Litigii de muncă - drepturi salariale ale personalului din justiţie

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1284

Şedinţa publică din data de

TRIBUNALUL:

Prin cererea adresată acestei instanţa la data de … şi înregistrată sub nr. …/…/… reclamanţii X, Y şi Z, au chemat în judecată pe pârâţii x, y, z şi A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea primilor trei pârâţi  în solidar, la plata daunelor interese moratorii, egală cu dobânda legală, aferente sumelor cuvenite fiecărui reclamant în baza titlurilor executorii arătate mai jos la lit.a-c,  conform OG nr. 9/2000 pentru perioada anterioară datei de 31 august 2011, respectiv a daunelor-interese moratorii egale cu dobânda remuneratorie conform OG nr. 13/2011 pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2011 şi data executării de către aceşti pârâţi a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin următoarele hotărâri judecătoreşti, după cum urmează:

-pentru  X şi Y, 

1. sentinţa civilă nr. …/… pronunţată de Tribunalul .. în dosarul nr. …/../.. irevocabilă prin decizia  civilă nr. …/…/.. a Curţii de Apel …, începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 12.09.2007 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu;

2. sentinţa civilă nr. ../… pronunţată de Tribunalul .. în dosarul nr…/../.. irevocabilă prin decizia civilă nr. ../../.. a Curţii de Apel .., începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 18.03.2008 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu;

3. sentinţa civilă nr. ../.. pronunţată de Tribunalul .. în dosarul nr. ../../.. irevocabilă prin decizia civilă nr. ../../.. a Curţii de Apel …, începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 16.05.2009 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu;

4. sentinţa civilă nr. ../.. pronunţată de Tribunalul … în dosarul nr. …/../… irevocabilă prin decizia civilă nr. …/../… pronunţată de Curtea de Apel.., începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 12.09.2007 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu;

-pentru Z,

1. sentinţa civilă nr. ../…/… pronunţată de Curtea de Apel .. în dosarul nr. …/../…., modificată prin decizia civilă nr. …/.. a Curţii de Apel …, începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 23.10.2008 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu;

2. sentinţa civilă nr. …/../… pronunţată de Curtea de Apel …. în dosarul nr. …/…/… irevocabilă prin decizia civilă nr. ../…/… a Curţii de Apel Constanţa, începând cu data sesizării instanţei cu cerere introductivă, 15.08.2008 şi data executării a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin acest titlu executoriu.

Totodată s-a solicitat prin hotărârea ce se va pronunţa şi obligarea pârâtului  A la alocarea fondurile necesare efectuării plăţilor.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, prin hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, pârâţii x, y şi  z au fost obligaţi la plata  unor drepturi de natură salarială, al căror cuantum urmează a fi actualizat cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică la momentul plăţii lor, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009.

Actualizarea cuantumului cu indicele preţurilor de consum asigură păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti prin raportare la preţurile principalelor bunuri de consum, însă această actualizare nu exclude perceperea de către creditori, a daunelor-interese moratorii egale cu dobânda legală, respectiv remuneratorie de la 1 septembrie 2011, cuvenite pentru lipsa de folosinţă a sumelor datorate de pârâţii. Daunele-interese moratorii respective se cuvin în temeiul art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv în temeiul art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I şi art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 (noul Cod civil) astfel cum aceste dispoziţii au fost interpretate cu forţă obligatorie prin decizia nr. 2/17 februarie 2014, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României în dosarul nr. 21/2013.

Începând cu data de 1 septembrie 2011, dobânda cuvenită este dobânda remuneratorie  care, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ, este dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei.

Referitor la o eventuală prescripţie a dreptului la acţiune în sens material, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia sus-citată, se solicită cu titlu de daune-interese moratorii egale cu dobânda legală, respectiv remuneratorie, sumele de bani cuvenite  pentru lipsa de folosinţă a sumelor datorate de pârâţii în temeiul titlurilor executorii mai sus arătate.

Reclamanţii au mai arătat că,  în baza hotărârilor judecătoreşti mai sus arătate, erau îndreptăţiţi la plata unor sume de bani exigibile la data pronunţării fiecărei hotărâri, conform art. 274 din Codul muncii.

Dispoziţiile art. 1088 din Codul civil de la 1864 permit devansarea momentului de la care se cuvin daunele interese moratorii respectivepânăla

momentul sesizării instanţei cu fiecare dintre cele trei cereri care au stat la baza pronunţării hotărârilor care constituie titlurile noastre executorii.

Prin urmare, nu se solicită dobânzi-fructe civile ale sumelor acordate prin cele trei titluri executorii care, având caracter accesoriu creanţelor, ar fi prescrise, ci daune-interese moratorii calculate în mod similar cu dobânda legală, respectiv remuneratorie, pentru lipsirea de folosinţa sumelor acordate prin titlurile executorii începând cu datele sesizării instanţelor cu cele trei cereri.

Fiind titularii unor drepturi de creanţă acordate prin titluri executorii, în absenţa adoptării OUG nr. 71/2009 ar fi existat posibilitatea de a pune în executare silită aceste titluri, însă exerciţiul dreptului de a ne valorifica în plan execuţional creanţele a fost suspendat prin art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 (menţinut în toate formele actualizate ale ordonanţei).

Prin urmare, în condiţiile în care exerciţiul dreptului de a porni executarea silită a fost suspendat, art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 a suspendat începând cu 18 iunie 2009 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr.71/2009) şi curgerea termenului de prescripţie pentru fiecare dintre daunele-interese moratorii cuvenite, care se câştigă zi cu zi, conform modalităţii legale de câştigare a dobânzii legale, respectiv remuneratorii. În mod similar, în conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba despre prestaţii succesive ale pârâţilor debitori, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.

În acelaşi sens, plata voluntară fracţionată şi eşalonată a creanţelor de către debitori, cu respectarea art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, reprezintă o recunoaştere voluntară, atât a dreptului de creanţă, cât şi a dreptului la daune interese (rezultat din plata fracţionată şi eşalonată), conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.

Reclamanţii au mai susţinut că, faptul că debitorii lor  beneficiază de o eşalonare a plăţii obligaţiilor lor pecuniare conform OUG nr. 71/2009 nu îi exonerează de obligaţia de plată a daunelor-interese aferente acestor sume, care se cuvin pentru lipsa folosinţei capitalului pe durata eşalonării.

În drept s-au invocat toate dispoziţiile legale menţionate în cererea de chemare în judecată.

În dovedire, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri: .....

Pârâtul Z , în termen procedural, a formulat întâmpinare prin care a arătat că, având în vedere că reclamanţii sunt angajaţi ai Tribunalului ..înţelege se invoce prevederile art. 127 cod procedură civilă privind competenţa facultativă, astfel Tribunalul …a nefiind competent teritorial să judece cauza.

Prin aceeaşi  întâmpinare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, pârâtul Z a invocat excepţia  prescripţiei dreptului material la acţiune, învederând că, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâţi în baza titlurilor executorii şi neachitate până în prezent, în cauza de faţă fiind  incidente dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în conformitate cu care „în cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită”.

Fiind vorba de prestaţii periodice, pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripţie, în consecinţă, pretenţiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripţie, anterioară momentului introducerii acţiunii.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, durata termenului general de prescripţie aplicabil în materia drepturilor de creanţă este de 3 ani.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune...”.

Cât priveşte data naşterii dreptului la acţiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.

În ceea ce priveşte momentul de început al curgerii termenului de prescripţie, sunt aplicabile dispoziţiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, în conformitate cu care „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea”.

Faţă de aceste prevederi legale, în speţă, dreptul subiectiv trebuie valorificat în perioada anterioară introducerii prezentei acţiuni,  astfel că, pe cale de consecinţă, dreptul material la acţiune s-a prescris pentru perioada menţionată mai sus.

În aceste condiţii, în raport de data introducerii acţiunii, precum şi în considerarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958 pârâtul a solicitat să se constate că în speţă dreptul la acţiune este prescris.

Ca practică judiciară pârâtul a invocat Sentinţa civilă nr. / pronunţată de Tribunalul …în dosarul nr. .././…, de Sentinţa civilă nr. …/… pronunţată de Tribunalul … în dosarul nr. …/…/….

Relativ la fondul acţiunii, pârâtul a solicitat să se constate că acţiunea formulată este neîntemeiată, învederând că, potrivit OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, la art. II alin.(3) se prevede că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică".

Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 Curtea Constituţională a statuat următoarele: „Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului, şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică naţională şi internaţională. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.”

În condiţiile în care legiuitorul a stabilit actualizarea în funcţie de rata inflaţiei a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, reclamanţii solicită fără niciun temei actualizarea cu indicele de inflaţie şi a dobânzilor, ajungându-se la o dublă reparare a prejudiciului şi la o îmbogăţire fără just temei.

Daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.

De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speţă nu poate fi reţinut.

Art. 1535 Cod civil  prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.

Drepturile câştigate prin hotărârile judecătoreşti menţionate de către reclamanţi au fost şi vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective a fiecărei tranşe.

În speţa dedusă judecăţii, obligarea şi la plata dobânzii legale, nu se impune „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, (daune moratorii pentru neexecutare obligaţiei de plată) ...”, astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, din 10.03.2010.

În ceea ce priveşte titlurile executorii, neachitate până în prezent, pârâtul a arătat că, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 şi prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.”

Prin urmare, atât timp cât creanţele nu sunt ajunse la scadentă, reclamanţii nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

Plata sumelor datorate conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 9772013.

Totodată pârâtul a solicitat ca instanţa  să înlăture aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prin care s-a asigurat transpunerea dispoziţiilor cuprinse în Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 48 din data de 23 februarie 2011, deoarece obiectul şi domeniul de aplicare al actelor normative sus-menţionate îl reprezintă efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, iar nu plata unor sume prevăzute în titluri executorii.

Pârâtul a mai precizat că, O.G. nr. 13/2011 defineşte dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei şi dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.

În speţă, creanţele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenţă. În cazul obligaţiilor afectate de un termen suspensiv, creanţa devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când priveşte exigibilitatea creanţei, adică suspendă sau amână executarea creanţei. Obligaţia debitorului ia naştere în momentul încheierii contractului, dar executarea el nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.

Singura situaţie în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituţia publică) nu ar executa creanţa în cuantumul şi la termenul stabilit de GUG 71/2009.

Ca practică judiciară, pârâtul a invocat Decizia nr. …/… pronunţată de Curtea de Apel …în dosarul nr. ../../..; Decizia nr. …/… pronunţată de Curtea de Apel …a în dosarul nr. ../../..

În concluzie, pârâtul Z a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi în consecinţă, respingerea acţiunii ca prescrisă, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate,  ca neîntemeiată.

 De asemenea, în termen procedural, pârâtul  A a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în baza art. 2517 din Codul  civil şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul ca raporturile obligaţionale stabilite în baza legii de organizare şi funcţionare a structurilor în cadrul cărora se manifestă reclamanta nu include şi Ministerul Finanţelor Publice, astfel încât drepturile solicitate şi neacordate să îşi aibă izvorul în acesta.

Pârâtul a mai arătat că, este terţ atât în relaţia atât cu reclamanţii cât şi cu angajatorii acestora şi orice obligaţie asumată sau opozabilă structurilor în cauză nu urmează a-i fi imputabilă.

Relativ la fondul acţiunii, pârâtul a arătat că, pentru ca reclamanţii să primească daune-interese moratorii ce înfăţişează dobânzi la drepturi de natura salarială aceştia trebuie să facă dovada refuzului creditorului de a executa virarea actualizării dobânzii remuneratorii cu indicele de inflaţie la zi.

Faţă de cererea astfel promovată, pârâtul a solicitat să se reţină că, critica sa  asupra cererii de chemare in judecată, exclusiv cu privire la obligaţiile ce se doresc a fi instituite prin hotărârea judecătorească, se fondează pe dispoziţiile Legii nr. 500/2002, privind Finanţele Publice, în principal ale celor cuprinse în art. 16;19;20;28;34 şi 35, dispoziţii care evidenţiază independenta celor doua ministere în privinţa proiectării, aprobării şi execuţiei bugetelor proprii.

Astfel s-a arătat că, în ceea ce priveşte Ministerului Justiţiei, unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare in judecată, este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pe anul 2010 şi urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite (Ministerul Justiţiei).

Orice cheltuială din bugetul celorlalte pârâte este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca Ministerul Finanţelor Publice să poată decide, între aceste instituţii neexistând relaţii de subordonare, astfel încât obligaţia uneia să fie opozabile celeilalte.

Totodată pârâtul  a mai susţinut că,  în elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetului Ministerului Justiţiei şi a instituţiilor subordonate, nu are atribut în considerentul că autorităţile în cauză se bucură de autonomie deplină şi, în consecinţă,  este evident că admiterea cererii de chemare în judecată în ceea ce îl priveşte  nu are temei.

Şi în considerentul în care ar fi necesară o rectificare bugetară generată de ducerea la îndeplinire a obligaţiei dacă cererea va fi admisă, Ministerul Finanţelor Publice nu poate să-şi îndeplinească obligaţiile decât în baza legii şi nu a hotărârii pentru că alocarea sumelor ce constituie obligaţia stabilită de instanţă nu se va face în baza acesteia,  ci a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

În concluzie, pârâtul  A solicitat respingerea cererii promovată împotriva sa.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiilor invocate în cauză, tribunalul constată următoarele:

Relativ la excepţia necompetenţei teritoriale  a Tribunalului…, invocată de pârâtul  Z aceasta va fi respinsă, ca nefondată, deoarece:

Potrivit art. 127 alin.1 NCPC  dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, în ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzice sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care judecătorul  îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, însă reclamanţii sunt judecători în cadrul Judecătoriei …, ceea ce înseamnă că au sesizat instanţa competentă şi anume Tribunalul…, ei nefuncţionând la Tribunalul …a. Dacă ar avea calitatea de judecători în cadrul Tribunalului  Tulcea, atunci s-ar aplica prevederile art. 127 NCPC şi ar interveni o prorogare legală de competenţă teritorială.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune  instanţa o va respinge ca nefondată deoarece reclamanţii au solicitat cu titlu de daune-interese moratorii egale cu dobânda legală, respectiv remuneratorie, sumele de bani cuvenite acestora pentru lipsa de folosinţă a sumelor datorate de pârâţii de la ord. 1-3 în temeiul titlurilor executorii mai sus arătate.

Astfel, în baza hotărârilor judecătoreşti arătate, reclamanţii erau îndreptăţiţi la plata unor sume de bani exigibile la data pronunţării fiecărei hotărâri, conform art. 274 din Codul muncii.

Se reţine că, în speţă, nu  se solicită dobânzi – fructe civile ale sumelor acordate prin  titlurile executorii, care, având caracter accesoriu creanţelor, ar fi prescrise, ci daune-interese moratorii calculate în mod similar cu dobânda legală, respectiv remuneratorie, pentru lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumelor acordate prin titlurile executorii începând cu datele sesizării instanţelor cu cererile.

Fiind titularii unor drepturi de creanţă acordate prin titluri executorii, în absenţa adoptării OUG nr. 71/2009, reclamanţii, ar fi avut posibilitatea de pune în executare silită aceste titluri, însă exerciţiul dreptului lor de a îşi valorifica în plan execuţional creanţele a fost suspendat prin art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 (menţinut în toate formele actualizate ale ordonanţei).

Prin urmare, în condiţiile în care exerciţiul dreptului reclamanţilor de a porni executarea silită a fost suspendat, art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 a suspendat începând cu 18 iunie 2009 şi curgerea termenului de prescripţie pentru fiecare dintre daunele-interese moratorii cuvenite reclamanţilor, care se câştigă zi cu zi, conform modalităţii legale de câştigare a dobânzii legale, respectiv remuneratorii. În mod similar, în conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba despre prestaţii succesive ale pârâţilor debitori, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.

În acelaşi sens, plata voluntară fracţionată şi eşalonată a creanţelor reclamanţilor de către debitori, cu respectarea art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, reprezintă o recunoaştere voluntară, atât a dreptului reclamanţilor de creanţă, cât şi a dreptului reclamanţilor la daune interese (rezultat din plata fracţionată şi eşalonată), conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.

Faptul că debitorii reclamanţilor beneficiază de o eşalonare a plăţii obligaţiilor lor pecuniare conform OUG nr. 71/2009 nu îi exonerează de obligaţia de plată a daunelor-interese aferente acestor sume, care li se cuvin pentru lipsa folosinţei capitalului pe durata eşalonării.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului A se reţine de către Tribunal următoarele:

În procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.

Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material asupra judecăţii. Calitatea de reclamant într-un anumit proces aparţine numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său (în speţă reclamanţii), iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept ( în speţă pârâţii z, y şi x).

Instanţa, reţine că, în cauză, nu s-a făcut însă dovada existenţei unor raporturi de muncă între reclamanţi şi pârâtul A în perioada avută în vedere la pronunţarea sus-menţionatelor titluri de executorii, care să justifice calitatea de pârât a acestuia în prezenta cauză, raportat la prevederile art. 267 din Codul Muncii potrivit cu care:

”Pot fi părţi în conflictele de muncă:a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;b)angajatorii-persoane fizice  şi/sau persoane juridice-, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază  de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;c)sindicatele şi patronatele;d)alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A şi va respinge acţiunea în ceea ce îl priveşte pe pârâtul  A pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Examinând acţiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, tribunalul urmează a reţine următoarele:

Prin hotărârile judecătoreşti enunţate în cuprinsul acţiunii, depuse în copie la dosar (filele 9-46), reclamanţii au obţinut, în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi în cadrul aceleiaşi acţiuni, o serie de drepturi de natură salarială, actualizate cu indicele de inflaţie, enunţate în cele precedente.

Analizând cauza, susţinerile şi apărările oferite de părţi, precum şi dispoziţiile legale incidente, tribunalul reţine, mai întâi, cu titlu de premisă, că situaţia de fapt referitoare la neplata în întregime a creanţelor stabilite prin titlurile executorii invocate, precum şi cu privire la imposibilitatea executării silite a acestor creanţe, ca efect al eşalonării plăţii lor, până în anul 2016, prin acte normative, reprezintă chestiuni necontestate în cauză.

Controversa ce se cere a fi tranşată în cauza dedusă judecăţii este aceea a existenţei prejudiciului şi a naturii acestuia, în funcţie de interpretarea data asupra legii aplicabile, adică a îndreptăţirii reclamanţilor de a obţine reparaţie sub forma daunelor interese moratorii, respectiv dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial, ori în dobânda legală, înţeleasă separat de actualizarea la inflaţie.

In rezolvarea acestor chestiuni, se reţine, mai întâi, că legea aplicabilă este dată de dispoziţiile vechiului Cod civil de la 1864, care, în cuprinsul art. 1073, prevede dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar, dreptul la dezdăunări; corelativ, prin dispoziţiile art. 1082, legiuitorul a instituit obligaţia debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credinţă din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine şi neimputabile, iar dispoziţiile art. 1088 din acelaşi cod prevăd: „La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele- interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune- interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”

Aceste dispoziţii au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mat mic. Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”

Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanţa cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”

Din coroborarea acestor norme cu incidenţă în cauză, se deduce fără echivoc că, în speţă, dreptul creditorului (al reclamanţilor) la obţinerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligaţiei la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial; o astfel de actualizare antrenează şi ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligaţiei de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză. Dacă actualizarea la inflaţie are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noţiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul reparaţiei prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Aşadar, dobânzile legale, accesorii ale creanţei reclamanţilor, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanţei la inflaţie.

Stabilind că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligaţiei, tribunalul va avea, mai departe, în vedere că nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011).

De altfel, dispoziţiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fîscale în domeniul bancar, întăresc această distincţie, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

De asemenea, se va mai avea în vedere ca interpretarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, conduc la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noţiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi independent de existenţa sau inexistenţa culpei debitorului (existenţa unei ordonanţe de eşalonare a plăţii debitului nu poate înlătura îndreptăţirea reclamanţilor la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătoreşti, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligaţiei), indiferent dacă este sau nu

prevăzută în vreun contract încheiat între părţi; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiţionată de încheierea unei convenţii în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) şi fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condiţiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecăţii iniţiale, in urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existenţa noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispoziţiile legale menţionate anterior).

În contextul celor expuse, reclamanţii sunt, în mod evident, îndreptăţiţi la cuantumul dobânzii legale şi aceasta din considerente de echitate, astfel cum s-a pronunţat şi ICCJ prin Decizia nr.2 în dosarul nr. 21/2013, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eşalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanţă de urgenţă a guvernului, fără acordul reclamanţilor creditori, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depăşeşte, aşa cum corect au învederat reclamanţii, o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, şi nu mai răspunde cerinţelor de proporţionalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată şi menţinerea unui just echilibru al intereselor în discuţie.

Faţă de considerentele arătate, tribunalul urmează a obliga pârâții  la plata către reclamanţi a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform hotărârilor judecătoreşti, începând cu data emiterii titlurilor executorii şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Cât priveşte capătul de cerere referitor la plata către reclamanţi a unor daune interese moratorii, sub forma dobânzilor legale, aferente sumelor datorate conform hotărârilor judecătoreşti precizate anterior, pentru perioada cuprinsă între data sesizării instanţelor cu cererile introductive în dosarele menţionate mai sus şi până la data pronunţării sus amintitelor hotărâri judecătoreşti, acesta urmează a fi respins ca nefondat, avându-se în vedere că, în cauză, au fost solicitate daune-interese moratorii în baza unor titluri executorii, prin care s-a stabilit că reclamanţilor li se cuvin anumite sume de bani, cu titlu de drepturi salariale şi pentru  lipsa de folosinţă a acestor drepturi şi nu în baza cererilor de chemare în judecată  ce au stat la baza pronunţării respectivelor titluri executorii. 

Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte acţiunea şi să oblige pârâţii  z, y şi x la plata către reclamanţii:

-X şi Y, a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătoreşti:sentinţa civilă nr. ../…. pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. ../../.. irevocabilă prin decizia  civilă nr. ../…/…a Curţii de Apel ..; sentinţa civilă nr. ../… pronunţată de Tribunalul … în dosarul nr. …./…/… irevocabilă prin decizia civilă nr. ../…a Curţii de Apel ..; sentinţa civilă nr. ../… pronunţată de Tribunalul ….în dosarul nr. ../../.. irevocabilă prin decizia civilă nr. ../../ a Curţii de Apel …; sentinţa civilă nr. ../.. pronunţată de Tribunalul .. în dosarul nr. ../../… irevocabilă prin decizia civilă nr. ../.. pronunţată de Curtea de Apel …, începând cu data emiterii titlurilor executorii şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlul de drepturi salariale.

-Z, a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. ../../… pronunţată de Curtea de Apel …. în dosarul nr. ././., modificată prin decizia civilă nr. ../…a Curţii de Apel …; sentinţa civilă nr. ../../.. pronunţată de Curtea de Apel … în dosarul nr. ../../… irevocabilă prin decizia civilă nr. ../…/…a Curţii de Apel …, începând cu data emiterii titlurilor executorii şi până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlul de drepturi salariale.

De asemenea, va respinge capătul de cerere privitor la plata către reclamanţi a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform hotărârilor judecătoreşti precizate anterior pentru perioada cuprinsă între data sesizării instanţelor cu cererile introductive în dosarele mai sus precizate  şi până la data pronunţării sus menţionatelor hotărâri judecătoreşti.

Domenii speta

Spete similare