Infracțiune de mărturie mincinoasă. Declarațiile mincinoase privesc împrejurări esențiale în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat. Condamnare

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. XXXX/P/XXXX din data de XX.XX.XXXX al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L. I., pentru infracțiunea de “mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 273 alin. 1 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XXXX/XXX/XXXX la data de XX.XX.XXXX.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că, la data de XX.XX.XXXX, prin rechizitoriul nr. XXX/P/XXXX al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., inculpatul S. I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 188-189, lit. e C.P., având ca persoană vătămată pe L. A. M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, faptă prev. şi ped. de art. 193, alin. 2 C.P., având ca persoană vătămată pe persoana vătămată D. P..

Inculpatul L. I., fiind audiat în calitate de martor, în faţa instanţei de judecata, în şedinţa din data de XX.XX.XXXX în dosarul nr. XXXX/XX/XXXX, privind pe inculpatul S. I., având ca obiect infracţiunile de tentativă de omor calificat şi lovirea sau alte violenţe, a făcut afirmaţii contradictorii în faţa instanţei de judecată, faţă de declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale, cu privire la aceleaşi împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebat.

Pe baza probelor din dosar şi a martorilor audiaţi, prin sentinţa penală nr. XX/XX.XX.XXXX, Tribunalul T. 1-a condamnat pe inculpatul S.I.A. la o pedeapsă de 10 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, având ca persoană vătămată pe L. A. M..

Totodată, la data de XX.XX.XXXX, Curtea de Apel B. a admis, în parte, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul T. şi persoana vătămată L.A. M. şi a dispus condamnarea inculpatului S.I.A. la pedeapsa de 12 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.

Cu ocazia audierii la data de 20.03.2017, în calitate de inculpat şi suspect, în prezenta cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, inculpatul L. I. nu a recunoscut săvârşirea faptei.

Prin încheierea nr. XXX din XXXXXX, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXXX/P/XXXX din data de XX.XX.XXXX al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpatul L. I..

La termenul din XX.XX.XXXX, a fost audiat inculpatul şi totodată, acesta a precizat că nu doreşte să beneficieze de procedura simplificată, fiind audiat cu privire la cele întâmplate, declarația sa fiind depusă la dosarul cauzei.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus schimbarea încadrării judiciare din infracţiunea de ,,mărturile mincinoasă,, faptă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 Cpd Penal, în infracţiunea de ,,mărturile mincinoasă,, faptă prev. şi ped. de art. 273 alin. 2 lit. d Cod Penal, faptă ce se pedepseşte cu închisoare de la unu şi cinci ani, fiind raportată la infracțiunea în legătură cu care s-a savârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Iar, în baza art. 100 alin. 2 Cod Penal, a încuviinţat probe cu trei martori pentru inculpat şi a respins proba constând în efectuarea testării cu aparatul poligraf, ca fiind neutilă soluţionării cauzei, probă solicitată tot de inculpat.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt expusă în rechizitoriu şi aceeaşi încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,  pentru următoarele considerente:

În fapt la data de XX.XX.XXXX, prin rechizitoriul nr. XXX/P/XXXX al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., inculpatul S. I. A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 188-189, lit. e C.P., având ca persoană vătămată pe L. A. M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, faptă prev. şi ped. de art. 193, alin. 2 C.P., având ca persoană vătămată pe persoana vătămată D. P..

Prin rechizitoriul nr. XXX/P/XXXX al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., s-a reţinut că, în noaptea de XX/XX.XX.XXXX, inculpatul S. I. A., 1-a lovit cu o ţeavă metalică, în zona capului, pe persoana vătămată L. A. M., în timp ce se aflau pe raza comunei P., jud.Teleorman.

Persoana vătămată L. A. M. a necesitat 55-60 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa acestuia.

Persoana vătămată 1-a indicat pe S. I. A., ca fiind persoana care 1-a lovit cu ţeava în cap, acesta fiind văzut şi de către martorul ocular L. I., în momentul când a exercitat acte de violenţe asupra persoanei vătămate.

La data de XX.XX.XXXX, inculpatul L. I. a fost audiat, în calitate de martor, de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., în dosarul penal nr. XXX/P/XXXX.

Cu ocazia audierii, inculpatul L. I. a declarat că, în noaptea de XX/XX.XX.XXXX, în jurul orei XX.XX-XX.XX, în timp ce se deplasa către locuinţa sa, a fost sunat pe telefonul mobil de către numitul P. L. D., care i-a transmis să-1 aştepte la o intersecţie din comuna P., judeţul T., iar la scurt timp, la fata locului a apărut un autoturism marca Volskwagen Golf, de culoare argintie, care aparţine numitului D. D. A. şi era condus chiar de către acesta.

În interiorul autoturismului se aflau, pe lângă şofer, numiţii P. L. D., pe scaunul din dreapta faţă, iar pe bancheta din spate, numiţii S. I. A. si B. N. D., care i-au spus să urce, acesta urcând pe bancheta din spate între cei doi, observând astfel că persoanele din spate au pe cap cagule rulate, iar in mâini aveau bâte din lemn şi ţevi metalice.

În continuarea declaraţiei, inculpatul a declarat că, în timp ce se afla în autoturism inculpatul L. I. a fost informat că vor merge să bată pe cineva fără să-i spună pe cine anume şi, după ce s-au plimbat cu autoturismul pe uliţele satului, au mers în zona „Şcoala veche”, unde au oprit autoturismul, coborând inculpatul şi numiţii S.I., B. N. D.

Totodată,  inculpatul L. I. a afirmat că a văzut atunci, la scurt timp după ce au coborât din autoturism, cum numitul S. I. A. i-a aplicat numitului L. A. M., o lovitură cu ţeava metalică, în zona capului, după care a plecat către locuinţa sa, tot în aceeaşi noapte, în jurul orei 04.00, fiind sunat pe telefonul mobil de către numitul P. L. D., care i-a spus ca „este acasă, a terminat şi se vor vedea mâine”.

De asemenea, inculpatul L. I. a mai declarat că, iniţial, nu a precizat organelor de urmărire penală faptul că a văzut foarte bine cum S. I. A. 1-a lovit cu ţeava în cap pe L. A. M., deoarece îi era teamă să nu fie supus unor acte de violenţă, de către persoanele în cauză.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. XXX/P/XXXX din data de XX.XX.XXXX s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 188-189, lit. e C.P., având ca persoană vătămată pe numitul L. A. M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, faptă prev. şi ped. de art. 193, alin. 2 C.P., având persoană vătămată pe persoana vătămată D. P., rechizitoriul fiind înregistrat la Tribunalul T. cu numărul XXXX/XX/XXXX.

La data de XX.XX.XXXX, cu ocazia audierii, în calitate de martor, în fata instanţei de judecata din cadrul Tribunalului T., în dosarul penal numărul XXXX/XX/XXXX, inculpatul L. I. a declarat că nu îşi menţine declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penala, precizând că nu cunoaşte aspecte cu privire la altercaţia dintre S. I. A. şi L. A. M. şi că primele declaraţii au fost influenţate de către numitul G. I., de care îi era frică.

Pe baza probelor din dosar şi a martorilor audiaţi, prin sentinţa penală nr. XX/XX.XX.XXXX, Tribunalul T. l-a condamnat pe inculpatul S. I. A. la o pedeapsă de 10 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, având ca persoană vătămată pe L. A. M..

Totodată, la data de XX.XX.XXXX, Curtea de Apel B. a admis, în parte, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul T. şi persoana vătămată L. A. M. şi a dispus condamnarea inculpatului S. I. A. la  pedeapsa de 12 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.

Cu ocazia audierii la data de XX.XX.XXXX, în calitate de inculpat şi suspect, în prezenta cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, inculpatul L. I. nu a recunoscut săvârşirea faptei. Totodată, inculpatul a declarat că îşi menţine declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, respectiv că, numitul L. A. M. nu a fost lovit, în noaptea de XX/XX.XX.XXXX, de către numitul S. I. A. şi nu cunoaşte cine 1-a lovit, şi că primele declaraţii au fost influenţate de către numitul G. I., de care îi era frică, deşi acesta nu l-a ameninţat în vreun fel.

Declaraţia inculpatului este contrazisă de întreg materialul probator, din care rezultă faptul că inculpatul a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului, cu ocazia audierii sale, în calitate de martor în dosarul penal numărul XXXX/XX/XXXX al Tribunalului T., declaraţia sa fiind contradictorie faţă de declaraţiile date în faza de urmărire penală.

În drept fapta inculpatului L. I. constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor, în faţa instanţei de judecata, în şedinţa din data de XX.XX.XXXX în dosarul nr. XXXX/XX/XXXX, privind pe inculpatul S.I., având ca obiect infracţiunile de tentativă de omor calificat şi lovirea sau alte violenţe, a făcut afirmaţii contradictorii în faţa instanţei de judecată, faţă de declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale, cu privire la împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „mărturie mincinoasă”, faptă prev. şi ped. de art. 273 alin. 2 lit. d Cod Penal.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă este infracțiunea ce constă în fapta martorului, care în cazul nostru, intr-o cauză penală, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, fiind în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de 10 ani sau mai mare.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material rezidă în acţiuni, respectiv depunerea de declaraţii neconforme realităţii în calitate de martor sub prestare de jurământ, atât în faza urmăririi penale cât şi a judecăţii.

Urmarea imediată constă în pericolul creat relativ la înfăptuirea justiţiei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia se materializează în acest caz sub forma intenţiei directe. Astfel, inculpatul a prevăzut şi totodată a urmărit producerea rezultatelor socialmente periculoase ale faptelor ei.

Aplicând criteriile enunţate mai sus la situaţia din speţă, instanţa constată că inculpatul a declarat mincinos în sensul că nu isi mai mentine declarația dată cu privire la cele întamplate și că in realitate nu l-ar fi văzut pe inculpatul S. I. A. că a lovit-o pe persoana vătămată în acea seară, cu scopul sustragerii de la răspundere penală a acestuia, acest aspect fiind de natură în opinia instanţei să imprime faptei concrete un grad de periculozitate foarte mare, inculpatul crezand că în aceasta manieră, în calitate de martor ocular oferă sprijin inculpatului condamnat definitiv, de care se temea, acesta din urmă fiind o fire violentă, aspecte care reies si din declarația sa.

Conduita inculpatului este însă nelegală, fapta sa aducând atingere relaţiilor sociale ce privesc înfăptuirea justiţiei, mai ales având în vedere infracțiunea foarte gravă de tentativă la omor calificat, asupra căreia s-a statuat printr-o hotărăre penală definitivă că inculpatul condamnat S. I. este vinovat.

În cauză, având în vedere că din probatoriul administrat reiese dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpaților, fapta de mărturie mincinoasă fiind tipică, antijuridică, neexistând nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei, instanța va constata că subzistă răspunderea penală a acestuia si va dispune condamnarea prin aplicarea unor pedepse prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Dacă acesta până la aceasta vârstă nu are antecedente penale, așa cum rezultă și din fișa de cazier judiciar, nu înseamnă că lipsa antecedentelor penale constituie o împrejurare excepțională, ci corespunde unui comportament normal al oricărui cetățean.

Cu privire la executarea pedepsei la care a fost condamnat în regim dedetenție, instanța a considerat că infracțiunea săvârșită este una care prezintă un pericol social deosebit de ridicat, tiparul acesta de infracțiuni fiind intâlnite foarte des in practica instanțelor, ceea ce înseamnă că persoanele care au legături chiar și ca martori cu mediul procesual penal abordează cu superficialitate actul de justitie, de cele mai multe ori, fiind necesare eforturi suplimentare din partea organelor judiciare pentru aflarea adevărului.

 Astfel, analizând echilibrat aceste circumstanțe care caracterizează fapta și persoana, instanța va condamna pe inculpatul L. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

Va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămanerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă.

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că persoana civilă s-a constituit parte civilă in procesul penal cu suma de 10000, reprezentând daune morale, fără însă a solicita administrarea de probe în acest sens. Totodată instanța nu consideră că persoana vătămată a fost prejudiciată in nici un fel prin infracțiunea săvârșita de către inculpat, având în vedere că inculpatul S. I. A. a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat în dauna sa ca persoană vătămată, in dosarul care a rămas definitiv la Curtea de Apel B., respingând în consecintaactiunea civilă ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare