit art. 130 şi următoarele Noul Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 69 alin. 3 teza a II- a din O.U.G. nr. 86/2006 „deciziile Consiliului naţional de conducere al U.N.P.R.L. sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti .”
Norma juridică ce reglementează competenţa teritorială exclusivă este o normă imperativă, părţile neputând deroga, nici chiar cu încuviinţarea instanţei de la aplicarea acesteia.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Excepţia pe calea căreia se invocă încălcarea acestei norme de drept trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, pârâta invocând această excepţie la primul termen de judecată.
În consecinţă, Curtea va admite excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Braşov şi va declina competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Ş.M. în contradictoriu cu pârâta U.N.P.R.L. din România în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Judecătoria Sectorul 1 București
succesiune – necompetenţă materială raportat la caracterul neevaluabil al cererii
Curtea de Apel Craiova
Decizie de sancţionare disciplinară. Modalităţi de comunicare. Momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. 5 din Codul muncii în ipoteza în care salariatul nu se prezintă la oficiul poştal în vederea ridicării cor
Judecătoria Sectorul 1 București
contestaţie la executare – convenţie de eşalonare încheiată anterior declanşării executării silite
Curtea de Apel Brașov
Decizie emisă de ANRP. Aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 164/2014, în cazul cererilor pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014
Tribunalul Dolj
Salarizare. Cerere de obligare a angajatorului la qacordarea de despăguniri pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi necompensate cu timp liber corespuzător, formulată de asistenţii medicali, respectiv asistent maternal