Pretenții – cote de întreținere asociația de proprietari și penalități de întârziere; cerere reconvențională – inadmisibilitatea capetelor de cerere în raport de faptul că se solicită constatarea unei situații de fapt; puterea de lucru judecat a considere

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.08.2018, sub nr. 21397/299/2018, reclamanta Asociaţia de Proprietari X a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A şi B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 6.126,91 lei reprezentând cote de întreţinere restante pentru perioada decembrie 2016 – iunie 2018 şi la plata sumei de 3.057,10 lei reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, pentru neplata cotelor de întreţinere restante, calculate până la data de 25.07.2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâţii sunt coproprietari ai apartamentului nr. 41 situat în Bucureşti, ..., sector 1, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423/30.04.2009 de BNP .... Prin urmare, având în vedere calitatea lor de coproprietari, pârâţii sunt obligaţi la plata cotelor de întreţinere aferente apartamentului lor, astfel cum acestea au fost stabilite prin listele de întreţinere. Cu toate acestea, în pofida numeroaselor notificări transmise, aceştia nu au înţeles să-şi respecte obligaţiile ce le revin în calitate de coproprietari, această atitudine şi rea-credinţă fiind manifestată de aproximativ 5 ani.

Reclamanta a menţionat că, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. .../299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, admisă prin sentinţa civilă nr. ..., s-a solicitat obligarea la plata cotelor de întreţinere aferente perioadei noiembrie 2015 – noiembrie 2016, respectiv la plata penalităţilor de întârziere aferente cotelor de întreţinere pentru perioada octombrie 2014 – noiembrie 2016.  Astfel, în pofida faptului că acţiunea a fost admisă, pârâţii au continuat să dea dovadă de rea-credinţă şi nu au achitat nicio sumă cu titlu de cote de întreţinere de aproximativ 2 ani, mai mult decât atât, aceştia au interzis accesul organelor de control în proprietatea lor, deşi această obligaţie este una legală, fiind prevăzută inclusiv în Statutul Asociaţiei de proprietari (art. 58).

Reclamanta a susţinut că, la acest moment, restanţele înregistrate de către pârâţi reprezentând cote de întreţinere pentru perioada decembrie 2016 – iunie 2018 sunt în cuantum de 6.126,91 le, potrivit centralizatorului denumit „Fişă ap. 41”, întocmit de firma de contabilitate angajată – S.C. C

Reclamata a invocat prevederile art. 46 din Legea nr. 230/2007 şi a menţionat că, din cauza relei-credinţe manifestate de pârâţi, toţi locatorii imobilului sunt prejudiciaţi, fiind obligaţi să suporte şi restanţele pârâţilor, care s-au adunat într-un cuantum foarte mare (18.000 lei), pentru a evita sistarea furnizării utilităţilor pentru întregul imobil.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a menţionat că penalităţile de întârziere în cuantum de 0,2%/zi au fost stabilite conform procesului-verbal al Adunării Generale din data de 03.04.2014. Astfel, având în vedere că pârâţii au refuzat şi refuză în continuare să achite cotele de întreţinere aferente apartamentului proprietatea lor, acest procent a fost aplicat pentru calcularea penalităţilor de întârziere aferente cotelor de întreţinere restante, cuantumul penalităţilor de întârziere pentru neplata cotelor de întreţinere restante fiind de 3.057,10 lei, calculate pentru perioada decembrie 2016 – 25.07.2018.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 230/2007, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, art. 194 şi următoarele C.pr.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: fişă apartament nr. 41 (fila 13), calcul penalităţi (fila 14), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423/30.04.2009 de BNP ... (filele 15-18), comunicare hotărâre civilă (fila 19), încheiere din 20.11.2017 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. .../299/2016* (filele 20-23), adresa nr. 253281/09.07.2018 (fila 24), notificare din 20.07.2016 (fila 25), notificare (fila 26), certificat de înregistrare fiscală (fila 27), adresa nr. 462177/31.08.1999 (fila 28), chitanţa nr. 19070899 (fila 29), adresa nr. 85208/20.12.2016 (fila 30), extras ANAF (filele 31-32), proces-verbal al Adunării generale de constituire a Asociaţiei de Poprietari X din 25.02.1999 (filele 33-34), acord de asociere autentificat sub nr. 5752/26.08.1999 de BNP ... (filele 35-60), statutul Asociaţiei de Proprietari X autentificat sub nr. 5752/26.08.1999 de BNP ... (filele 61-97), proces-verbal al Adunării generale din 20.03.2017 (filele 98-99), proces-verbal al Adunării generale din 25.05.2018 (fila 100), proces-verbal al Adunării generale din 03.04.2014 (filele 101-104), borderou fond special (filele 105, 126, 141, 162,  176, 195, 215, 230, 263, 293, 309, 325, 342, 357, 377, 393, 409, 446), liste de plată aferente perioadei decembrie 2016 – iunie 2018 (filele 106-108, 127-129, 142-141, 163-165, 177-179, 196-198, 216-218, 231-233, 246-248, 64-266, 294-296, 310-312, 326-328, 343-345, 358-360, 378-380, 394-396, 410-412, 443-445), înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale (fila 109), facturi (filele 110-124, 130-139, 145-160, 166-174, 180-192, 199-213, 219-228, 234-244, 249-261, 267-291, 297-307, 313-323, 329-340, 336-356, 365-375, 381-392, 397-407, 413-423, 425-434, 442), adresă înfiinţare poprire (fila 193), adeverinţă nr. 1/19.02.2018 (fila 361), adeverinţă nr. 188/02.02.2018 (fila 362), balanţă clienţi interni solduri (filele 363-364), chitanţe (filele 435-436, 438-440), contract de asistenţă juridică seria B nr. …. (fila 437), contract de asistenţă juridică seria B nr. …. (fila 440), dispoziţie de plată (fila 441).

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.

La data de 11.09.2019, prin serviciul registratură, pârâţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de  către reclamantă. De asemenea, au depus cerere reconvenţională, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate că, de la data de 03.06.2016, ap. 41 situat în Bucureşti, ..., sector 1, coproprietatea lor, este debranşat de la reţeaua de furnizare a apei calde menajere şi a căldurii provenite de la centrala proprie a blocului, ţevile de alimentare cu apă caldă din baie şi bucătărie fiind sigilate; să se constate că, de la data de 03.06.2016, acelaşi apartament este debranşat de la reţeaua de furnizare a gazelor naturale, ţeava de gaze fiind sigilată; să se constate că pe ţevile pentru alimentarea cu apă rece (baie şi bucătărie) sunt montate apometre certificate şi omologate conform legilor în vigoare; să se dispună obligarea reclamantei-pârâte să calculeze cotele de întreţinere aferente ap. 41, conform valorilor de consum înregistrate de contoarele-apometre pentru apă rece, montate în apartament, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâţii-reclamanţi au arătat că situaţia de fapt şi de drept prezentată de reclamanta-pârâtă este incorectă, în sensul că, în apartamentul ce face obiectul cauzei, locuieşte doar o singură persoană. De asemenea, cheltuielile de întreţinere neachitate reprezintă, în fapt, diferenţe de plată al cuantumului calculat de Asociaţie şi cel achitat şi care au apărut şi perpetuat din cauza refuzului reclamantei de a calcula în mod corect, în raport de consumul înregistrat, cotele de întreţinere corespunzătoare.

Pârâţii-reclamanţi au menţionat că, încă de la momentul dobândirii proprietăţii asupra apartamentului, au fost montate apometre, atât pentru apă caldă, cât şi pentru apă rece, certificate metrologice, însă reclamanta-pârâtă refuză cu desăvârşire să ia în calcul consumul înregistrat periodic, cu consecinţa stabilirii corecte a sumelor de plată.

Pârâţii-reclamanţi au mai arătat că au solicitat, de asemenea, şi debranşarea de la sistemul comun de încălzire, cel de furnizare a gazelor naturale şi cel de furnizare a apei calde menajere, lucru refuzat de către Asociaţie, însă, apelând la societăţi autorizate, au realizat în fapt aceste debranşări.

Astfel, au susţinut că nu sunt de rea-credinţă, însă doresc să achite cotele de întreţinere în mod corect, corespunzător cuantumului de folosire a utilităţilor. De asemenea, în condiţiile în care 17 apartamente din bloc sunt debranşate de la centrala proprie a blocului de furnizare a încălzirii, doar pe baza unor înţelegeri private între aceşti proprietari şi administratorul blocului, refuzul acesteia de a ţine cont de faptul că, în prezent, ap. 41 foloseşte doar energia electrică pentru încălzire şi apă menajeră este discriminatoriu şi nepermis.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii-reclamanţi au arătat că, întrucât au observat că administraţia Asociaţiei calculează cotele de întreţinere după regula bunului plac, fără să ţină cont de aparatele de înregistrare a consumurilor de utilităţi, certificate şi omologate, montate în interiorul apartamentului, au decis că, începând cu data de 03.06.2016, să procedeze la debranşarea apartamentului de la reţeaua de alimentare cu căldură şi apă caldă menajeră, provenită de la centrala proprie ce deserveşte exclusiv blocul, respectiv să procedeze la debranşarea apartamentului de la reţeaua de alimentare cu gaze naturale şi utilizarea în mod exclusiv a energiei electrice, pentru prepararea apei calde menajere şi a încălzirii interioare a locuinţei.

În acest sens, pârâţii-reclamanţi au apelat la serviciile unor firme specializate pentru efectuarea unor astfel de lucrări, astfel cum rezultă din procesele-verbale şi chitanţele depuse la dosar. Aceştia au învederat că au adus la cunoştinţa Asociaţiei în scris despre efectuarea acestor lucrări, cu solicitarea de a proceda la calculul cotelor de întreţinere aferente apartamentului lor, ţinând cont, pe de o parte, de faptul că s-au debranşat de la alimentarea cu apă caldă şi menajeră şi căldură de la centrala proprie a blocului şi, totodată, de la alimentarea cu gaze naturale, iar, pe de altă parte, de valorile de consum pentru apă rece, înregistrate de către apometrele, certificate şi omologate potrivit legii, montate pe ţevile din baie şi bucătărie.

Pârâţii-reclamanţii au arătat că dispoziţiile Legii nr. 230/2007 prevăd obligativitatea calcului cotelor de întreţinere în conformitate cu valorile de consum ale utilităţilor înregistrate de aparatele, certificate şi omologate metrologic, acolo unde acestea sunt montate. Or, Asociaţia a refuzat sistematic să ia în calcul această situaţie de fapt, deşi a fost notificată în acest sens, stabilind lună de lună cote de întreţinere cu mult mai mari decât consumurile înregistrate, respectiv apă rece, determinat de refuzul acesteia de a citi periodic consumul înregistrat, dar mai ales, atribuind consumuri de căldură şi apă caldă menajeră enorme, în condiţiile în care s-au debranşat, obţinerea apei calde menajere şi a încălzirii apartamentului realizându-se pe baza energiei electrice.

Pârâţii-reclamanţii au arătat că 17 apartamente sunt debranşate de la furnizarea apei calde menajere şi a căldurii doar pe baza unei înţelegeri private între proprietarii acestor apartamente şi conducerea administraţiei, dovada reieşind clar din cotele de întreţinere depuse la dosar. Astfel, refuzul de a accepta debranşarea efectuată cu respectarea legilor în vigoare, de către firme specializate pentru prestarea unor astfel de servicii şi fără să existe necesitatea unor autorizaţii sau avize speciale, cu consecinţa stabiliri unor cote de întreţinere neconforme cu situaţia reală este discriminatoriu, nelegal şi nepermis, aspect care conferă deplină legitimitate cererii lor.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 209 şi următoarele  C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării şi cererii reconvenţionale, pârâţii-reclamanţii au depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresă din 30.06.2016 (fila 461), declaraţie autentificată sub nr. 4396/30.10.2015 de BIN ... (fila 462), solicitare debranşare din 20.07.2015 (fila 463), autorizaţie nr. 15987/14.12.2015 (fila 464), certificat de etalonare (fila 465), proces-verbal din 03.06.2016 (fila 466), factura fiscală nr. 30/03.06.2016 (fila 467), chitanţa nr. 30/03.06.2016 (fila 467), factura nr. 57/29.06.2016 (fila 468), chitanţa nr. 55/29.06.2016 (fila 468), proces-verbal de debranşare din 29.06.2016 (fila 469), chitanţa seria A nr. 1346/26.05.2016 (fila 470), comandă execuţie (fila 471).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 481).

La data de 30.10.2018, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale în raport de prevederile art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 197 C.pr.civ., excepţia autorității de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes a capetelor I, II şi III ale cererii reconvenţionale. Pe fond, a solicitat respingerii cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, reclamanta-pârâtă a invocat prevederile art. 431 şi art. 430 C.pr.civ., arătând că, prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2016*, definitivă prin decizia civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, instanţa a reţinut, cu putere de lucru judecat că raportat la dispoziţiile art. 46-48 din Legea nr. 230/2007 şi art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007: „instanţa apreciază că pârâţii au obligaţia de  a contribui la cheltuielile Asociaţiei de proprietari, indiferent dacă aceştia sunt sau nu în fapt debranşaţi, cât timp solicitarea lor de instalare a apometrelor, respectiv de debranşare a fost respinsă de Asociaţia de Proprietari ca urmare a consultării tuturor proprietarilor, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la volumul II al dosarului, filele 41-51, iar pârâţii nici nu au contestat această manifestare de voinţă, nici nu au solicitat pe calea unei acţiuni în instanţă obligarea reclamantei de a-şi da acordul în acest sens.”

Având în vedere această chestiune, ce priveşte obligaţia pârâţilor de a achita cotele de întreţinere stabilite de Asociaţie în condiţiile montării de apometre şi debranşării de la sistemul de furnizare a căldurii şi apei calde, realizate fără acordul asociaţiei, a fost tranşată printr-o hotărâre definitivă, reclamanta-pârâtă a solicitat să se constate aplicabilitatea prevederilor art. 430-431 C.pr.civ.

În motivarea excepţiei lipsei de interes, reclamanta-pârâtă a arătat că lipseşte interesul în cauză, respectiv folosul practic pe care pârâţii reclamanţi ar fi trebuit să-l urmărească punând în mişcare procedura judiciară. În acest sens, a susţinut că nu există nici un argument care să impună necesitatea pronunţării de către instanţă a unei hotărâri prin care să se  constate că pârâţii reclamanţi au procedat, de la data de 03.06.2016, la debranşarea apartamentului de la sistemul de încălzire şi furnizare a apei calde şi că pentru consumul de apă rece sunt montate apometre. Astfel, indiferent de aceste aspecte, pârâţii-reclamanţi sunt obligaţi la plata cotelor de întreţinere, calculate de către Asociaţie în mod legal, o eventuală constatare a debranşării sau existenţei unor apometre neprezentând nici un folos practic pentru aceştia.

Pe fondul cauzei, reclamanta-pârâtă a solicitat instanţei să ţină cont de dezlegarea dată deja asupra problemei de drept deduse judecăţii, dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat. Ca urmare a faptul că problema obligaţiei pârâţilor de a achita cotele de întreţinere în condiţiile montării de apometre şi debranşării de la sistemul de furnizare a căldurii şi apei calde, realizate fără acordul asociaţiei a fost tranşată printr-o hotărâre definitivă, se impune respingerea cererii reconvenţionale.

În continuare, reclamanta-pârâtă a învederat că toate susţinerile pârâţilor-reclamanţi sunt nereale, lipsite de orice logică juridică şi, mai mult decât atât, făcute cu rea-credinţă şi cu intenţia vădită de inducere în eroare a instanţei de judecată.

Reclamanta-pârâtă a arătat că, din listele de întreţinere depuse la dosar, rezultă cu certitudine faptul că Asociaţia a avut în vedere împrejurarea că în apartament locuieşte o singură persoană, cotele fiind calculate pentru o singură persoană. De asemenea, a mai precizat că pârâții-reclamanți nu au înţeles să-şi îndeplinească sub nicio formă obligaţiile ce le revin în calitate de coproprietari ai apartamentului, nefiind vorba de plata vreunor diferenţe, aşa cum, în mod neîntemeiat, au susţinut.

În continuare, reclamanta-pârâtă a arătat că există doar 4 apartamente debranşate de la centrala de gaze, iar aceste debranşări au fost efectuate în mod ilegal, existând în prezent dosare în curs de soluţionare pe rolul organelor de cercetare penale competentă. De asemenea, există 16 garsoniere pentru care s-a realizat debusonarea de la aparatele de gaz (aragaz) la dispoziţia Distrigaz, în conformitate cu prevederile art. 8 din Normele aprobate prin Ordinul ANRE nr. 5/2009. Or, acest aspect este cunoscut şi de către pârâţii-reclamanţi, iar în listele de plată suma de 0 lei apare la rubrica „gaze bucătărie”, şi nicidecum la rubrica „încălzire.” 

În ceea ce priveşte aspectele debranşării de la sistemul de furnizare a căldurii şi apei calde a apartamentului pârâţilor-reclamanţi şi montării apometrelor pentru apă rece, reclamanta-pârâtă a susţinut că susţinerile acestora sunt vădit nefondate şi contrare dispoziţiilor legale în vigoare, sens în care au fost invocate prevederile art. 46 şi art. 47 din Legea nr. 230/2007, care nu impun repartizarea cheltuielilor de întreţinere pe consumuri individuale, aceasta fiind permisă de prevederile legale în vigoare doar în anumite condiţii.

Astfel, conform „Normativului privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru apă rece, agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum în imobile condominiale”, calculul cotelor de întreţinere pe consumuri individuale poate fi făcut doar în situaţia în care cel puţin 80% din proprietarii spaţiilor din care este compus condominiul au montate sisteme de repartizare a costurilor (repartitoare), sens în care au fost invocate şi prevederile art. 40 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.

Or, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, Adunarea generală a proprietarilor imobilului şi-a manifestat dezacordul atât în ceea ce priveşte debranşarea spaţiilor individuale de la centrala de gaze, cât şi instalarea apometrelor, din cauza unor dificultăţi tehnice determinate de specificul condominiului. Doar în caz contrar, dispoziţiile art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, privitoare la repartizarea cheltuielilor pe consumuri individuale, ar fi putut fi aplicabile în cauză. Însă, neexistând o hotărâre în acest sens, adoptată potrivit dispoziţiilor legale menţionate, debranşarea efectuată de pârâţii-reclamanţi şi montarea unor sisteme de repartizare a costurilor individuale este evident ilegală (mai ales în condiţiile în care aceştia au fost notificaţi în repetate rânduri cu privire la acest aspect) şi, prin urmare, nu poate constitui un motiv justificat pentru refuzul de a achita cotele de întreţinere aferente spaţiului proprietate exclusivă, în conformitate cu modalităţile de calcul hotărâte de Adunarea Generală a proprietarilor.

Astfel, reclamanta-pârâtă a învederat că hotărârile Adunării Generale a Proprietarilor, referitoare la debranşarea spaţiilor individuale de la centrala de gaze şi instalarea apometrelor nu au fost contestate şi-şi produc pe deplin efectele.

De asemenea, nu se poate susţine că refuzul proprietarilor de a-şi da acordul în privinţa debranşărilor de la centrala de gaze a fost abuziv, în condiţiile în care au existat motive temeinice pentru această decizie. În acest sens, a arătat că a fost avut în vedere faptul că cele 16 garsoniere ce fac parte din condominiu nu-şi pot instala centrală proprie, neîndeplinind condiţiile legale, din aceleaşi motive pentru care Distrigaz a dispus debusonarea maşinilor de aragaz. Totodată, a fost avut în vedere că, prin debranşarea unor apartamente de la centrala de gaze, s-ar manifesta dezechilibre termice cu consecinţe negative asupra confortului termic din imobil şi a consumurilor celorlalte apartamente şi s-ar ajunge la supradimensionarea instalaţiei, cu consecinţe negative asupra tuturor celorlalte spaţii care ar folosi în continuare branşamentul iniţial.

În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2, art. 205 şi următoarele, art. 209 alin. 5 C.pr.civ.

 În susţinerea întâmpinării, reclamanta-pârâtă a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: extras portalul instanţelor de judecată (fila 507), raport de expertiză contabilă judiciară (filele 508-254), Anexa nr. 1 la contractul nr. 2016-481/15.11.2016 (fila 525), proces-verbal al Adunării generale din 03.04.2014 (filele 526-527), proces-verbal al Adunării generale din 05.04.2014 (fila 528), tabel semnături (filele 529-534), corespondenţă e-mail (filele 535-537), proces-verbal al Adunării generale din 20.03.2017 (filele 538-539), solicitare debranşare din 20.07.2015 (fila 540), răspuns nr. 320/28.07.2015 (filele 541-543), anunţ (filele 544, 551), calcul penalizări (filele 545-546), fişă clienţi interni (fila 547), solicitare debranşare din 30.06.2016 (fila 548), adresa nr. 379/08.08.2016 (filele 549-550).

Instanţa a încuviinţat, pentru toate părţile, proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia inadmisibilităţii capetelor I, II şi III ale cererii reconvenţionale (excepţie de fond, absolută, peremptorie), faţă de excepţia lipsei de interes a aceloraşi capete de cerere şi faţă fondul cererii reconvenţionale, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 35 C.pr.civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Instanţa reţine că, prin cererea reconvenţională, pârâţii-reclamanţi A şi B au solicitat să se constate că, de la data de 03.06.2016, ap. 41 situat în Bucureşti, ..., sector 1, coproprietatea lor, este debranşat de la reţeaua de furnizare a apei calde menajere şi a căldurii provenite de la centrala proprie a blocului, ţevile de alimentare cu apă caldă din baie şi bucătărie fiind sigilate (capătul I), să se constate că, de la data de 03.06.2016, acelaşi apartament este debranşat de la reţeaua de furnizare a gazelor naturale, ţeava de gaze fiind sigilată (capătul II), respectiv să se constate că pe ţevile pentru alimentarea cu apă rece (baie şi bucătărie) sunt montate apometre certificate şi omologate conform legilor în vigoare (capătul III).

Astfel, având în vedere că pe calea acţiunii în constatare se poate solicita doar constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar pârâţii-reclamanţi din prezenta cauză au solicitat constatarea unor situaţii de fapt (debranşarea de la reţeaua de apă caldă, căldură şi gaze naturale şi montarea unor apometre), instanţa apreciază că dispoziţiile art. 35 C.pr.civ. au fost încălcate în ceea ce priveşte aceste capete de cerere reconvenţională, motiv pentru care va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge capetele I, II şi III ale cererii reconvenţionale, ca inadmisibile, apreciind a fi de prisos a analiza şi excepţia lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă prin întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cererii de chemare în judecată şi pe fondul cererii reconvenţionale, în rest, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423/30.04.2009 de BNP …. (filele 15-18), pârâţii-reclamanţi A şi B au calitatea de proprietari ai apartamentului nr. 41 situat în imobilul din Bucureşti, ..., sector 1, calitate recunoscută, de altfel, de către aceştia.

Art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (în vigoare la data naşterii obligaţiei de plată) şi art. 32 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007 (în vigoare la data naşterii obligaţiei de plată) instituie în sarcina tuturor proprietarilor obligaţia de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

De asemenea, potrivit art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.

Astfel, pârâţii-reclamanţi, în calitate de coproprietari ai imobilului anterior menţionat, aveau obligaţia să achite cotele de întreţinere aferente acestui spaţiu.

Instanţa reţine că, în materia obligaţiilor de rezultat, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligaţiei a cărei existenţă a fost probată mai întâi de către creditor. În speţă, pârâţilor, deşi le revenea această sarcină în baza art. 10 C.pr.civ., nu au făcut nicio probă în sensul achitării sumei de 6.126,91 lei (fişă ap. 41 – fila 13), reprezentând contravaloarea cotelor de întreţinere lunare restante datorate în perioada decembrie 2016 – iunie 2018, creanţă ce a fost probată de către reclamanta-pârâtă prin listele lunare de plată a cotelor de contribuţie (filele 106-108, 127-129, 142-141, 163-165, 177-179, 196-198, 216-218, 231-233, 246-248, 64-266, 294-296, 310-312, 326-328, 343-345, 358-360, 378-380, 394-396, 410-412, 443-445).

Instanţa va înlătura susţinerile pârâţilor-reclamanţi referitoare la faptul că situaţia de fapt prezentată de reclamanta-pârâtă este incorectă, întrucât în apartament locuieşte o singură persoană, în condiţiile în care, aşa cum rezultă cu putere de evidenţă din listele de plată depuse la dosar, Asociaţia a calculat contribuţiile lunare de plată pentru ap. 41 prin raportare la o singură persoană sau chiar 0 persoane (luna iulie 2017 – fila 232; luna august 2017 – fila 247; luna septembrie 2017 – fila 265).

Instanţa reţine că pârâţii-reclamanţi au înţeles să conteste listele lunare de plată doar în raport de faptul că apartamentul proprietatea lor este debranşat de la reţeaua de apă caldă, căldură şi gaze naturale, având montate apometre pe ţevile pentru alimentarea cu apă rece, sens în care au formulat şi cererea reconvenţională având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte să calculeze cotele de întreţinere aferente apartamentului, conform valorilor de consum înregistrate de contoarele-apometre pentru apă rece.

Cu toate acestea, instanţa constată că, prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. .../299/2016* (filele 21-23), definitivă prin decizia civilă nr. …. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă (filele 563-570), a fost admisă cererea formulată de Asociaţia de Proprietari X, sens în care pârâţii-reclamanţi din prezenta cauză au fost obligaţi la plata sumei de 3.802,71 lei, cu titlu de cote de contribuţie la cheltuielile de întreţinere devenite scadente în perioada noiembrie 2015 - noiembrie 2016 şi a sumei de 2.225,8 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente cuantumului cheltuielilor de întreţinere înregistrate în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2016, calculate până la data de 31.12.2016.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, printre altele, că, potrivit art. 46-47 din Legea nr. 230/2007 şi art. 34 din  Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007, „pârâţii au obligaţia de a contribui la cheltuielile Asociaţiei de proprietari, indiferent dacă aceştia sunt sau nu în fapt debranşaţi, cât timp solicitarea lor de instalare a apometrelor, respectiv de debranşare a fost respinsă de Asociaţia de Proprietari ca urmare a consultării tuturor proprietarilor, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la volumul II al dosarului, filele 41-51, iar pârâţii nici nu au contestat această manifestare de voinţă, nici nu au solicitat pe calea unei acţiuni în instanţă obligarea reclamantei de a-şi da acordul în acest sens.”

De asemenea, instanţa a mai reţinut că „art. 52 alin. 3 din Normele Metodologice proprietarii apartamentelor şi ai spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă deconectaţi de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al clădirii au obligaţia să-şi asigure o altă sursă de încălzire, însă pârâţii nu au indicat ce alte surse de încălzire folosesc, precum şi că aceştia au în orice caz obligaţia de a achita şi contravaloarea cheltuielilor cu consumurile comune de energie termică din spaţiile aflate în proprietate comună. Tocmai raportat la toate aceste obligaţii, este necesar în mod evident acordul asociaţiei de proprietari în cazul în care proprietarii din condominiu doresc să se debranşeze de la sistemul comun, fiind nepermis ca un proprietar în ciuda refuzului explicit al asociaţiei de proprietari prin membrii săi de a–şi da acordul pentru debranşare, să efectueze prin propria voinţă această operaţiune şi apoi să opună această împrejurare pe calea unei acţiuni în pretenţii a asociaţiei de proprietari privind cotele de întreţinere restante.

Instanţa mai are în vedere şi dispoziţiile art. 11 din Legea 230/2007 conform cărora proprietarul poate aduce îmbunătăţiri sau modificări proprietăţii sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăţi individuale. Or pârâţii nu au obţinut nici un acord şi au efectuat aceste lucrări cu riscul de a pune în pericol integritatea structurală a clădirii.”

Totodată, prin decizia civilă nr. …., Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, învestit cu soluţionarea apelului formulat de către pârâţii-reclamanţi, a reţinut că „din înscrisurile depuse la dosarul de fond si cele depuse in apel, Adunarea generală a proprietarilor prin procesul verbal din 20.06.2017 si-a manifestat dezacordul atât în ceea ce priveşte debranșarea spatiilor individuale de la centrala de gaze, cât şi instalarea apometrelor, în ceea ce îi privește pe apelanți în unanimitate.

Raportat la aceste dispoziţii legale, tribunalul apreciază că pârâţii au obligaţia de  a contribui la cheltuielile Asociaţiei de proprietari, astfel cum au fost calculate, indiferent dacă aceştia sunt sau nu în fapt debranşaţi, cât timp solicitarea lor de instalare a apometrelor, respectiv de debranşare a fost respinsă de Asociaţia de Proprietari ca urmare a consultării tuturor proprietarilor, fiind atașat si tabel cu opinia proprietarilor.

Astfel, faptul ca încă de la momentul dobândirii proprietăţii asupra acestui apartament, au fost montate apometre, atât pentru apă rece, cât şi pentru apă caldă, certificate metrologic si au solicitat, de asemenea, şi debranşarea de la sistemul comun de încălzire, cel de furnizare a gazelor naturale şi cel de furnizare a apei calde menajere, nu conduce la exonerarea de la plata cheltuielilor de întreținere calculate de asociație, câta vreme nu există o Hotărâre a Adunării Generale care sa ateste acordul în acest sens sau o hotărâre judecătorească care să constate ca refuzul asociației de a înregistra valorile măsurate de apometre şi a permite debranșarea este unul abuziv.”

De asemenea, Tribunalul Bucureşti a reţinut că „trebuia ca apelanții, fie să conteste Hotărârea Adunării Generale din 20.06.2017, când a fost respinsa cererea de debranșare, fie pe cale separată, să fie formulată o acțiune prin care să se constate că refuzul de a permite debranșarea şi verificarea consumurilor individuale este abuzivă, dacă nu mai erau în termenul de contestare al acelei hotărâri.”

Potrivit art. 431 alin. 2 C.pr.civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Având în vedere că, prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, s-a reţinut că, atâta timp cât pârâţii-reclamanţi nu au contestat Hotărârea Adunării generale din 20.06.2017 (prin care a fost respinsă solicitarea de debranşare), aceştia au obligaţia de a achita contribuţiile lunare de întreţinere, astfel cum au fost calculate de către Asociaţie, chiar dacă, în fapt, sunt debranşaţi de la de la reţeaua de apă caldă, căldură şi gaze naturale, acest aspect nu mai poate fi readus în fața judecății. Instanţa apreciază că ceea ce a fost stabilit de prima instanță nu poate fi contrazis prin hotărârea din prezenta cauză, deoarece o hotărâre definitivă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți, conform principiului res iudicata pro veritate habetur, neputându-se primi o dovadă contrară ulterioară. Această statuare a instanței în dosarul nr. .../299/2016* nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, efect de care se bucură nu doar dispozitivul unei hotărâri, ci și considerentele care sprijină în mod necesar hotărârea instanței, acestea făcând corp comun cu dispozitivul.

Astfel, instanţa reţine că, prin obligarea reclamantei-pârâte să calculeze cotele de întreţinere aferente apartamentului, conform valorilor de consum înregistrate de contoarele-apometre pentru apă rece, în lipsa contestării Hotărârii Adunării generale din data de 20.06.2017 sau a formulării unei acţiuni în constatarea refuzului nejustificat de a permite debranşarea (aşa cum a reţinut Tribunalul Bucureşti) s-ar pune în discuţie existenţa obligaţiei de plată a contribuţiilor lunare de întreţinere, aspect tranşat în mod definitiv cu ocazia soluţionării dosarului nr. .../299/2016*.

În acest sens, instanţa apreciază că cererea reconvenţională formulată în prezenta cauză nu poate fi confundată cu o acţiune în constatarea refuzului nejustificat de a permite debranşarea, cele două acţiuni având obiecte şi cauze diferite, chiar dacă, la prima vedere, s-ar putea considera că scopul urmărit este acelaşi – exonerarea de la plata contribuţiilor lunare. Or, reţinând că pârâţii-reclamanţi au beneficiat de asistenţă juridică de specialitate, nu se poate concluziona că cererea reconvenţională formulată poate fi analizată fără a încălca puterea de lucru judecat a considerentelor reţinute în dosarul nr. .../299/2016*, cu atât mai mult cu cât problema principală o reprezintă necontestarea de către aceştia a Hotărârii Adunării generale din 20.06.2017.

Ca atare, deși nu este întrunită condiţia triplei identităţi de elemente cerută de art. 430 C.pr.civ., această eficacitate ataşată efectului pozitiv al hotărârii obligă instanţa să ia în considerare lucrul judecat anterior în legătură cu o chestiune care, deşi nu se suprapune, are legătură cu cea dedusă ulterior judecăţii prin prezenta cerere.

Totodată, instanţa reţine că în prezenta cauză poate fi opus că putere de lucru judecat aspectul soluţionat în procesul anterior, întrucât există identitate de părţi, cerinţă necesară prin raportare la principiul relativităţii efectelor lucrului judecat.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile pârâţilor-reclamanţi referitoare la faptul că sunt prejudiciaţi prin concluziile instanţei, atâta vreme cât aceştia nu au făcut dovada existenţei unei alte hotărâri a Adunării generale contestate în termenul prevăzut de lege şi nici nu au înţeles să formuleze acţiunile menţionate expres în decizia civilă nr. …..

Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din coroborarea art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 cu art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, după o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociaţia de proprietari poate să calculeze şi să perceapă penalităţi de întârziere pentru suma neplătită, în condiţiile stabilite şi aprobate de comitetul executiv şi care se aplică pentru fiecare cotă de întreţinere lunară, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma cotei de întreţinere la care s-a aplicat .

Potrivit procesului-verbal al Adunării Generale din 03.04.2014 (filele 101-104), au fost stabilite penalităţi în cuantum de 0,2% de întârziere.

Prin urmare, având în vedere centralizatorul penalităţilor (fila 14), instanţa reţine că pârâţii-reclamanţi datorează şi penalităţi de întârziere, calculate până la data de 25.07.2018, asupra cotelor aferente perioadei decembrie 2016 – aprilie 2018, în cuantum de 3.057,10 lei, sumă necontestată de către pârâţii-reclamanţi.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, în virtutea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care presupune că ceea ce a stabilit o instanță nu poate fi contrazis de o instanță ulterioară, instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională, în rest, ca neîntemeiată, respectiv că admită cererea de chemare în judecată şi să oblige pârâţii-reclamanţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.126,91 lei reprezentând cote de întreţinere aferente perioadei decembrie 2016 – iunie 2018 şi a sumei de 3.057,10 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate la cotele de întreţinere aferente perioadei decembrie 2016 – aprilie 2018, până la data de 25.07.2018.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâţii-reclamanţi urmează a fi obligaţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.731,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1.500 lei (chitanţa nr. 349/24.07.2018 – fila 10) şi contravaloare copii xerox în cuantum de 231,5 lei (chitanţa nr. 1096/13.06.2018 – fila 11; chitanţa nr. 1125/26.07.2018 – fila 12; bon fiscal din 25.07.2018 – fila 12).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii capetelor I, II şi III ale cererii reconvenţionale, invocată din oficiu.

Respinge capetele I, II şi III ale cererii reconvenţionale, ca inadmisibile.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi A şi B, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Asociaţia de Proprietari X, în rest, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari X cu sediul în …., în contradictoriu cu pe pârâţii-reclamanţi A, cu reşedinţa în …., şi B, cu reşedinţa în ….

Obligă pârâţii-reclamanţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.126,91 lei reprezentând cote de întreţinere aferente perioadei decembrie 2016 – iunie 2018 şi a sumei de 3.057,10 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate la cotele de întreţinere aferente perioadei decembrie 2016 – aprilie 2018, până la data de 25.07.2018.

Obligă pârâţii-reclamanţi la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.731,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 14.01.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare