Acţiune în constatare caracter abuziv.

Hotărâre 5031 din 16.03.2015


Potrivit art. 4.3 din contract „Orice Scadenţar(e) de plată ulterioare modificatoare ale Scadenţarului de plată iniţial sau complementare acestuia, fac(e) parte integrantă din prezentul contract de credit, devenind obligatoriu(i) pentru Client. În cazul în care intervin diferenţe cauzate de zilele nelucrătoare sau de alte cauze obiective, regularizarea se face la ultima rată. Dacă ziua scadenţei, conform scadenţarului de plată, este o zi nelucrătoare, plata se va efectua în prima zi bancară lucrătoare anterioară zilei scadenţei.”

Potrivit art. 5.2 din contract „Comisionul lunar de administrare credit se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către Bancă în scopul utilizării/rambursării creditului, se aplică lunar, la soldul creditului rămas de rambursat şi este inclusiv în rata lunară. Este perceput de Bancă în procentul şi condiţiile expres menţionate în Condiţiile Speciale pentru administrarea lunară a creditului.” Comisionul lunar de administrare credit este, potrivit condiţiilor speciale, de 0,35% aplicabil lunar la soldul creditului rămas de rambursat şi inclus în rata lunară.

Potrivit art. 5.3 din contract „Comisionul de analiză dosar este perceput pentru analiza dosarului de credit şi aprobarea Facilităţi. Comisionul de analiză dosar trebuie plătit de către Client la momentul semnării prezentului contract. La solicitarea Clientului, Banca poate reţine contravaloarea acestui comision din valoarea Facilităţii, conform detaliilor agreate între părţi în Condiţiile Speciale. Valoarea comisionului de analiză dosar este prevăzută în Condiţiile Speciale.” Potrivit condiţiilor speciale, comisionul de analiză dosar este de 100 euro, respectiv 425,67 lei, inclus şi reţinut în/din valoarea facilităţii.

Potrivit art. 5.6 din contract „Comisionul unic este perceput de către Bancă pentru servicii prestate la cererea scrisă a Clientului, de tipul modificării perioadei creditului, cu excepţia cazului în care perioada se modifică ca urmare a rambursării anticipate, conversiei valutei creditului, exercitarea obţiunii de reîncărcare/suplimentare a creditului, schimbare codebitor. Comisionul este perceput la fiecare solicitare a Clientului pentru prestarea respectivului serviciu. Valoarea comisionului unic este prevăzută în Condiţiile Speciale. Prestarea serviciului solicitat este la libera şi unica apreciere a Băncii. Cererea scrisă a Clientului în forma aprobată de Bancă va constitui Act adiţional la contractul de credit. Comisionul unic nu se percepe în cazul în care Clientul solicită (i) modificarea datei de scadenţă a ratelor şi/sau (ii) schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care Clientul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.” Potrivit condiţiilor speciale, cuantumul comisionului unic este de 50 euro sau echivalent în lei.

Raportat la obiectul cererii cu soluţionarea căreia a fost învestită, instanţa reţine, în prealabil, dispoziţiile relevante din Legea nr. 193/2000. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) „Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.”, potrivit art. 1 alin. (3) „Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”, potrivit art. 4 alin. (1) „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.” , potrivit art. 4 alin. (2) „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.”.

Aşadar, pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, instanţa apreciază că este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv lipsa negocierii respectivei clauze şi crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor implicate, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţei bunei-credinţe.

Instanţa constată de la început că reclamanţii au făcut o prezentare îndeosebi teoretică a materiei clauzelor abuzive, fără a indica în concret în ce constă caracterul abuziv al fiecărei clauze indicate. Mai mult, reclamanţii au invocat nealinierea contractului la dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2010, deşi contractul a fost încheiat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe şi este, aşa cum se va arăta în continuare, în concordanţă cu ordonanţa.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior arătate situaţiei de fapt din speţă, instanţa constată, pe de o parte, că cele patru clauze abuzive indicate (art. 4.2, art. 5.2, art. 5.3 şi art. 5.6) nu au fost negociate direct cu reclamanţii, ci sunt preformulate, pârâta neinvocând de altfel negocierea acestora. Mai mult, reţine instanţa că pârâta nu a făcut dovada negocierii directe a contractului cu reclamanţii, în acord cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 193/2000.

Pe de altă parte însă, instanţa apreciază că respectivele clauze contractuale nu creează în detrimentul reclamanţilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ceea ce priveşte prima clauză indicată de reclamanţi, aşa cum a arătat şi pârâta, dispoziţiile art. 4.2 din contract au în vedere scadenţarul de plată care se emite în cazul utilizării creditului în mai multe tranşe sau despre scadenţarul de plată care se emite oricând la cererea clientului pe parcursul derulării relaţiei contractuale, potrivit art. 46 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 50/2010. Reclamanţii nu au arătat de ce această clauză ar fi abuzivă. Dispoziţiile legale invocate de reclamanţi (lit. h), j) şi s) din Anexa la Legea nr. 193/2000) sunt străine de cauză.

În ceea ce priveşte clauzele privind comisioanele, în primul rând, reţine instanţa, comisionul lunar de administrare credit, comisionul de analiză dosar şi comisionul unic au fost determinate în mod transparent, clar şi precis la momentul încheierii contractului, iar formula acestora de calcul este prezentată în mod clar şi fără posibilitate de interpretare, banca neavând posibilitatea, în mod unilateral, de a modifica cuantumul acestor comisioane în funcţie de criterii neverificabile. Clauzele referitoare la comisioane au fost redactate în termeni clari şi nu necesită cunoştinţe de specialitate pentru determinarea respectivelor comision.

În al doilea rând, comisioanele fiind o componentă a costului creditului, pe lângă dobândă, instanţa apreciază că orice client prudent şi diligent ar fi trebuit să le ia în considerare în alegerea produsului de creditare. În speţă însă, nu se poate reţine că reclamanţii au manifestat prudenţă şi diligenţă. În plus, încercarea reclamanţilor de înlăturare a acestor comisioane din conţinutul contractului de credit la aproximativ 3 ani de la încheierea acestui contract vine, în opinia instanţei, în contradicţie cu principiile fundamentale ale dreptului civil reglementate de art. 969 şi art. 970 C.civ. potrivit cărora „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.” şi „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă [...].”

În al treilea rând, stabilirea şi perceperea acestor comisioane nu erau interzise la momentul încheierii contractului de credit, nici pe parcursul derulării acestuia până în prezent, ci dimpotrivă au fost şi sunt permise în mod expres prin O.U.G. nr. 50/2010, respectiv art. 36 potrivit căruia „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit. Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”

În al patrulea rând, scopul acestor comisioane este în mod explicit arătat chiar în cuprinsul contractului de credit.

În al cincilea rând, cuantumul comisioanelor nu demonstrează caracterul abuziv al clauzei care îl reglementează. Un procent lunar de 0,35% aplicat la soldul creditului rămas de rambursat (comision de administrare), o sumă de 100 euro (comision de analiză dosar) şi respectiv o sumă de 50 euro (comision unic) nu creează un dezechilibru între obligaţiile părţilor contractuale. Astfel cum a fost anterior reţinut, cuantumul comisioanelor ar fi trebuit luat în considerare anterior semnării contractului de credit, ca şi componentă a costului creditului.

Prin urmare, apreciind că cele patru clauze invocate de reclamanţi nu prezintă un caracter abuziv, instanţa urmează a respinge cererea, inclusiv petitele privind restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor invocate şi dobânda legală aferentă, întrucât comisioanele au fost perceput în mod legal, în executarea contractului de credit, şi nu sunt supuse restituirii.