Contestatie la executare nu au fost achitate niciun fel de sume de bani din suma prevazuta in titlul executoriu

Dosar nr.  ……./2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI - SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ..

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ….2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: A

GREFIER: B

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe contestatorul MJ, în contradictoriu cu intimaţii DC, FE, ML ANDREA, PMC, RF, VM, BL, BM, CD S, CD, MA, TE, TE, ZM, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendare executare silită.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 26.11.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 03.12.2013, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberind asupra  acţiunii civile de faţă  constată  următoarele:

Prin cererea sa MJ a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite incepute de BEJ RG in dosarul de executare …/2011, in contradictoriu cu DC, FE, ML ANDREA, PMC, RF, VM, BL, BM, CD S, CD, MA, TE, TE, ZM A sustinut ca executarea a inceput prin adresa de instiintare a popririi. A solicitat „nulitatea actelor de executare silita incepute”.

Constestatorul a solicitat suspendarea executarii pina la solutionarea contestatiei.

In motivare a sustinut in esenta ca in baza dispozitiilor OUG 71/2009 nu se poate cere executarea silita deoarece creanta nu este exigibila. A invocat decizia CEDO in cauza Dumitru s. altii contra Romaniei. A mai sustinut ca OG 22/2002 care reglementeaza o procedura derogatorie de la dreptul comun. A sustinut ca a achitat anumite sume in 2012.

Desi instanta a pus in vedere contestatorului sa depuna la dosar un inscris din care sa rezulte ce sume a achitat intimatului conform esalonarii dispuse prin OUG 71/2009, act normativ invocat de constestator, acesta nu a depus inscrisuri in legatura cu achitarea vreunei sume.

La cererea instantei au fost depuse la dosar copii de pe inscrisurile aflate in dosarul de executare.

Dupa analizarea cererii principale si a inscrisurilor depuse la dosar, instanta a retinut ca intimata este creditorul contestatorului in baza unor hotariri judecatoresti si ca, intrucit debitorul nu a inteles sa isi execute de buna-voie obligatia, intimata a pus in executare silita titlul executoriu in dosarul de executare mentionat. Instanta a retinut ca executarea nu a inceput cu masura de infiintare a popririi, insa contestatia in cauza are ca obiect acest act de executare.

Creantele in cauza sint stabilite prin hotarire judecatoreasca in sarcina autoritatilor publice, in sensul OG 22/2002, astfel ca in acest sens aceasta norma este aplicabila raportului juridic dedus judecatii, iar executorul a indeplinit obligatia de comunicare a acestei somatii, dar debitorul nu a raspuns ca nu ar avea fonduri, astfel ca nu se aplica dispozitiile corespunzatoare ale OG 22/2002.

In cauza creanta constatata prin titlul executoriu, hotarire judecatoreasca, reprezinta “drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului bugetar”, in sensul OUG 71/2009 si OUG 45/2010, astfel ca in acest sens aceste norme sint aplicabile formal raportului juridic dedus judecatii.

Pe de alta parte, instanta constata ca aceste norme legale contravin art.6 din Conventia EDO. Instanta constata ca jurisprudenta Curtii EDO in legatura cu obligatia Statului debitor de a-si executa obligatiile stabilite prin hotariri judecatoresti este nuantata, iar ea trebuie urmarita in sensul in care ea indica aplicabilitatea Conventiei EDO in prezenta speta.

Astfel, in speta Burdov contra Rusiei, Curtea EDO a considerat ca “o anumita perioada de timp” pentru aminarea punerii in executare “poate fi acceptata in circumstantele specifice ale cauzei”. Instanta retine ca in prezenta speta hotarirea judecatoreasca executorie a fost pronuntata in 2008, dar nici dupa 5 ani ea nu a fost executata, astfel ca aminarea executarii pentru o perioada inca si mai mare, nu poate fi acceptata.

Contestatorul a facut referire si la alte cauze solutionate de Curtea EDO, sustinind ca aceasta in jurisprudenta sa constanta a apreciat ca stabilirea unui termen rezonabil pentru executare, este o masura ce intra in marja de apreciere a statului. Instanta retine ca in speta, o perioada de peste 5 ani nu este deloc rezonabila, ci dimpotriva, este o perioada prea indelungata, care afecteaza accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.

In acest sens, instanta retine ca prin Hotărârea Secţiei a II-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001, definitivă la 25 iunie 2002, pronunţată în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că "în principiu un sistem de suspendare temporară a plăţii creanţelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naţionale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 al Protocolului nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totuşi un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce priveşte posibilitatea de a recupera bunurile lor şi trebuie deci prevăzute anumite garanţii de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului şi a incidenţei sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".

Instanta mai retine ca neconformitatea OUG 71/2009 cu art.6 din Conventia EDO este relevata de preambul acesteia: “Luand in considerare dificultatile intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, avand in vedere influenta substantiala asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, in conditiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, avand in atentie necesitatea instituirii unor reglementari speciale, cu aplicabilitate limitata in timp, privind executarea silita a hotararilor judecatoresti prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, tinand seama de faptul ca nepromovarea prezentei ordonante de urgenta ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si in mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul Romaniei, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar, in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie situatii de urgenta si extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”. Instanta retine ca, incercind sa justifice in acest preambul necesitatea legislativa prin descrierea ratiunii legii (ratio legis), puterea executiva si-a exercitat atributul legislativ special in mod discretionar, abuziv si contrar Conventiei EDO, la care Romania este parte. Termenii descrierii ratiunii legii sint extrem de vagi, al caror formalism nu este suficient pentru a satisface rigorile juridice si legislative, si nici pentru a justifica sau macar pentru a explica necesitatile financiar-economice.

Instanta mai retine ca în Decizia nr. 188/2010 a Curtii Constitutionale, s-a apreciat că “în anumite situaţii extreme, precum în cea de faţă, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti se pot constitui într-o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.”  Dar, deşi a recomandat Guvernului să nu uzeze în mod nelimitat de procedurile de eşalonare, totuşi, atunci când s-a analizat constituţionalitatea Legii nr. 230/2011, prin Decizia nr. 1533/28.11.2011, Curtea a constatat ca fiind constituţionale prevederile legale atacate.

Instanta apreciaza ca intimatului i se rapeste dreptul la un proces echitabil, faza de executare facind parte, conform legislatiei in vigoare, din procesul civil. In speta, Statul Roman are simultan calitatea de debitor si de legiuitor si uzeaza de aceasta din urma in beneficiul celei dintii in dauna unei anumite categorii de creditori ai sai, aleasa in mod discretionar, fara criterii, justificari sau explicatii, dintre variile categorii de creditori ai sai. Se încalcă astfel dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CEDO, atât sub aspectul nerespectării termenului rezonabil, cât şi al principiului egalităţii armelor în proces (cauza Stran şi Stratis Andreatis c. Greciei).

Instanta apreciaza ca, din punctul de vedere al Conventiei EDO si al jurisprudentei Curtii EDO, este vorba de o ingerinta nejustificata a Statului Roman in derularea unui proces civil in care el insusi este parte, sub aspectul paralizarii mijloacelor de executare silita de care anumiti creditori ai Statului Roman nu mai pot uza pe o durata care, prin prelungire succesiva, s-a dovedit a fi nedeterminata si care a dobindit deja proportii nerezonabile, in timp ce alti creditori ai aceluiasi debitor pot uza oricind de mijloacele de executare silita.

In ce priveste speta Dumitru si altii c. Romaniei invocata de contestator in cauza instanta retine ca nu este aplicabila in cauza de fata pentru urmatoarele motive.

Pentru a se constata aplicabilitatea in cauza a hotaririi din speta Dumitru si altii c. Romaniei, instanta trebuie sa verifice daca in prezenta cauza este dedus judecatii un raport juridic si o situatie de fapt identice cu cele din acea speta. In speta Dumitru si altii c. Romaniei, argumentatia Curtii a pornit de la constatarea ca debitorul si-a indeplinit obligatiile esalonate in toti anii anteriori, Curtea avind in vedere ca petentilor “Dumitru si altii”, li se achitase in 2008 o proportie de 30% din creanta. In considerarea acestei proportii, precum si in considerarea altor argumente, Curtea a retinut in paragraful 49 al hotaririi ca tratamentul rezervat petentilor a permis mentinerea unui echilibru intre interesele incidente in cauza (pentru hotarirea Dumitru si altii c. Romaniei a fost avuta in vedere versiunea franceza preluata de pe site-ul http://hudoc.echr.coe.int).

Or, in cauza rezulta ca intimatului nu i-au fost achitate niciun fel de sume de bani din suma prevazuta in titlul executoriu, prin urmare nu este aplciabila in cauza jurisprudenta CEDO din hotarirea Dumitru si altii c. Romaniei.

Instanta mai retine in speta incidenta unui aspect care nu a fost analizat de Curte, respectiv imprejurarea ca, ulterior solutionarii cauzei Dumitru si altii c. Romaniei, Statul Roman a inteles sa ii trateze in mod diferit pe unii creditori bugetarii ale caror creante reprezinta, la fel ca cele in cauza, “drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului bugetar”. Astfel MAI, in calitate de ordonator principal de credite, a virat Administratiei Nationale a  Rezervelor de Stat si a Problemelor Speciale, in calitate de ordonator secundar de credite, sumele necesare achitarii sumelor datorate in baza unor titluri executorii hotariri judecatoresti pronuntate in 2009. Ordonatorul principal de credit MAI a alocat sumele necesare achitarii sumelor de bani datorate, prin modificarile bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012. Astfel, acestor creditori, li s-au achitat integral si in mod benevol in 2012 creantele. Intrucit debitorul Administratia Nationala a  Rezervelor de Stat si a Problemelor Speciale, formulase contestatie la executare invocind prevederile OUG 71/2009, el a renuntat la judecarea contestatiei sale impotriva executarii silite pornita de creditor.

In consecinta, instanta apreciaza ca nu este aplicabila in speta hotarirea Dumitru si altii c. Romaniei, nici sub aspectul prezumtiei asumate de Curte in articolul 48 al hotaririi, in sensul ca masurile contestate vizeaza un scop de utilitate publica. Imprejurarea ca Statul Roman a achitat in 2012 integral si in mod voluntar acelasi tip de creante pentru acelasi gen de creditori, dar in mod arbitrar, indica faptul ca masurile nu vizeaza o utilitate publica echitabil repartizata.

In consecinta, instanta apreciaza ca nu este intemeiata contestatia formulata in cauza, astfel ca o va respinge.

In ce priveste cererea de suspendare a executarii pina la solutionarea contestatiei, instanta, retinind ca a fost solutionata contestatia in fond, instanta va respinge cererea de suspendare ca ramasa fara obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestatia formulată de contestatorul MJ, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, în contradictoriu cu intimaţii DC, FE, ML ANDREA, PMC, RF, VM, BL, BM, CD S, CD, MA, TE, TE, ZM, toţi cu domiciliul ales pentru comunicarea sentinţe………………..,  ca neintemeiata.

Respinge cererea de suspendare ca ramasa fara obiect.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, ………2013.

PREŞEDINTE, GREFIER, A B

Domenii speta

Spete similare