Acţiune în constatare clauze abuzive – caracterul neevaluabil al clauzelor contestate

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.03.2015 sub nr. 20331/299/2015, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 310/28.01.2015 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 663/204/2014, reclamanţii S.I.M., S.E., S.R., S.A.L. au chemat în judecată pe pârâta P.B.R. S.A, solicitând instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit nr. 33032 din 10.07.2008, cu cheltuieli  de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă,  că punctele 2.6, 4.2, 4.3, 4.6, 4.8, 4.11, 4.14, 5.2, 5.3, 6.4, 6.12.1, 6.12.5, 7.1 lit c, 7.1 lit d, 8.5 lit c şi d, 9.1 lit a, c, f, g, h, j, k, n, 9.2, 10.4, 11.1, 12.1, 12.3, 15.2, 15.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Generală, şi punctele 12.13.1, 13.2, 14 pct III lit b şi c din contractul de credit 33032/10.07.2008- Partea Specială sunt abuzive. A solicitat de asemenea constatarea unor clauze abuzive şi din actul adiţional la contractul de credit.

Au solicitat de asemenea să fie obligată pârâta să recalculeze nivelul dobânzii  percepute în temeiul contractului de credit  în baza prevederilor contractuale cu titlu de comision şi dobândă ce vor fi declarate nule de instanţă, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 194 şi urm C proc. civ., art. 451 C. proc. civ., art. 969, art. 1073 Vechiul Cod Civil.

În dovedirea cererii,  reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 11.03.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 C.pr.civ, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Câmpina, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţelor din judeţul Prahova, excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia prematurităţii cererii introductive pentru nerespectarea procedurii speciale instituite de legea 193/2000, inadmisibilitatea pentru nerespectarea obligaţiei instituite de legea 192/2006, excepţia prescripţiei. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii introductive ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 25.03.2015, după punerea în discuția părților, instanța a rămas în pronunţare asupra excepției necompetenței materiale, invocată de pârâtă.

Analizând actele dosarului, prin prisma excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa constată următoarele:

Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţele de grad diferit, iar normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în Codul de procedură civilă şi în alte acte normative speciale.

Normele care reglementează competenţa materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanţei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.

Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe. Textul legal menţionat anterior consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanţă, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicţie pentru judecata în primă instanţă. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competenţa altei instanţe, tribunalului îi revine competenţa de a soluţiona pricina în primă instanţă.

Faţă de motivele de fapt şi temeiul de drept invocat de reclamanţi, instanţa reţine că aceştia au formulat o acţiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulităţii mai multor clauze din contractul de credit, printre care şi punctul 4.3 din contractul de credit 33032/10.07.2008 referitor la posibilitatea băncii ,,de a modifica periodic rata dobânzii în funcţie de condiţiile pieţii şi politica băncii”, cât şi punctul 4.6 referitor la dreptul băncii de a„ modifica unilateral, comisioanele prevăzute în partea specială, în conformitate cu politicile sale şi cu evoluţia pieţii”.

Văzând motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și analizând prevederile clauzelor contractuale indicate anterior în cele două contracte de credit, instanţa constata ca, prevederile clauzelor prevăzute la articolele art. 4.3 şi 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008, nu sunt evaluabile în bani, de sine stătător. De asemenea, fără a mai reda in continuare conţinutul lor, instanţa retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterală a ratei dobânzii fără a fi indicate criteriile avute în vederea și fără a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobânzi, nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conţinut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.

Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acţioneze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puţin anterior aplicării lor.

De asemenea, instanţa constată incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt’’.

Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competenţa materială a unor instanţe diferite, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Prin urmare, instanţa constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competenţa tribunalului, instanţă mai mare în grad decât judecătoria.

Concluzionând, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la  art. 4.3 şi 4.6 din contractul de credit 33032/10.07.2008 sunt neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acţiunii sunt întemeiate pe titluri comune.

Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j şi, prin urmare, nu este de competenţa judecătoriei, ci a tribunalului, ca instanţă de drept comun.

Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.94, art.129 alin.2 pct. 2 şi art.130 alin.2, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art.132 alin.1 şi 3 C.proc.civ., instanţa va declina competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.I.M., cu domiciliul în B…, S.E., cu domiciliul în …, S.R. , cu domiciliul în …, S.A.L., cu domiciliul în … in contradictoriu cu debitorul PIRAEUS BANK ROMANIA S.A. cu sediul în …, P.B.R. S.A. - SUCURSALA PLOIEŞTI cu sediul în … având ca obiect acţiune în constatare, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fara cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25.03.2015.

Domenii speta

Spete similare