Sechestru asigurator; măsura indisponibilizării bunurilor urmăribile ale debitorului înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, este o măsura excepţionala ce nu poate fi dispusă de fiecare dată când pe rolul instanţei există o acţiune având ca obiect pl

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.04.2014 sub nr. ……. reclamanta D. E.a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul S. V.N., înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca defunctul său tată D. S. a dobandit conform titlului de proprietate nr. ……. un teren extravilan situat in ……… in suprafata de 13,700 mp.

Pentru acest teren, paratul a primit din partea defunctului procura speciala  nr. …….., în care s-a menţionat că paratul este mandatat sa negocieze pretul, urmarind obtinerea unui pret cat mai avantajos pentru mandant si se va prezenta oriunde este nevoie pentru obtinerea actelor necesare vanzarii.

S-a menţionat că, în conformitate cu contractul de vanzare-cumparare nr. …….., mandatarul S V N a primit pretul vanzarii  de 41.100 euro/echivalentul la cursul zilei de 144.885,72 lei in intregime, in numerar, de la cumparatoare la momentul vanzarii.

Reclamanta a mai aratat ca la 06.07.2011 paratul a fost  notificat,  solicitandu-i-se predarea tuturor actelor şi a oricăror sume primite pe care le detine in virtutea mandatului, dar paratul nu  a  dat curs acestei notificari.

S-a precizat că a fost formulată cerere de chemare în judecată, iar instanţa a constatat faptul că este fără de tagada obligaţia mandatarului de a da socoteală şi de a-i remite mandantului tot ce a primit în puterea mandatului, conform sentinţei civile nr. …….. şi sentinţei civile nr. .......

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 951 C.pr.civ.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 08.05.2014(f.36), reclamanta a arătat că cererea de sechestru este întemeiată pe disp. art. 952 lit. a C.pr.civ., considerând totodată că cererea poate fi întemeiată şi pe disp. art. 952 lit. c C.pr.civ..

În susţinerea cererii, legal timbrate cu taxă judiciară în cuantum de 100 de lei, s-au depus de către reclamantă, în copie: sentinţa civilă, certificat de grefă, decizii administrative ale autorităţilor, contractul de vanzare-cumparare notificare transmisă către pârât, certificat de deces.

Analizând cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător, instanţa retine urmatoarele:

Textul art. 952 C.pr.civ. stabileşte în alineatul 1 posibilitatea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, de a solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată, putând fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul stabilit de către instanţă.

Alineatul 2 al textului de lege menţionat prevede că aceleaşi drepturi le are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Potrivit alineatului 3, instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri creditorul trebuie să dovedească împlinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al cărei cuantum  va fi fixat de către instanţă.

În raport de aceste ipoteze, instanţa constată, sub un prim aspect, faptul că nu pot fi incidente în cauză dispoziţiile alineatelor 1 şi 3 ale art. 952 C.pr.civ., menţionate de reclamantă în cererea precizatoare. Astfel, creanţa invocată de către reclamantă nu este o creanţă constatată prin act scris, lipsind cerinţa esenţială prevăzută de art. 952 al. 1 şi 3 C.pr.civ. În acest sens, instanţa reţine că s-a arătat chiar de către reclamantă că în procura speciala  nr. ……(nedepusă la dosarul cauzei) s-a menţionat că paratul este mandatat sa negocieze pretul vânzării, urmarind obtinerea unui pret cat mai avantajos, fără ca acesta să fie indicat în concret. În opinia instanţei, contractul de vanzare-cumparare nr. ……. nu reprezintă un act scris doveditor al cuantumului creanţei, în sensul dispoziţiilor art. 952 al. 1 şi 3 C.pr.civ., după cum în mod evident nu reprezintă un astfel de act nici sentinţa pronunţată în primă instanţă de Judecătorie .

Referitor la ipoteza prevăzută în alineatul 2 al art. 952 C.pr.civ., instanţa constată că nu este îndeplinită cerinţa obligatorie a depunerii, odată cu cererea de sechestru, a cauţiunii de jumătate din valoarea reclamată.

Sub acest aspect instanţa reţine, pe de o parte, că în ipoteza alineatului 2, spre deosebire de celelalte două ipoteze menţionate în alineatele 1 şi 3, cuantumul cauţiunii nu se fixează de către instanţă potrivit art. 952 al. 2 C.pr.civ., ci este unul fix, iar depunerea cauţiunii odată cu cererea de sechestru este expres impusă ca o condiţie a încuviinţării cererii; de altfel, prin adresa comunicată reclamantei la data de 30.04.2014, i s-a pus în vedere acesteia ca în situaţia în care înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 952 alin. 2 Cpc, să achite o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Pe de altă parte, instanţa reţine că din întreaga reglementare a sechestrului asigurător, rezultă că aceasta măsură asigurătorie este un mijloc procesual care are drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a se evita dispariţia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care, în acest mod, nu mai poate dispune de bunurile mobile şi imobile asupra cărora se instituie sechestrul.

Legea ofera creditorului posibilitatea de a se asigura, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executarii silite dacă va obtine titlu executoriu, însă creditorului îi revine sarcina probei necesităţii luării acestei măsuri şi a riscurilor de nerealizare a creanţei sale. Instanţa apreciază că măsura indisponibilizării bunurilor urmăribile ale debitorului înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, este o măsura excepţionala ce nu poate fi dispusă de fiecare dată când pe rolul instanţei există o acţiune având ca obiect plata unei sume de bani, la simpla cerere a creditorului, ci numai în cazuri temeinic justificate.

În speţă, reclamanta a susţinut că pârâtul încearcă să îşi ascundă ori risipească averea, fara insa a se invoca vreo fapta sau imprejurare concreta din care sa rezulte si sa se poate retine o conduita previzibila a paratului  in sensul mentionat, simplul fapt că acesta nu a dat curs notificarii prin care reclamanta i-a solicitat predarea oricăror sume primite in virtutea mandatului dat de defunctul său tată nefiind suficient pentru a justifica necesitatea instituirii unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtului.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător.

Domenii speta

Spete similare