Contestaţie la executare.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4753 din data de 8.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă, în Dosarul nr. 10097/3/2014, rămasă definitivă prin neapelare, debitorii PRG, PM, PD, BG şi PI au fost obligaţi să plătească către intimatei S.C. P S.R.L., suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 14.09.2015, creditoarea, reprezentată de avocat FG, a formulat împotriva debitorilor cerere de executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 4753 din data de 8.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Prin Încheierea din data de 15.09.2015 emisă de către executorul judecătoresc D.  a fost admisă cererea creditoarei şi a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare nr. 305/2015, în baza titlului executoriu  menţionat.

Prin Încheierea de stabilire cheltuieli din data de 16.11.2015, executorul judecătoresc a stabilit suma de 2.434 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, aceasta fiind formată din: cheltuieli necesare desfăşurării executării silite în cuantum de 248 lei, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 186 lei şi onorariu avocat în cuantum de 2.000 lei.

Prin Somaţia de plată nr. 305 din data de 16.11.2015, executorul judecătoresc a pus în vedere contestatorilor ca, în termen de o zi de la comunicare, să achite debitul în cuantum de 3.934 lei (1.500 lei + 2.434 lei cheltuieli de executare). La aceeaşi dată, executorul judecătoresc a emis adrese de înfiinţare a popririi asupra conturilor debitorilor deschise la terţii popriţi…, până la concurenţa sumei totale de 3.934 lei, somaţia şi înştiinţată despre această măsură fiind comunicate contestatorilor, conform procesului-verbal de înmânare din data de 23.11.2015.

Prin recipisa de consemnare nr. BREL 00001 928 590 din data de 8.12.2015, suma de 157,22 lei a fost consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc, acesta dispunând eliberarea către creditoare.

Ulterior începerii executării silite, prin Decizia civilă nr. 1965 R din 12.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. 23117/3/2015, intimata S.C. P. S.R.L. a fost obligată să le plătească contestatorilor PRG, PM şi BG cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei.

Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă (republicat), împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Primul motiv invocat prin contestaţia la executare este întemeiat, întrucât actele de executare silită reprezentate de somaţia de plată şi de adresele de înfiinţare a popririi din data de 16.11.2015 au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 622 alin. 2 şi art. 628 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce a intervenit stingerea parţială a creanţei principale de 1.500 lei, prin compensarea legală până la limita creanţei de 1.000 lei, stabilită în favoarea intimatei prin Decizia civilă nr. 1965 R din 12.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. 23117/3/2015.

Astfel, la data de 12.11.2015, erau îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1617 Cod civil pentru a opera, de plin drept, compensarea legală parţială între obligaţia contestatorilor de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, stabilite prin Sentinţa civilă nr. 4753 din data de 8.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă, în Dosarul nr. 10097/3/2014, şi obligaţia intimatei de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, stabilită prin Decizia civilă nr. 1965 R din 12.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, în Dosarul nr. 23117/3/2015.

În conformitate cu art. 1617 alin. 1 Cod civil, compensaţia legală a operat de îndată ce au existat cele două datorii certe, lichide şi exigibile, stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, aşadar la data de 12.11.2015, când creanţa contestatorilor a devenit certă, lichidă şi exigibilă ca urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 1965 R din 12.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.

Ca urmare a operării compensaţiei legale la data de 12.11.2015, creanţa pusă în executare silită în Dosarul de executare nr. 305/2015 constituit la Biroul Executorului Judecătoresc D. s-a stins parţial, în măsura sumei datorate de către intimată către creditori, astfel încât actele de executare silită efectuate la data de 16.11.2015 sunt nelegale în ceea ce priveşte realizarea creanţei principale în cuantum de 1.000 lei, datoria scadentă şi neachitată la momentul întocmirii acestor acte de executare fiind în cuantum de 500 lei.

Apărările intimatei în sensul că nu putea anticipa intervenirea stingerii creanţei prin compensaţia legală sunt neîntemeiate, întrucât actele de executare contestate au fost efectuate ulterior pronunţării Deciziei civile nr. 1965 R din 12.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, pentru întreaga creanţă principală de 1.500 lei, din culpa creditoarei care nu a adus la cunoştinţa executorului judecătoresc stingerea parţială a obligaţiei executate silit până la limita de 500 lei, conturile debitorilor fiind poprite pentru o creanţă mai mare decât cea datorată.

Susţinerile intimatei în sensul că ar fi plătit contestatorilor suma de 1.000 lei, la care a fost obligată prin Decizia civilă nr. 1965 R din 12.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, sunt irelevante, având în vedere că stingerea obligaţiilor prin compensarea legală s-a produs de drept, la data când cea de-a doua datorie a devenit certă, lichidă şi exigibilă. Faptul că intimata ar fi achitat obligaţia stinsă prin compensare nu determină renaşterea obligaţiei celorlalţi debitori, cel care a făcut plata unei datorii stinse având dreptul la restituire, conform art. 1341 Cod civil.

Este întemeiat şi al doilea motiv al contestaţiei la executare, având în vedere că valoarea cheltuielilor de executare reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2.000 lei este vădit disproporţionată atât prin raportare la valoarea şi la complexitatea cauzei, cât şi prin raportare la activitatea desfăşurată de avocat, devenind incidente prevederile art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, în ceea ce priveşte Încheierea de stabilire cheltuieli din data de 16.11.2015, instanţa stabileşte că, în conformitate cu art. 670 alin. 2 şi alin. 4 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Conform art. 670 alin. 3 Cod procedură civilă, categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 

Dispoziţiile legale enunţate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta, dispoziţiile art. 451 alin. 2 şi 3 aplicându-se în mod corespunzător.

