Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de ..., reclamanta C.A.S.P. a chemat în judecată pe pârâtul C.M.I.P.Ş.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3080,75 de lei reprezentând debitul principal şi accesorii calculate conform C.proc.fiscală, de la data producerii prejudiciului până la data plății în totalitate a debitului principal.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că reprezentanţii U.A.T. ... au comunicat Comisiei Mixte din cadrul C.A.S.P., o densitate mai mică a populaţiei din comuna respectivă care, ulterior, s-a constatat că nu corespunde realităţii. Aceste date nereale au generat majorări nejustificate a valorii per capita, motiv pentru care pârâtul a încasat o sumă mai mare de bani decât cea datorată, producându-se astfel un prejudiciu de 3080,75 de lei.

În concret, pe baza Deciziei nr. ... a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi ..., reclamanta a efectuat verificări, constatând că, în perioada noiembrie 2015 - iulie 2017, C.M.I.P.Ş.M., care a funcționat pe raza teritorială a comunei ..., a încasat necuvenit sume de bani în baza contractelor de furnizare de servicii medicale încheiate de acesta cu reclamanta.

Reclamanta a arătat că reprezentanţii U.A.T. ... au efectuat raportări nereale în care au indicat eronat modalitatea de dispersie a populaţiei în zona unde îşi desfăşoară activitatea pârâtul, mai mică decât densitatea reală.

Pe baza acestor rapoarte, Comisia Mixtă constituită la nivelul judeţului ..., formată din reprezentanţi ai C.A.S.P, ai D.S.P.P. și ai C.M.P., au majorat nejustificat punctul per capita pentru pârât, în conformitate cu prevederile art. 292 lit. c), în prezent după republicare art. 302 lit. c) din Legea nr. 95/2006, republicată, privind reforma în domeniul sănătății: „Casele de asigurări de sănătate au obligația: c) să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care să țină seama și de condițiile de desfășurare a activității în zone izolate, în condiții grele și foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislației;”

În aplicarea prevederilor legale invocate mai sus, ministrul sănătății şi președintele CNAS au emis Ordinul nr. 391/187/2015 prin care sunt nominalizate criteriile de încadrare a cabinetelor medicale individuale de medicină de familie în funcție de condițiile în care se desfășoară activitatea. În același ordin se mai precizează că lista cuprinzând cabinetele medicale la care se aplică majorările și procentul concret de majorare se stabilesc anual de către o comisie formată din reprezentanți ai caselor de asigurări de sănătate, ai autorităților de sănătate publică și ai colegiilor teritoriale ale medicilor.

Reclamanta a mai precizat că densitatea corectă a populației din UAT a fost comunicată Camerei de Conturi a județului ... și C.A.S.P. de către Direcția Județeană de Statistică ... prin adresele nr. .../27.04.2017 și numărul .../19.07.2017, anexate în copie la cererea de chemare în judecată.

Totodată, reclamanta a precizat că i-a transmis pârâtului două notificări, respectiv notificarea cu nr. .../02.02.2018 și Renotificarea nr. .../09.06.2020, care reprezintă o punere în întârziere în condițiile art. 2.540 C.civ.

Reclamanta a menţionat că ceea ce s-a plătit necuvenit este supus restituirii fie în temeiul plăţii nedatorate reglementată de dispozițiile art. 1341 C.civ., fie în temeiul îmbogățirii fără justă cauză reglementată de dispozițiile art. 1345 C.civ.

Cu alte cuvinte, reclamanta a considerat că, în cauza de față, cel care se află în raport juridic direct cu C.A.S.P., prin contractul de prestări servicii medicale încheiat între părți și trebuie să restituie suma încasată necuvenit, este cabinetul medical prin reprezentantul său, care a beneficiat de aceasta în mod nelegal, urmând ca, după realizarea acestei plăți, să se întoarcă cu o eventuală acțiune în regres împotriva celui care se face vinovat de o atare împrejurare.

Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, reclamanta a solicitat dobânzi calculate potrivit art. 73 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, apreciind că prejudiciul a operat în patrimoniul FNUASS.

În drept a invocat dispozițiile art. 148-151, art. 192, art. 194-195 Noul Cod de proc. civilă, Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HG nr. 400/2014 privind aprobarea Contractului-cadru pentru anii 2014-2015; Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru în anul 2014 aprobate prin Ordinul nr. 619/360/2014 al ministrului sănătății și al președintelui CNAS; Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru în anul 2015 aprobate prin Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui CNAS;  Ordinul nr. 391/187/2015 al ministrului sănătății și al președintelui CNAS; Codul de Procedură Fiscală.

În dovedire, a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri precum și orice alte probe pertinente, concludente și utile cauzei, prevăzute de lege, care vor rezulta din dezbateri.

 În susținere, a anexat  următoarele înscrisuri: renotificare nr. .../09.06.2020 (f.12-13), confirmare de primire (f. 14), acte emise de primăria ... (f. 15-23), notificarea nr. .../02.02.2018 (f. 24-25), confirmare de primire (f. 26), adresa nr. .../23.06.2016 emisă de reclamantă (f. 27), adresa nr. .../19.07.2017 emisă de Institutul Naţional de Statistică – Direcţia Judeţeană de Statistică ... (f. 28-30) şi  nr. .../27.04.2017 (f. 31-33).

La data de 25.09.2020, pârâtul a depus întâmpinare (f. 38-46), prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive a acţiunii în restituirea pretinselor încasări ale pârâtului, din perioada începând cu luna aprilie 2015 și până la 22 iunie 2017, respingerea, ca fiind prescrisă, a acțiunii în restituirea acestor încasări, precum și a accesoriilor aferente; respingerea acțiunii ca nedovedită (neîntemeiată); respingerea acțiunii ca neîntemeiată, respectiv inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că între părți s-au încheiat contracte civile (nu administrative) conform art. 246 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Prestația din contractul de furnizare de servicii medicale a cărei restituire reclamanta a cerut-o este majorarea punctului per capita. Pârâtul a subliniat faptul că nu are nicio sarcină și nicio atribuție în stabilirea valorii majorate a punctului per capita, această majorare făcându-se de reclamantă fără nicio acțiune directă sau indirectă a acestuia.

Pârâtul a evidenţiat faptul că reclamanta și-a însușit deciziile Comisiei mixte, formată din reprezentanți ai reclamantei, ai D.S.P și ai C.M. De altfel, reclamanta recunoaște componența, comisiei mixte în cuprinsul cererii introductive de instanță.

Ordinul comun al Ministrului sănătății publice și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 391/187/2015 prevede că se pot acorda furnizorilor de servicii medicale din mediul rural majorări ale punctului per capita, în funcție de mai multe criterii, pentru fiecare criteriu dându-se un număr de puncte, care se totalizează.

Unul din criterii, conform ordinului comun nr. 391/187/2015 mai sus rubricat, este „dispersia populației din zona în care se desfășoară activitatea”, pentru care se pot acorda puncte după cum urmează:

(i)„densitatea populației 75-150 de locuitori/km2 „2 puncte”

(ii)densitatea populației sub 75 de locuitori/km2 “ 4 puncte.”

Astfel, așa cum a arătat mai sus, conform celor 3 documente nedatate emise de Primăria com. ..., pârâtul a primit de fiecare dată 4 puncte la criteriul „dispersia populației din zona în care se desfășoară activitatea”, densitatea populației fiind menționată ca inferioară numărului de 75 locuitori/km2. Aceste documente nedatate emise de Primăria com. ..., ar fi trebuit să fie verificate. Lista cuprinzând cabinetele medicale la care se aplică punctele de mai sus și procentul concret de majorare a punctului per capita se stabilesc anual de către comisia mixtă mai sus menționată.

În concluzie, pârâtul a susținut că, deși raportul juridic există între acesta şi reclamantă, pretinsa situație generatoare de prejudiciu (micșorare a patrimoniului reclamantei pe seama măririi patrimoniului său) nu a fost produsă din culpa pârâtului, ci din culpa reclamantei.

Cu privire la excepția prescripției extinctive, pârâta a apreciat că termenul prescripției extinctive aplicabil în cauză este termenul general de prescripție extinctivă de 3 (trei) ani prevăzut de art. 2517 din C.civ. În acest sens pârâtul a precizat că, acest termen de 3 ani a început să curgă, conform art. 2523 din C.civ., de la data la care „titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”.

Totodată pârâtul a amintit faptul că, reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba (sau micșorarea patrimoniului său ca urmare a faptei licite a încasării de către pârât a sumei plătite de reclamantă, a cărei restituire este pretinsă prin cererea introductivă) cât și pe cel care răspunde de pagubă (sau micșorarea patrimoniului) la data fiecărei plăți a punctului per capita majorat conform deciziei Comisiei mixte din care au făcut parte reprezentanți ai reclamantei.

În acest sens, a considerat că se poate face aplicarea mutatis mutandis a Deciziei ICCJ nr. 19/2019 privind recursul în interesul legii, care prevede că "actul de control efectuat de Curtea de Conturi prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului”. A considerat pârâtul că Decizia ICCJ este aplicabilă și prezentului caz, întrucât acolo unde legiuitorul nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.

Având în vedere că actul juridic ce a generat paguba, respectiv micșorarea patrimoniului, invocate alternativ de reclamantă este în fiecare din cazuri o plată, data plății făcute de reclamantă marchează momentul de început al termenului de prescripție extinctivă.

Chiar dacă reclamanta nu a anexat acțiunii sale dovada plăților conform punctului per capita majorat, făcute acestuia în intervalul aprilie 2015-22 iunie 2017, pârâtul a precizat că  dreptul la restituirea tuturor acestor plăți este oricum prescris întrucât au trecut mai mult de 3 (trei) ani de la datele plăților respective până la data de 22.06.2020, când a primit de la reclamantă renotificarea emisă sub nr. .../09.06.2020.

Fiind prescris dreptul la restituirea încasărilor din perioada aprilie 2015-22.06.2017 este prescris și dreptul la accesoriile aferente pretinse de reclamantă în virtutea principiului accesorium sequitur principale consacrat în materia prescripției extinctive de art. 2503 Noul Cod Civil.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 2500 şi urm.C.civ., art. 1342, 1346 alin. 1 lit. c) C.civ., Decizia ICCJ nr. 19/2019 privind recursul în interesul legii, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, H.G. nr. 400/2014, H.G. nr. 161/2016, Ordinul comun al Ministrului sănătății publice și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015, Ordinul comun al Ministrului sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 763/377/2016, Ordinul comun al Ministrului sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. nr. 196/139/2017.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte mijloace de probă a căror necesitate va rezulta din dezbateri.

In susținere a anexat următoarele înscrisuri: organigramă C.A.S.P. (f. 47-48), împuternicire avocațială (f. 58), act adiţional la contractul nr. 282/2014 de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară (f. 60-67), extras de cont nr. .../21.09.2020 reprezentând contravaloare onorariu avocat (f. 86), sentința civilă nr .../04.02.2021 pronunțată de Judecătoria ..., extrase portal privind dosarul nr. .../204/2020 al Judecătoriei ... și nr. .../331/2020 al Judecătoriei ..., privind soluția pronunțată în spețe asemănătoare, extrase cont și chitanțe privind cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și cheltuieli de transport.

La termenul din 27.10.2020 instanța a dispus unirea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu fondul cauzei şi s-a dispus emiterea unei citaţii reclamantei prin care să facă dovada achitării plăţilor către pârât (f. 88).

Cu adresa nr. 17331/24.11.2020 (f. 92), reclamanta a înaintat, la solicitarea instanței, în copii certificate de conformitate cu originalul, documentele, cu sumele defalcate pe ani care ar fi stat la baza achitării lor către pârât (f. 97-113).

Prin aceeaşi adresă, reclamantul şi-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că şi-o întemeiază pe îmbogăţire fără justă cauză, solicitând ca recuperarea prejudiciului să se facă in temeiul prevederilor art. 1345-1348 din C.civ., având in vedere că  îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără a avea un temei juridic. Aceasta constituie un izvor de obligații, deoarece cel care a beneficiat de mărirea patrimoniului este obligat să restituie ceea ce a primit în mod necuvenit.

La termenul din data de 19.02.2021, instanţa i-a pus în vedere reclamantei necesitatea depunerii Deciziei nr. .../2017 a Camerei de Conturi ..., la care face vorbire în cererea de chemare în judecată şi a altor lămuriri.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamanta C.A.S.P. şi C.M.I.P.Ş.M. s-a încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară nr. .../2014, prelungit prin actele adiţionale ce l-au succedat, în baza căruia pârâtul s-a obligat să presteze servicii medicale, urmând ca acestea să fie decontate de reclamantă, conform criteriilor reglementate de Ordinul comun al Ministrului sănătății publice și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 391/187/2015 pentru aprobarea criteriilor de încadrare a cabinetelor medicale.

Unul din aceste criterii este reprezentat de dispersia populației din zona în care cabinetul medical îşi desfășoară activitatea, pentru care se pot acorda puncte după cum urmează (f. 15):

(i)densitatea populației 75-150 de locuitori/km2 - 2 puncte;

(ii)densitatea populației sub 75 de locuitori/km2 - 4 puncte.

Potrivit raportului semnat de Primăria ... (f. 18), localitatea ... a fost încadrată ca având o densitate sub 75 de locuitor/km2, crescând astfel punctul per capita, îndreptăţind, potrivit legii, cabinetele medicale ce funcţionează pe raza acestei localităţi, la o sumă mai mare de bani.

Reclamanta a susţinut că U.A.T. a calculat în mod greşit densitatea populaţiei, motiv pentru care Comisia Mixtă din care fac parte şi reprezentanţi ai săi, a calculat şi a achitat către pârât, în perioada aprilie 2015 - septembrie 2017 sume mai mari, bazându-se pe date nereale, prejudiciul fiind de 3080,75 de lei.

La data de 08.02.2018, a fost primită de pârât, conform dovezii de primire (f. 26) notificarea formulată de relamantă prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în urma verificărilor făcute de C.A.S.P., a încasat sume necuvenite de bani, fiind somat să achite suma de 3080,75 de lei şi accesorii în cuantum de 511,88 de lei calculate până la data de 31.01.2018 (f. 24-25).

La data de 17.06.2020, a fost primită de pârât, conform dovezii de primire (f. 14), renotificarea formulată de reclamantă, fiind somat să achite suma de 3080,75 de lei, aferentă serviciilor prestate în perioada aprilie 2015 – septembrie 2017 (f. 12-13).

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, instanţa constată următoarele.

În primul rând, instanţa constată că, prin adresa nr. .../24.11.2020, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că înţelege să îşi întemeieze pretenţiile pe îmbogăţirea fără justă cauză.

Ca urmare a acestei precizări, instanţa reţine că, potrivit art. 2258 alin. 2 rap. la alin. 1 rap. la art. 2517 C.civ., prescripţia dreptului material la acţiune în cazul acţiunii întemeiate pe îmobgăţirea fără justă cauză este de 3 ani şi începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

În ceea ce priveşte momentul de la care reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască existenţa prejudiciului şi a celui care răspunde de el, reclamantul a susţinut în cererea de chemare în judecată că, pe baza Deciziei nr. .../2017, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi ..., a făcut propriile verificări, constatând că în perioada aprilie 2015 – septembrie 2017, pârâtul a încasat necuvenit sume de bani ca urmare a majorării nejustificate a valorii per capita.

În primul rând, instanţa reţine că, deşi i s-a pus în vedere să depună decizia Camerei de Conturi ..., reclamanta nu a dat curs acestei solicitări. Totodată, instanţa reţine că reclamanta nu a indicat şi nici nu a dovedit care este momentul de la care aceasta a aflat efectiv de paguba produsă.

Cu privire la acest aspect, pârâtul a invocat Decizia ICCJ nr. 19/2019 pronunţată în recurs în interesul legii, care prevede că „actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.”

Instanţa reţine că această decizie este aplicabilă raporturilor dintre angajat şi angajator însă, pentru identitate de raţiune, considerentele acesteia sunt aplicabile şi în situaţia de faţă.

Potrivit deciziei ICCJ, „Izvorul obligației debitorului nu îl reprezintă actul de control al Curții de Conturi sau al unui alt organ cu atribuții de control, ci actul sau faptul juridic ce a generat paguba invocată.”

Ca atare, termenul de prescripţie nu poate începe să curgă de la momentul la care s-a comunicat decizia Camerei de Conturi ..., dată de care instanţa nu are oricum cunoştinţă, nefiind dovedită de reclamantă, ci de la momentul care a generat paguba produsă. Acest moment care a generat paguba este marcat de momentul la care s-au făcut plăţile, instanţa nefiind învestită cu tranşarea aspetelor legate de cine se face vinovat de raportarea eronată a datelor statistice ce a dus la o creştere a punctului per persoană asigurată şi la plăţi mai mari.

Instanţa constată că, deşi i-a fost pus în vedere reclamantei să depună dovada efectuării plăţii, modalitatea şi datele la care au fost virate efectiv sumele de bani în contul pârâtului, acesta nu s-a conformat solicitării, motiv pentru care instanţa nu poate aprecia la ce dată au fost făcute plăţile şi, mai ales, dacă au fost făcute. Însă, raportat la solicitările reclamantei, instanţa apreciază că termenul de prescripţie de 3 ani curge separat, de la data fiecărei plăţi efectuate în perioada aprilie 2015 – septembrie 2017.

Instanţa constată că notificarea făcută şi primită de pârât la data de 08.02.2018, conform dovezii de primire (f. 26), are natura unei puneri în întârziere, dar, potrivit art. 2540 C.civ., nu este aptă să întrerupă termenul de prescripţie, nefiind urmată în termen de 6 luni de o cerere de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte cea de-a doua notificare primită de pârât la data de 17.06.2020, conform dovezii de primire (f. 14), fiind urmată de formularea prezentei cereri de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.08.2020, a avut, în temeiul art. 2540 C.civ., efect întreruptiv al prescripţiei. Pe cale de consecinţă, pentru plăţile efectuate cu mai mult de 3 ani înainte de data de 17.06.2020, s-a împlinit termenul de prescripţie.

Astfel, instanţa constată că pentru plăţile pretins a fi făcute în perioada aprilie 2015 – 17.06.2017, s-a împlinit termenul de prescripţie, urmând să admită excepţia prescipţiei extinctive a dreptului material la acţiune pentru această perioadă şi să respingă cererea de chemare în judecată contând în obligarea pârâtului la restituirea plăţilor efectuate în perioada anterior menţionată, ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

În ceea ce priveşte plăţile pretins a fi făcute în perioada 17 iunie 2017 - septembrie 2017, condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, potrivit art. 1345 C.civ., sunt următoarele: să existe o îmbogăţire a patrimoniului pârâtului, să existe o însărăcire a patrimoniului reclamantei, între îmbogăţire şi însărăcire să existe o legătură directă şi reclamanta să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie.

În primul rând, instanţa constată că, în prezenta cauză, reclamanta nu a făcut dovada îmbogăţirii patrimoniului pârâtului. Potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Reclamanta a susţinut că a efectuat plăţi nejustificate către pârât, având astfel sarcina probei în sensul dovedirii efectuării acestora.

Deşi reclamantei i-a fost pus în vedere la termenul din data de 27.10.2020 să depună la dosar dovada achitării către pârât a sumelor de bani pretinse, aceasta nu a dat curs solicitărilor, motiv pentru care instanţa constată că nu a făcut dovada efectuării plăţii. Tabelele depuse la filele 97-113 nu sunt apte să dovedească virarea sumelor către pârât, fiind tabele efectuate după momentul la care se pretinde că s-au făcut aceste plăţi, fiind intitulate „Lista cabinetelor medicale la care s-a aplicat majorarea nejustificată a punctului per capita – recalculare punctaj”.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu a fost dovedită efectuarea plăţii, instanţa va respinge cererea de obligare a pârâtului la restituirea sumelor încasate în perioada 17 iunie 2017 - septembrie 2017, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzii calculate potrivit accesorii calculate potrivit art. 73 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, de la data producerii prejudiciului până la data plății în totalitate a debitului principal, potrivit principiului accesorium sequitur principale, instanţa va respinge şi cererea accesorie, ca neîntemeiată.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 1031 C.proc.civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată”.

Instanţa constată că pârâtul a achitat următoarele sume:

-suma de 1.458 de lei cu titlu de onorariu avocat conform extrasului de cont nr. ... la data de 18.09.2020 (f. 139), în baza facturii seria ... nr. .../18.09.2020 (f. 140);

- suma de 70 de lei cu titlu de cheltuieli de transport conform extrasului de cont nr. ... la data de 20.11.2020 (f. 141), conform facturii seria ... nr. ....1/20.11.2020 (f. 142 şi 148);

- suma de 224,38 de lei, cu titlu de onorariu avocat, conform extrasului de cont ataşat la fila 149, conform facturii seria ... nr. ... din 28.01.2021 (f. 150);

- suma de 77,35 de lei cu titlu de cheltuieli transport conform extrasului de cont la data de 27.01.2021 (f. 151);

-suma de 246,26 de lei cu titlu de onorariu avocat achitat potrivit ordinului de plată nr. ... din 01.04.2021 (f. 152).

Pentru factura seria ... nr. ... din 16.11.2020 în cuantum de 62,29 de lei, ataşată la fila 144 şi 146, nu s-a făcut dovada achitării acesteia, motiv pentru care instanţa va respinge cererea de obligare a reclamantei la plata contravalorii ei, ca neîntemeiată.

Astfel, instanţa va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 2.075,99 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.928,64 de lei onorariu avocat şi 147,35 de lei cheltuieli de transport.

Domenii speta

Spete similare