Definiţia caracterului cert al creanţei conform Noul Cod de procedură civilă

Decizie 824 din 09.10.2014


Definiţia caracterului cert al creanţei conform Noul Cod de procedură civilă

 La data adoptării Legii nr.85/2006  definiţia creanţei certe era cea prevăzută de articolul 379 alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă.

Prin adoptarea Noului Cod de procedură civilă a fost modificată definiţia creanţei certe, în sensul în care, potrivit articolului 662 alin. 2, creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Modificarea definiţiei creanţei certe, prin raportare şi la dispoziţiile  Legii nr.85/2006 nu reprezintă o normă de procedură ci o normă de drept material, ceea ce a  condus la inaplicabilitatea, în acest caz, a articolului 662 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

-  Articolul 379  alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

-  Articolul 24 Noul Cod de procedură civilă

-  Articolul  662 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.824 din 09.10.2014)

Asupra apelului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.10773/10.12.2013  pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă nr.16640/3/2013  s-au dispus următoarele:  s-a admis cererea formulată în conformitate cu prevederile legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei de creditoarea C.N.C.F. CFR SA, în contradictoriu cu debitoarea SC G. T. F. SA. În baza  art. 33 alin. 6  din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei s-a deschis procedura generala  împotriva debitoarei. În temeiul art. 35 din lege, s-a pus in vedere debitoarei ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, in caz contrar urmând a fi sesizate organele competente, conform art.  147 din lege. S-a fixat termenul-limită de depunere a declaraţiilor de creanţă la 24.01.2014, termenul de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor la 13.02.2014 , şi termenul de definitivare a tabelului creanţelor la 28.02.2014 şi data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor la  17.02.2014.  A numit administrator judiciar pe C.C. SPRL,  care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, şi cu o remuneraţie provizorie  de  3.000 lei din averea debitoarei. S-a pus in vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi. În baza art.33 alin. 7 din Legea nr. 85/2006,s-a dispus ca administratorul judiciar sa trimită o notificare, in condiţiile  art. 61 alin 3 din lege privind deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei si ridicarea dreptului de administrare, tuturor creditorilor menţionaţi in lista depusă de debitoare in conformitate cu art. 35 rap. la art. 28 alin 1 lit. c, către debitoare şi Oficiul Registrului de Comerţ de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sau după caz registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor si fundaţiilor in care debitoarea este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii instanţelor judecătoreşti in a căror jurisdicţie se afla sediul declarat la registrul comerţului si tuturor băncilor unde debitorul are conturi deschise in vederea aplicării prevederilor art. 36 din lege. S-a pus in vedere administratorului judiciar sa întocmească si sa depună la dosar in termen de 20 de zile de la desemnare raportul prevăzut la art. 54 alin 1 si 2 din lege si in termen de 60 de zile de la desemnare raportul prevăzut la art. 59 din lege. În temeiul art. 4 din legea insolvenţei s-a dispus deschiderea de către debitoarea a unui cont la o unitate  bancara din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, in termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; in caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către administratorul judiciar, eventualele disponibilităţi băneşti vor fi păstrate intr-un cont special de depozit  bancar. S-a pus in vedere administratorului judiciar sa ia masuri de arhivare a documentelor contabile ale societăţii debitoare in conformitate cu dispoziţiile Legii 16/1996 cu modificările ulterioare, respectiv gruparea pe unităţi arhivistice, păstrarea si inventarierea pe durata procedurii reorganizării si lichidării judiciare, iar ulterior de selectare si întocmire a procesului verbal prevăzut de art. 11 din lege, predarea documentelor conform art. 18  indice 1 cu încunoştinţarea direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale asupra masurilor dispuse.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, o creanţă este certă atunci când existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit alin 4 a aceluiaşi articol creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată din însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor , fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.

La data adoptării Legii nr. 85/2006, definiţia creanţei certe era cea prevăzută de art. 379 alin 3 din vechiul Cod de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiei respective, o creanţă este certă atunci când existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit alin 4 a aceluiaşi articol creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată din însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor , fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.

Aceeaşi dispoziţie legală era aplicabilă la data la care au fost încheiate contractele şi emise facturile.

Ulterior, prin adoptarea noului Cod de procedură civilă, aplicabil în ceea ce priveşte regulile care guvernează derularea procesului şi cauzelor de faţă, a fost modificată definiţia creanţei certe în sensul în care, potrivit art. 662 alin 2 creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Potrivit art. 24 din acelaşi Cod de procedură civilă, dispoziţiile noi legi de procedură se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare. Definirea creanţei din noul cod de procedură civilă este strâns legată de normele care guvernează integral executarea silită, aşa cum au fost prevăzute în acelaşi act normativ.

Pe de altă parte, Legea nr.85/2006 reglementează o procedură specială de executare silită colectivă, derogatorie de la dreptul comun, care nu a fost modificată odată cu Codul de procedură civilă.

La data la care creditoarea a emis facturile respectiv şi situaţiile de plată acceptate, acesta avea reprezentarea prevederilor legale incidente la momentul respectiv care confereau acestor înscrise calitatea de documente doveditoare ale unei creanţe certe, de natură a putea fi utilizate ca probă a existenţei creanţei în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.

Din acest punct de vedere, se poate aprecia că modificarea definiţiei creanţei certe, prin raportare şi la dispoziţiile Legii nr. 85/2006 nu reprezintă o normă de procedură, ci o normă de drept material.

O aplicare a dispoziţiilor art. 662 Cod procedură civilă care să implice cerinţa unui titlul executoriu pentru a se face dovada caracterului cert al creanţei, conform art. 3 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care la data la care au fost emise facturile acceptate la plată legea în vigoare nu prevedea o astfel de condiţionare, ar avea semnificaţi unei aplicări retroactive a legii civile şi ar fi contrară principiului instituit  art. 6 alin 1 şi 2 din Codul civil şi art.15 alin 2  din Constituţie.

În considerarea acestei creanţe menţionate mai sus, B.E.J. C.D. C. a înfiinţat la data de 16.03.2011 o poprire asupra drepturilor băneşti datorate creditoarei  C N.C.F. CFR SA de către debitoarea SC G. T. F. SA , care avea astfel calitatea de terţ poprit,  în favoarea SC F.F. E. E. E. F.M.N. SA până la concurenţa sumei de 50.622.201,43 lei.

În baza acestei popriri, debitoarea a achitat direct către E.M.N. SA în perioada 9.06.2011-22.11.2011, în contul creanţei către creditoarea  C.N.C. F. CFR SA suma de 3.816.800 lei.

La data de 23.06.2011, între debitoare, în calitate de terţ poprit, şi SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA, în calitate de creditor al C.N.C.F. CFR SA,  s-a încheiat o convenţie de eşalonare a plăţii sumei de 20.469.536,26 lei reprezentând  suma datorată de către debitoare creditoarei din prezenta cauză şi cu privire la care se instituise poprirea.

Potrivit acestei convenţii, debitorul ar fi trebuit să  achite întreaga sumă în termen de 12 luni, respectiv pana la data de 23.06.2012.

Din această sumă debitoarea a achitat prin 17 ordine de plată numai 3.816.800 lei conform propriei situaţii şi ordinelor de plată depuse la dosar. Aşa cum rezultă din propria balanţă contabilă a debitoarei listată pentru perioada 1.06.2011-2.07.2012, după deducerea sumelor achitate direct terţului poprit, aceasta mai datorează către creditoare suma de 7.797.641,31 lei.

Înfiinţarea unei popriri asupra sumelor pe care debitoarea le datorează creditoarei, nu conduce la stingerea dreptului de creanţă, ci numai la transferarea obligaţiei de plată către creditorul creditorului .

Plăţile făcute de către debitoare în calitate de terţ poprit direct către  SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA se sunt făcute în contul şi pe seama creditorului  C.N.C.F. CFR SA şi conduc la stingerea în mod proporţional al creanţei acesteia din urmă faţă de propriul creditor urmăritor.

Se constată însă că debitoarea a achitat numai o mică parte din suma datorată în baza înfiinţării popririi, graficul de plată încheiat cu creditorul urmăritor nefiind respectat.

 Debitorul nu se poate prevala astfel de existenţa unei popriri înfiinţate de un creditor al creditorului în condiţiile în care nu şi-a achitat obligaţiile către acesta din urmă, prejudiciind astfel creditorul C.N.C F. CFR SA, care a continuat să aibă o obligaţie de plată neexecutată către propriul său creditor SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA şi, în acelaşi timp, o creanţă neîncasată de la debitor.

Astfel, înfiinţarea popririi nu conduce la eliminarea dreptului creditorului de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă, influenţând numai distribuirea sumelor de bani care urmează a se face pe seama sa direct propriului său creditor, cu consecinţa stingerii corelative a creanţei sale.

Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sensul art.379 Cod pr.civilă, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.3 pct. 1 lit.a , pct. 6 şi 12 din Legea 85/2006, pentru a fi de natură a  da naştere prezumţiei stării de insolvenţă a debitorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta pârâtă SC G.T.F. SA care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă în motivele de apel că intimata creditoare C. N.C.F. CFR SA nu are calitatea de creditor, care putea să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, că în cauză, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor articolului 379 alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă, invocându-se şi caracterul nescadent al creanţei precizate, motivele fi I. detaliate în apel.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile articolului 466 şi următoarele Noul Cod de procedură civilă şi ale Legii nr.85/2006.

În apel, intimata administrator judiciar a depus punct de vedere, iar intimata creditoare C.N. C.F. CFR SA a depus note de şedinţă.

Examinând apelul declarat de către apelanta pârâtă SC G.T.F. SA în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispoziţiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele  considerente: în speţă, între debitoare şi creditoare, cum corect s-a reţinut  şi de prima instanţă, s-au încheiat două contracte, prin care debitoarei i se asigura accesul pe infrastructura feroviară nr.123/2009 şi nr.144/2011, precum şi convenţiile privind asigurarea şi furnizarea energiei electrice pentru tracţiune nr.564/29.01.2010, nr.1/112/11.01.2011 şi nr.1/37/4.01.2012.

În baza contractelor privind accesul pe infrastructura feroviară au fost emise mai multe facturi în perioada 14.10.2010-17.05.2012 din care a rezultat un debit de 6.304.631,81 lei, iar în baza contractelor de furnizare a energiei electrice din care, în perioada 10.06.2011-6.03.2012 au fost emise facturi neachitate în cuantum de 1.116.843,46 lei.

La acestea au fost calculate penalităţi de întârziere contractuale de  2.410.967,44 lei.

Curtea reţine că intimata C.N.C.F. CFR SA avea şi are calitatea de creditor, care poate solicita deschiderea procedurii insolventei, chiar daca debitorul devenise pentru creanţa sa către C. CFR S.A. tertul poprit al E.M.N. S.A.

Astfel, la data adoptarii Legii nr.85/2006 definiţia creanţei certe era cea prevăzută de art.379 alin.3 din Vechiul Cod de Procedura Civila, respectiv o creanţa este certa atunci cand existenta ei rezulta din insusi actul de creanţa, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de către acesta, iar potrivit alin.4 a aceluiaşi articol creanţa este lichida atunci cand catimea ei este determinata din insusi actul de creanţa sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanţa sau a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui.

Aceeaşi dispoziţie legala era aplicabila la data la care au fost incheiate contractele si facturile emise, respectiv contractul de acces pe infrastructura feroviara nr.123/2009 si 144/2011 si a convenţiilor privind asigurarea si furnizarea energiei electrice pentru tracţiune nr.564/29.01.2010, nr. 1/112/11.01.2012 si nr.1/37/04.01.2012.

Prin adoptarea NCPC a fost modificata definiţia creanţei certe in sensul in care, potrivit art.662 alin.2 creanţa este certa atunci cand existenta ei ne indoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.

Potrivit art.24 din acelaşi NCPC dispoziţiile legii noi se aplica proceselor si executărilor silite incepute dupa intrarea in vigoare.

Definiţia creanţei in noul cod de procedura civila este strâns legata de normele care guverneaza executarea silita, asa cum au fost prevăzute in acelaşi act normativ.

Modificarea definiţiei creanţei certe, prin raportare si la dispoziţiile Legii 85/2006 nu reprezintă o norme de procedura, ci o norma de drept material, ceea ce conduce la inaplicabilitatea in acest caz a articolului 662 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, cum corect s-a reţinut şi de instanţa de fond..

Astfel, o aplicare a dispoziţiilor acestui articol care sa implice cerinţa unui titlu executoriu pentru a se face dovada caracterului cert al creanţei, in condiţiile in care la data la care au fost emise facturile acceptate la plata legea in vigoare  nu prevedea o  astfel  de condiţionare, ar avea semnificaţia unei aplicari retroactive a legii civile si ar fi contrara principiului instituit la art.6 alin. 1 si 2 din Codul civil si art.15 alin.2 din Constitutia României.

În cauză, instanţa de fond a aplicat in mod legal dispoziţiile art.379 alin.3 CPC cu respectarea principiului neretroactivitatii legii civile.

În ceea ce priveşte înfiinţarea unei popriri asupra sumelor pe care debitoarea le datoreaza creditoarei, aceasta nu conduce la stingerea dreptului de creanţa, ci numai la transferarea obligaţiei de plata către creditorul creditorului.

 Curtea apreciază că în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că la data de 16.03.2011, s-a înfiinţat o poprire asupra drepturilor băneşti datorate creditoarei C.N.C.F. CFR SA de către debitoarea SC G. T. F. SA , care avea calitatea de terţ poprit,  în favoarea SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA până la concurenţa sumei de 50.622.201,43 lei.

În baza acestei popriri, debitoarea a achitat direct către E.M.N. SA în perioada 9.06.2011-22.11.2011, în contul creanţei către creditoarea  C.N.C.F. CFR SA suma de 3.816.800 lei.

La data de 23.06.2011, între debitoare, în calitate de terţ poprit, şi SC F.F.E. E.E. F.M. N.  SA, în calitate de creditor al C.N.C.F. CFR SA,  s-a încheiat o convenţie de eşalonare a plăţii sumei de 20.469.536,26 lei reprezentând  suma datorată de către debitoare creditoarei din prezenta cauză şi cu privire la care se instituise poprirea.

Potrivit acestei convenţii, debitorul ar fi trebuit să  achite întreaga sumă în termen de 12 luni, respectiv pana la data de 23.06.2012.

Din această sumă debitoarea a achitat prin 17 ordine de plată numai 3.816.800 lei conform propriei situaţii şi ordinelor de plată depuse la dosar. Aşa cum rezultă din propria balanţă contabilă a debitoarei pentru perioada 1.06.2011-2.07.2012, după deducerea sumelor achitate direct terţului poprit, aceasta mai datorează către creditoare suma de 7.797.641,31 lei.

Toate plăţile efectuate de debitoare către E. M. N. SA in calitate de tert poprit, sunt făcute in contul si pe seama creditorului C.N.C.F. CFR SA, creditorul urmăritor si conduc la stingerea in mod proporţional a creanţei acesteia din urma fata de propriul creditor urmăritor.

Debitoarea nu a respectat graficul de eşalonare a plaţilor către E. M.N. SA, C. N. C.F. CFR S.A. continuând sa aiba o obligaţie de plata neexecutata către propriul sau creditor E. M. N. S.A. si in acelaşi timp o creanţa neincasata de la debitor.

Înfiinţarea popririi nu conduce la înlăturarea  dreptului creditorului de a solicita deschiderea procedurii de insolventa, având efecte doar asupra distribuirii sumelor de bani care urmeaza a se face pe seama sa direct propriului sau creditor, cu consecinţa stingerii corelative a creanţei sale.

În speţă, debitoarea nu a contestat starea de insolventa, şi nici nu a formulat contestatie împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolventă.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fi I. legală şi temeinică sentinţa apelată, motive pentru care, în temeiul dispoziţiilor articolului 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă  SC G. T. F. SA.