Obligație de a face.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11.11.2019 sub nr. 33606/299/2019, reclamanta PL SECTOR 1  a solicitat obligarea pârâtei S.C B. S.R.L. la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire pentru lucrările de construcție realizate nelegal, conform măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A nr. 0002413/09.01.2019; în cazul în care construcția nu se încadrează în indicatorii tehnici ai zonei și nu se poate duce la îndeplinire măsura prin obținerea actului administrativ, a solicitat obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor realizate fără autorizație, iar în măsura în care pârâta nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit de instanţă, să fie autorizată reclamanta la demolarea construcției edificate fără autorizație de construire, conform art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, cheltuiala urmând a fi suportată de persoanele vinovate.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin procesul-verbal seria A nr. 0002413/09.01.2019, pârâta a fost sancţionată contravenţional, întrucât a executat lucrări de construire constând în împrejmuirea proprietății din str. I. nr. , sector 1, București, fără a deţine autorizaţiei de construire. A precizat că prin procesul-verbal antemenționat s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar în caz contrar desființarea împrejmuirii executate nelegal, pârâta având termen de intrare în legalitate până la data de 10.06.2019, termen pe care nu l-a respectat.

A menționat reclamanta că procesul-verbal nu a fost contestat de către pârâtă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a), art. 32 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 50/1991, art. 1349 C. civ., art. 194, 254 C. proc. civ.

În dovedire, a fost solicitată încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 13.01.2020, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat pârâta că este proprietara terenului format din 3 loturi situat în str. I. nr., sector 1, București, iar după achiziționarea imobilului a efectuat ample lucrări de igienizare a întregii suprafețe. A precizat că în anul 2017 a demarat lucrările de igienizare a lotului 3, evacuând aproximativ 100 basculante a câte 40 tone fiecare conținând deșeuri adunate, însă imediat după acest moment a sistat lucrările de igienizare, întrucât a fost furat gardul de împrejmuia această parcelă, în timpul nopții diverse persoane continuând să arunce deșeuri pe teren.

Pârâta a menționat că în anul 2018, având în vedere atitudinea recalcitrantă a vecinilor care ocupau porțiuni de teren și aruncau acolo gunoaie, a instalat 2 bariere și a continuat lucrările de igienizare a lotului 3. În toamna anului 2018 a început lucrările de refacere a împrejmuirii – gardurile – folosind materiale identice cu cele ale gardului furat, gardul nou având forma și înălțimea identice cu cel precedent, format din stâlpi și panouri de beton. Lucrările au fost sistate în iarna anului 2018, datorită temperaturilor scăzute care nu permiteau turnarea de beton.

A învederat pârâta că a achitat amenda aplicată prin procesul-verbal seria A nr. 0002413/09.01.2019 și a adresat primăriei o cerere de emitere a autorizației pentru realizarea împrejmuirii. De asemenea, s-a arătat că prin adresa nr. 19773/E/5671/20.05.2019, Arhitectul șef – compartimentul informare urbanistică din cadrul PS1 a informat pârâta că nu este necesară autorizația, față de prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991 referitoare la posibilitatea executării de lucrări de construire fără autorizație – anume reparații la împrejmuiri, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.

Pârâta a precizat că în luna mai 2019 a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal seria A nr. 0002340/07.05.2019, similar cu cel din prezenta cauză. Împotriva procesului-verbal seria A nr. 0002340/07.05.2019 a formulat pârâta plângere contravențională, admisă de instanță prin sentința civilă nr. 7153/15.11.2019 pronunțată în dosarul nr. 19601/299/2019.

A menționat că lucrările de reparație a împrejmuirii sunt scutite de obținerea autorizației de construire și au rolul îndeplinirii unor obligații legale de pază și protecție a activelor pârâtei, iar în lipsa reparării gardului societatea nu va putea asigura salubrizarea terenului, riscând să fie amendată de Garda de Mediu.

Pârâta a precizat că potrivit O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se comunică contravenientului la momentul întocmirii lui și se semnează de acesta. Or, în speță, așa-numita constatare a avut loc la data de 08.01.2019, procesul-verbal fiind întocmit la data de 09.01.2019. Din cauza modului nelegal în care a fost efectuată constatarea și a fost încheiat procesul-verbal, societatea nu a beneficiat de dreptul de a formula obiecțiuni la momentul efectuării constatării, pe teren. Totodată, semnarea procesului-verbal de către un martor asistent putea fi făcută numai în cazul în care pârâta refuza sau nu putea semna procesul-verbal, la momentul constatării, nu și în situația încheierii actului în mod intenționat în lipsa reprezentanților societății, pentru a nu putea formula obiecțiuni.

A arătat că, deși nu a atacat procesul-verbal seria 0002413/09.01.2019, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria 0002340/07.05.2019, iar sentința nr. 7153/15.11.2019 se opune implementării oricăror sancțiuni complementare pe baza procesului-verbal emis în 09.01.2019. Instanța a constatat nulitatea absolută a unui proces-verbal care prevedea implementarea acelorași măsuri cu privire la aceeași situație de fapt: oprirea lucrărilor, intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar, în caz contrar, desființarea lucrărilor.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 50/1991, art. 205 C. proc. civ., Legea nr. 333/2003, O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, a fost solicitată încuviinţarea probei cu înscrisuri și planșe foto.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria A nr. 0002413/09.01.2019 s-a reţinut că în str. I. nr. , sector 1, București au fost executate lucrări de construire fără a deține autorizație de construire constând în împrejmuirea proprietății, parțial în partea laterală stângă (gard cu lungime de aproximativ 50 m și înălțime de aproximativ 2m, compus din stâlpi și panouri de beton) faptă ce întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991.

Prin acelaşi proces-verbal s-a dispus sancţionarea pârâtei B. S.R.L. cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei, oprirea lucrărilor şi intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire, iar în caz contrar desființarea împrejmuirii executată nelegal. S-a stabilit ca măsurile dispuse să fie executate până la data de 10.06.2019.

Conform procesului verbal de control nr. 002709/29.10.2019, pârâta nu adus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenţie seria A nr. 0002413/09.01.2019.

Modalitatea specifică de executare a măsurilor luate în cazul contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991 este prevăzută de art. 32 din acelaşi act normativ, potrivit căruia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;

b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1), iar în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

În speță, se reține că pârâta nu a contestat, în termen legal, procesul-verbal de contravenţie seria A nr. 0002413/09.01.2019, aspect recunoscut chiar de pârâtă în cuprinsul întâmpinării. În consecință, orice viciu de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal antemenționat nu poate fi în mod legal supus analizei instanței în prezentul litigiu, întrucât ar însemna o eludare o normelor ce instituie un termen de 15 zile de la comunicare și o procedură specială de contestare a unui astfel de act (plângerea contravenţională).

Totodată, apreciază instanța că în prezenta cauză nu se impun nici cu autoritate de lucru judecat (nu există identitate de obiect), nici cu putere de lucru judecat cele statuate prin sentința nr. 7153/15.11.2019, prin care a fost anulat procesul-verbal nr. 0002340/07.05.2019, încheiat ulterior procesului-verbal care stă la baza cererii de chemare în judecată în speță de față. Astfel, se constată că procesul-verbal nr. 0002340/07.05.2019 a fost anulat pentru lipsa datei săvârșirii faptei (motiv de nelegalitate de atrage nulitatea absolută a procesului-verbal), instanța neanalizând apărarea petentei privind lipsa obligației de obținere a autorizație de construire, ci doar reținând că un astfel de răspuns i-ar fi fost comunicat petentei de către Municipiul București Sector 1 – Arhitect Șef – Compartimentul de Informare Urbanistică.

Pe de altă parte, din moment ce procesul-verbal seria A nr. 0002413/09.01.2019 nu a fost contestat, acesta poate și trebuie să își producă toate efectele stabilite de lege, inclusiv cele enumerate de Legea nr. 50/1991. Astfel, instanța nu poate analiza, în cauza de față, dacă pârâta avea sau nu obligația de a obține autorizația de construire, acesta fiind un aspect care putea fi invocat pe calea plângerii contravenționale, ca motiv de netemeinicie a procesului-verbal nr. 0002413/09.01.2019, ceea ce însă nu s-a întâmplat. De aceea, nu este relevant – în cauza de față –răspunsul primit de petentă prin adresa nr. 19773/E/5671/20.05.2019 de la Arhitectul șef – compartimentul informare urbanistică din cadrul PS1. De altfel, reține instanța că prin această adresă i-au fost expuse pârâtei dispozițiile legale în materie, nefiindu-i comunicat în mod expres că pentru lucrările pe care pârâta le efectua (și denumite de aceasta „reparații la împrejmuire”) nu este necesară autorizație de construire.

Pe de altă parte, se constată că prin procesul-verbal nr. 0002413/09.01.2019 (necontestat în termen legal, producând astfel efecte juridice), s-a reținut că s-au executat lucrări de construire (deci mai mult decât lucrări de reparație), iar din moment ce împotriva procesului-verbal nu a fost formulată plângere contravențională, înseamnă că situația de fapt descrisă în acesta corespunde realității. De altfel, însăși pârâta, deși apreciază că a efectuat doar lucrări de reparații, arată că gardul vechi a fost furat, ceea ce conduce la concluzia că aceasta nu mai exista în materialitatea sa, la fața locului, fiind edificat (construit) un gard nou, iar nu doar refăcut cel vechi. Totodată, deși precizează petenta că noul gard avea aceeași formă, înălțime și era edificat din aceleași materiale ca cel vechi, instanța constată că nu s-a dovedit cum arăta și din ce era construită vechea împrejmuire. Oricum, aspectele antemenționate puteau fi analizate doar într-o eventuală plângere contravențională, instanța de față nefiind învestită cu analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal nr. 0002413/09.01.2019. 

În consecință, având în vedere că modalitatea specifică de executare a măsurilor luate în cazul contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991 este prevăzută de art. 32 din acelaşi act normativ, având în vedere că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor din procesul-verbal de contravenţie (pe care nu l-a contestat în termen legal), nu a obţinut autorizaţia de construire pentru lucrările efectuate şi nici nu a desfiinţat lucrările nelegale, instanţa va obliga pârâta la intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire pentru lucrările de construcţie realizate nelegal conform măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria A nr. 0002413/09.01.2019, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar în subsidiar, în cazul în care construcţia nu se încadrează în indicatorii tehnici ai zonei şi nu se poate duce la îndeplinire măsura prin emiterea actului administrativ, obligă pârâta ca, în termen de o lună de la expirarea termenului de 3 luni, să desfiinţeze lucrările executate fără autorizaţie de construire conform procesului-verbal antemenţionat.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa reţine prevederile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, conform cărora în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. Or, conform prevederilor legale antemenţionate, nu este necesar ca instanţa să autorizeze reclamanta să aducă la îndeplinire măsurile dispuse, din moment ce, în acest scop, poliţia este abilitată prin lege să ofere sprijin. Astfel, acest capăt de cerere va fi respins, ca neîntemeiat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea acesteia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare