Propunere de arestare respinsă ca neintemeiată şi dispunerea măsurii preventive a arestului la domiciliu . Individualizare măsură preventivă.

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.11.2014 sub nr. 40653/212/2014, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile faţă de inculpaţii F. E. şi N. M.-C. pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 C. pen. (persoană vătămată S. G.), lipsire de libertate în mod ilegal (persoana vătămată S. G.), prevăzută de art. 205 alin. 1 C. pen., respectiv lipsire de libertate în mod ilegal (persoana vătămată C. D.), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. (inculpatul F. E.), respectiv două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 205 alin. 1 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. (inculptul N.M.C.).

În fapt, s-a arătat că la data de 27.11.2014, în jurul orei 20:00, persoana vătămată Comănici Daniel se afla împreună cu martora S.G. pe str. A.din oraşul Năvodari, în spatele staţiei Peco, unde trebuia să se întâlnească cu persoana vătămată S. G. Persoana vătămată C. D. a observat doi agenţi de pază ai S.C. C.-P.care se aflau lângă persoana vătămată S. G..

Martora S. E. a arătat că în momentul în care persoana vătămată S. G. a încercat să se aproprie de persoana vătămată C. D., inculpatul F. E., unul dintre cei doi agenţi pază a lovit persoana vătămată şi a pus-o la perete. Între persoanele vătămate şi inculpatul F. E. a avut loc o discuţie cu privire la furtul unor ţigări din data de 26/27.11.2014 din incinta barului S.C. S.C. S.N.C., inculpatul F. E.  reproşând persoanelor vătămate că ar fi sustras ţigări în data de 26/27.11.2014 din incinta barului manţionat .

Pentru acest motiv, inculpatul F.E. şi persoanele vătămate au hotărât să se deplaseze către barul ce aparţine S.C. S. C. S.N.C. întrucât inculpatul a afirmat că deţine imagini suprinse de camerele de supraveghere care ar incrimina persoanele vătămate. Acestea au fost de acord, fapt pentru care, de bunăvoie, au plecat alături de inculpaţii F. E. şi N. M. – C. către barul ce aparţine S.C. S. C. S.N.C. pentru a lămuri situaţia.

Cu ocazia audierii, martora S. E. a confirmat cele arătate mai sus şi făcut menţiunea că după plecarea persoanele vătămate au plecat cu cei doi inculpaţi, a mers acasă şi a povestit toate aceste aspecte martorei C. S. (mama martorei S. E. şi a persoanei vătămate S. G.). Prin depoziţia sa, martora C. S. arată că după cele relatate de către martora S. G.  a plecat către sediul firmei de pază S.C. C.P.S.R.L. situat pe str. R.din oraşul Năvodari pentru a lămuri situaţia.

După momentul în care persoanele vătămate au ajuns alături de cei doi inculpaţi în incinta barului ce aparţine S.C. S.C. S.N.C., persoanelor vătămate nu le-au mai fost arătate imaginile la care a făcut referire inculpatul F. E., acesta din urmă continuând să acuze persoanelor vătămate de furtul ţigărilor din interiorul aceluiaşi bar. În tot acest timp, inculpatul N. M. – C. l-a însoţit pe inculpatul F. E. şi a participat la întreaga activitate infracţională.

Conform celor relatate de către persoana vătămată C.D., în acest context a venit şi fiul patronului barului, martorul S. A., care ar fi întrebat persoana vătămată S. G. de ce a sustras ţigările, iar întrucât acesta a negat, l-ar fi lovit cu pumnul. Totodată, inculpatul F. E. ce era însoţit de inculpatul N. M.– C. i-a spus persoanei vătămate S. G.să meargă să aducă ţigările de la o anumită persoană „D.” şi să se întoarcă pană la ora 20:20, iar persoanei vătămate C. D. i-a spus că va rămâne până când acesta se va întoarce.

Deşi persoana vătămată C. D. a încercat să se opună, inculpatul F. E., pe un ton ameninţător, i-a spus că nu va pleca acasă până când persoana vătămată S. G. nu va aduce ţigările, cerându-i acestuia din urmă drept garanţie telefonul mobil. Persoana vătămată C. D. face menţiunea că în aceeaşi împrejurare, inculpatul F. E.i-ar fi luat şi lui telefonul mobil.

Fiind audiată, persoană vătămată S.G. a arătat că, întrucât i-a fost frică, pentru a scăpa, a fost de acord cu solicitările inculpatul F. E., lăsându-şi telefonul mobil lângâ persoana vătămată C.D.pe un scaun. Prin urmare, persoana vătămată S. G. a plecat din incinta barului în jurul orei 20:20 sub pretextul că va aduce ţigările, însă a mers spre locuinţa de domiciliu pentru a povesti cele întâmplate mamei sale, martora C.S.. Împreună cu martora C. S., persoana vătămată S. G. s-a deplasat către sediul poliţiei oraşul Năvodari pentru a reclama cele arătate mai sus.

Martorul S.S., administratorul S.C. S. C. S.N.C. a declarat că în data de 27.11.2014 s-a deplasat la barul ce aparţine S.C. S.C. S.N.C. unde se aflau doi agenţi de pază ai S.C. C.P. S.R.L. şi unde se afla un tânăr cu vârsta cuprinsă între 17-18 ani pe care 1-a întrebat dacă el este persoana care a sustras ţigările, acesta negând.

Martora N.A., care lucrează în calitate de barman la S.C. S. C. S.N.C., a menţionat că la data de 27.11.2014, în jurul orei 20:00, au venit la bar doi agenţi de pază însoţiţi de doi tineri despre care au spus că sunt persoanele care ar fi sustras ţigările în data de 26/27.11.2014, iar la un moment cel care era mai înalt ar fi plecat, spunând ca merge să aducă ţigările.

Martorul S.A. (fiul martorul S. S.– administrator al barului ce aparţine S.C. S. C. S.N.C.) afirmă că în jurul orei 20:10 a ajuns la barul S.C. S. C. S.N.C. unde în afara barului se afla un agent de pază care i-a spus că ar fi prins persoanele ce i-au spart magazinul tatălui său. Acesta a mai arătat că în interiorul barului se aflau două persoane, din care unul s-a ridicat spunând că merge sa aducă ţigările de la „D.”.

În urma reclamaţiei formulate la sediul Poliţiei Oraşului Năvodari de către persoana vătămată S.G., lucrătorii de poliţie s-au deplasat către barul ce aparţine S.C. S. C. S.N.C. de pe str. N. Martorul V. V., lucrător la I.J.J. – Ct, alături de lucrătorul de poliţie martorul S.P., au mers împreună cu persoană vătămată S. G.şi martora C.S.către bar, unde au găsit persoana vătămată C.D. în interiorul barului, iar la cererea martorului V.V. de a ieşi afară din incinta barului, acesta din urmă a răspuns că nu poate să iasă întrucât nu îl lasă băieţii de la pază.

Martorul V.V. i-a spus persoanei vătămate C. D. că nu se va întâmpla nimic, motiv pentru care a condus-o la autoturismul poliţiei. De asemenea, în această împrejurare, la acelaşi martor a venit inculpatul F. E. care i-a dat telefonul mobil ce aparţinea persoanei vătămate S.G., ulterior fiind înmânat acesteia.

Organele de cercetare penală au procedat la vizionarea imaginilor suprinse de camerele de supraveghere în data de 26/27.11.2014 cu privire la furtul de ţigări din incinta S.C. S. C. S.N.C., ocazie cu care au constatat că persoanele vătămate nu corespund semnalmentelor indivizilor suprinşi de acestea.

Din cuprinsul fişei de cazier judiciar rezultă că, faţă de inculpatul F. E., prin ordonanţa nr. 5408/P/2010 a Parchetului de pe lângă J.Ct, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 181 C. pen. şi i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 800 de lei pentru art. 250 alin. 3 C.pen. 1968 (purtare abuzivă).

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că inculpatii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, faţă de probele administrate până la acest moment, există  indicii rezonabile că inculpaţii au săvârşit faptele ce li se reţin în sarcină.

S-a reţinut că în urma altercaţiei dintre inculpaţi şi persoana vătămată,  importanţă din perspectiva măsurii arestării preventive, este faptul că din buzunarul persoanei vătămate Stoian a căzut la un moment dat o rozetă din fier (un box metalic) şi o surubelniţă, aspect confirmat de martora S.şi inculpatul N.. Se pare că încă din momentul în care persoanele vătămate şi inculpaţii se aflau în dreptul staţiei de carburanţi a fost invocat de S. G.numele „D.” ca fiind cel la care s-ar afla ţigările sustrase cu o seară înainte (declaraţii incupaţi).

Inculpaţii şi persoanele vătămate au ajuns în barul respectiv în jurul orei 20:00, situaţia de fapt devenind din acest moment oarecum neclară, nefiind cert cine anume i-a mai aplicat câteva lovituri uşoare lui S. G.. Astfel, C. D. afirmă că fiul patronului barului l-ar fi agresat pe prietenul său; persoana vătămată îl indică de asemenea pe patronul barului ca fiind cel care l-a lovit de câteva ori în zona coastelor însă a afirmat că şi inculpatul F.E. l-a lovit de două-trei ori cu palma peste cap. Ceea ce nu rezultă din probele administrate este agresarea uşoară a persoanei vătămate C., doar S.G.arătând că a văzut cum inculpatul F.  i-ar fi aplicat acestuia o palmă. De altfel, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale se referă doar la pretinsa faptă de lovire a persoanei vătămate S. G. Totuşi, martora N. A. şi Ş.A., prezenţi în bar, au arătat că persoanele vătămate nu au fot agresate; de altfel au precizat persoanele vătămate că nu doresc consult medico-legal deoarece nu au suferit leziuni.

Persoanele vătămate susţin că nu le-au mai fost prezentate imaginile respective şi, simţindu-se ameninţat, nefiind lăsat să plece, după aproximativ 15 min, S.G. le-a comunicat celor prezenţi că se va duce la „D.” petru a aduce ţigările sustrase. Inculpaţii au fost de acord, motiv pentru care i-au permis numitului S. să plece, persoana vătămată C. rămânând în schimb împotriva voinţei sale în interiorul barului până când S. ar fi urmat să se întoarcă. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor S. S. şi S. A., cu menţiunea că aceştia au apreciat că persoanele vătămate au stat în interiorul barului de bunăvoie. Însă, în aceste condiţii, nu se înţelege atitudinea lui S. G. care a alertat ulterior părăsirii barului organele de poliţie, fiind evident că acesta s-a simţit în pericol, lipsit de libartate, ca de altfel şi cealaltă persoană vătămată. Din declaraţia martorului V.V., rezultă că inculpatul F. a fost cel care i-a restituit telefonul lui S. după ce la faţa locului au sosit organele de poliţie (în jurul orei 21:00), sesizate de S. G.şi martora C. S., mama persoanei vătămate. De menţionat că, din nou, persoanele vătămate nu se referă la inculpatul N. decât în sensul că era împreună cu celălalt inculpat. De altfel, iniţial inculpatul N. a fost audiat în calitate de martor.

Cu ocazia vizionării imaginilor din interiorul barului suprinse cu o noapte înainte, în timpul comiterii presupusului furt de ţigări, s-a observat apariţia a două persoane de sex masculin (una mai înaltă şi una mai scundă – aceeaşi constituţie având-o şi inculpaţii), purtând glugi pe cap, una dintre ele acoperindu-şi faţa cu o cutie de carton, cei doi indivizi fiind surprinşi ulterior luându-o la fugă după ieşirea din magazin.

Deşi procurorul susţine că administrarea altor probe nu mai este necesară, în mod evident obţinerea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere din noaptea săvârşirii de către inculpaţi a presupusei fapte de lipsire de libertate ar fi utilă în vederea stabilirii situaţiei de fapt.

Faţă de cele arătate anterior, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit împreună infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal în dauna persoanelor vătămate şi, de asemenea, că inculpatul F. E. l-a lovit pe numitul S. G.şi, în plus, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani. De menţionat că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este singura infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor care poate atrage luarea măsurii arestării preventive, având în vedere limitele de pedeapsă ale infracţiunii prev. de art.193 alin.1 C.pen. (de la 3 luni la 2 ani sau amenda).

Pentru a putea fi dispusă luarea măsurii arestării preventive din probele administrate trebuie să rezultă că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, art.223 alin.2 enumerând criteriile ce trebuie avute în vedere: gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a faptei, anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale ale inculpatului, precum şi orice alte împrejurări la persoana inculpatului.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi afirmă un pricipiu de bază a ordinii de drept, în sensul că nicio persoană nu îşi poate face dreptate singură, în afara cadrului legal, acesta fiind atributul exclusiv al organelor judiciare care, în urma desfăşurării unei anchete efective, a administrării probelor, poate ajunge la concluzia că o anumită persoană a săvârşit sau nu o infracţiune. Totuşi, nu este de neglijat că mobilul inculpaţilor, care de altfel i-a îndemnat să săvârşească presupusele infracţiuni, a fost ideea de dreptate, în maniera în care aceştia au înţeles-o. Din acest punct de vedere, sub aspectul necesităţii şi proporţionalităţii măsurii, o asemenea împrejurare trebuie să le profite acestora.

S-a avut în vedere şi  atitudinea oscilantă a persoanelor vătămate pe parcursul derulării evenimentelor: au fost de acord să îi însoţească pe inculpaţi pentru a viziona înregistrările video; încă de la început S. G. a făcut referire la un anume „D.” la care s-ar afla ţigările sustrase; aceeaşi referire a fost făcută şi în momentul când, ulterior, persoanele vătămate au ajuns la bar, fiind pretextul pentru care S. a fost lăsat să plece – pentru a aduce ţigările de la D.. Toate aceste împrejurări au întârit convingerea inculpaţilor că săvârşesc un act de dreptate şi că vor recupera prejudiciul, ceea ce compensa într-o anumită măsură sub aspect subiectiv cu lipsirea de libertate a persoanelor vătămate.

Fapta este totuşi una gravă, persoanele vătămate fiind lipsite de libertate aproximativ 15 min (Stoian) şi aproape o oră (Comănici), fiind evident că evenimentele au afectat în mod clar libertatea psihică a persoanei, dată fiind mai ales vârsta totuşi fragedă a acestora.

În mod clar însă trebuie făcută o disctincţie între contribuţia celor doi inculpaţi la comiterea presupusei infracţiuni, inculpatul F. E. fiind cel care a avut în toate împrejurările iniţiativa, celălalt inculpat însoţindu-l doar şi aderând la deciziile sale. De asemenea, doar inculpatul F. a avut un comportament violent faţă de persoanele vătămate, nu şi celălalt inculpat astfel cum a reieşit din coroborarea probelor. De asemenea, gravitatea faptei inculpatului F. este mai ridicată în condiţiile în care lucrează ca agent de pază de mai mult de 15 ani şi avea o poziţie de conducere în cadrul societăţii de pază. Dată fiind experienţa acestuia, trebuia să acţioneze cu prudenţă, să anunţe organele de poliţie în condiţiile în care ar fi suspectat vreo persoană de comiterea unei infracţiuni şi ar fi trebuit să adopte o atitudine mai rezervată faţă de cele două persoane vătămate. În schimb, ideea de a înfăptui dreptatea cu orice preţ pe alte căi decât cele legale – faptă deosebit de reprobabilă – l-a adus în situaţia de a fi cercetat pentru infracţiunea de lipsire de libertate şi lovire şi alte violenţe, existând în acest sens probe ce nasc bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile ce i se reţin în sarcină.

În schimb, gravitatea pretinsei fapte raportat la celălalt inculpat este mai mică în condiţiile în care acesta se afla într-o relaţie de subordonare faţă de inculpatul F.. Este drept, ordinul superiorului poate fi interpretat ca fiind o cauză justificativă doar în măsura în care este dat în conformitate cu legea ceea ce, în mod evident, nu a fost cazul în speţă; în plus, inculpatului i se poate reproşa totala sa pasivitate faţă presupusele acţiuni ale superiorului.

În privinţa persoanei inculpatului F., observă judecătorul că în cursul anului 2010 acesta a mai fost cercetat pentru purtare abuzivă. Totodată, inculpatul este căsătorit (are aşadar o familie închegată), are un domiciliu stabil, câştigându-şi în mod onest existenţa din activitatea de director coordonator pază, având în subordine şi coordonând mai mulţi angajaţi. Astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar, inculpatul are respect faţă de lege, a dat dovadă de multe ori de spirit civic şi a manifestat disciplină în muncă.

Referitor la celălalt inculpat, aceste nu are antecedente penale, lucra la societatea SC C. P. SRL ca agent de pază, este necăsătorit şi are studii medii.

Judecătorul reţine că reacţia opiniei publice faţă de fapte precum cele reţinute în sarcina inculpaţilor nu poate prevala în concret asupra libertăţii individuale, astfel încât, măsura arestării preventive apare, faţă de cele deja arătate, ca nefiind justificată faţă de niciunul dintre inculpaţi. Oricum, acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franţei, paragraful 51).

Faţă de considerentele anterioare, judecătorul apreciază că şi alte măsuri preventive mai blânde pot înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, evitându-se repetabilitatea unor fapte precum cele reţinute în sarcina inculpaţilor, sens în care, faţă de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de celelalte împrejurări ce ţin de persoane inculpatului, se impune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul F. E., măsură de natură să îl extragă pe inculpat din comunitate, să îl împiedice să mai desfăşoarea activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârşit fapta, corelativ cu impunerea unor obligaţii stricte de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal – de a nu lua legătura cu martorii şi persoanele vătămate, de a nu părăsi domiciliul decât cu încuviinţarea judecătorului. De asemenea, prin luarea acestei măsuri va fi înlăturat şi pericolul pentru ordinea publică, comunitatea având satisfacţia şi liniştea că împotriva unor fapte grave şi a unor persoane ce încearcă să îşi facă dreptate în afara cadrului legal organele judiciare acţionează rapid şi ferm.

În privinţa inculpatului N., din perspectiva judecătorului orice măsură privativă de libertate ar fi nejustificată prin raportare la gravitatea faptei şi persoana inculpatului, însă un control strict al acestuia se impune, inclusiv prin fixarea obligaţiilor de a nu mai desfăşura activitatea în exercitarea căreia a săvârşit pretinsa fapta sau de a lua legătura cu martorii ori persoanele vătămate.

Faţă de considerentele expuse în acuză a fost dispusă măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile şi a fost respinsă propunerea de luarea măsurii arestării preventive .

Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 227 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 4 lit. d C. proc. pen. ; în baza art.221 alin.1 C. proc. pen. s-a impus inculpatilor F. E. şi N.M.C. obligaţia de a nu părăsi imobilul în care locuiesc fără încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi; în baza art.221 alin.2 C.proc.pen., pe durata arestului la domiciliu s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligaţii : a)  să se prezinte în faţa organelor judiciare în faţa cărora se va afla cauza ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice direct sau indirect cu persoanele vătămate sau membrii familiilor acestora şi nici cu martorii audiaţi de organele de urmărire penală; c) să se prezinte la Secţia de Poliţie în raza căreia domiciliază conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemat.

În baza art.215 alin.2 C.proc.pen. faţă de inculpatul N.M.C s-a dispus ca, pe timpul controlului judiciar să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Constanţa decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi; b) să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiilor acesteia sau de martorii din dosar şi să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale; c) să nu exercite meseria de agent de pază în exercitarea căreia se presupune că a săvârşit fapta; d)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive. În baza art. 227 alin. 1 va dispune punerea în libertate a inculpaţilor reţinuţi, măsură executorie.

În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia şi va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului din oficiu în cuantum de 200 de lei către doamna avocat.

Domenii speta

Spete similare