În speţă, debitorii au contestat cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 lei, considerând că acestea sunt vădit disproporţionate faţă de valoarea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

Instanţa constată că, deşi au fost stabilite conform chitanţei seria CAFG nr. 008161 din 31.08.2015 eliberată de Cabinet de avocat „FG”, cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 lei sunt vădit disproporţionate atât faţă de valoarea creanţei puse în executare silită, fiind mai mari decât aceasta, cât şi faţă de activitatea desfăşurată de avocat, fiind incidente dispoziţiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

În acest sens, instanţa reţine că, în faza de executare silită, activitatea avocatului este una de oferire de consultaţii juridice şi de redactare a unor acte juridice simple. Singura cerere formulată de avocat în dosarul de executare nr. 305/2015 este cea de începere a executării silite şi nu s-a dovedit efectuarea altor demersuri în legătură cu realizarea creanţei intimatei.

Cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat sunt de zece ori mai mari decât onorariul cuvenit executorului judecătoresc, deşi nu se poate considera că activitatea desfăşurată de avocat în faza executării silite justifică o asemenea diferenţă. Mai mult, cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat sunt mai mari chiar decât onorariul perceput de acelaşi avocat pentru reprezentarea intimatei în Dosarul nr. 10097/3/2014, deşi activitatea desfăşurată de avocat în faza executării silite este mult mai puţin complexă decât cea pe care a presupus-o reprezentarea părţii în procedura contencioasă de radiere a menţiunilor din Registrul Comerţului.

În consecinţă, în temeiul art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, reţinând caracterul vădit disproporţionat dintre cheltuielile de executare stabilite cu titlu de onorariu de avocat şi valoarea cauzei, respectiv activitatea desfăşurată de avocat, instanţa va proceda la reducerea acestora la 150 lei, considerând că această sumă corespunde activităţii avocatului în faza de executare silită, respectiv activităţii de completare a cererii de executare silită şi de urmărire a activităţii de realizare a creanţei.

Măsura reducerii cheltuielilor de executare constând în onorariul avocatului creditoarei este justificată şi permisă de prevederile art. 670 alin. 4 Cod procedură civilă, pentru a se menţine un just echilibru între culpa debitorului care nu a executat de bună-voie obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească executorie şi consecinţele faptei sale ilicite, creditorul nefiind îndreptăţit să solicite recuperarea unor cheltuieli de judecate exagerate, care au un cuantum mai mare decât cel al creanţei puse în executare silită, nefiind justificate de activitatea efectiv prestată de avocatul care l-a reprezentat în faza executării silite.

De asemenea, instanţa va înlătura cheltuielile de executare în cuantum de 248 lei, având în vedere că executorul judecătoresc nu a individualizat aceste cheltuieli pentru a se putea stabili dacă sunt prevăzute de lege sau necesare executării silite, conform art. 670 alin. 3 pct. 7 Cod procedură civilă, precum şi că, în dosarul de executare silită, nu se regăseşte niciun înscris din care să reiasă că societatea creditoare ar fi avansat cheltuieli de executare în cuantumul menţionat. Astfel, cheltuielile de executare în cuantum de 248 lei sunt percepute nelegal, fără a fi suportate efectiv de către creditor, executorul judecătoresc urmărind suplimentarea onorariului său care a fost stabilit la limita maximă permisă de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000.

În conformitate cu art. 670 alin. 2 teza a doua Cod procedură civilă, valoarea cheltuielilor de executare silită nu este influenţată de faptul că o parte din creanţa principală s-a stins prin compensarea legală intervenită la data de 12.11.2015, având în vedere că aceasta a operat după formularea cererii de executare silită din data de 14.09.2015, creanţa principală de 1.000 lei considerându-se recuperată după sesizarea executorului judecătoresc.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 720 alin. 1 şi art. 704 Cod procedură civilă, instanţa va admite, în parte, contestaţia la executare şi va anula în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 305/2015 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc D. în ceea ce priveşte realizarea creanţei principale în cuantum de 1.000 lei şi a cheltuielilor de executare în cuantum de 2.098 lei.

Având în vedere că nu s-a invocat niciun motiv de nelegalitate a executării silite a creanţei care nu a fost stinsă prin compensare, instanţa va menţine executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 305/2015 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc D. pentru realizarea creanţei principale în cuantum de 500 lei şi a cheltuielilor de executare în cuantum de 336 lei (onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 186 lei şi onorariul avocatului redus în cuantum de 150 lei).

Având în vedere că din înscrisurile depuse de contestatori şi din actele de executare comunicate de către executorul judecătoresc nu rezultă executarea silită a sumei de 3.098 lei, pentru care urmează a fi admisă contestaţia la executare, fiind realizată prin poprire numai suma de 157,22 lei, care este mai mică decât creanţa pusă în executare silită în mod legal, în conformitate cu art. 723 Cod procedură civilă, instanţa va constata că cererea de întoarcere a executării silite este lipsită de obiect.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că prezenta contestaţie la executare urmează a fi admisă, în parte, precum şi că, în şedinţa publică din data de 2 februarie 2016, contestatorii au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru, instanţa va dispune restituirea către contestatorii PRG, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 221,86 lei, aferentă contestaţiei la executare admise, din taxa judiciară de timbru în cuantum de 281 lei achitată conform chitanţei seria 179141/2016 nr. 21678 (100) din 20.01.2016 eliberată de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 1 Bucureşti.

În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va constată că intimata a declarat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către Biroul Executorului Judecătoresc D. după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare