Propunere de arestare preventivă

ÎNCHEIERE Nr.26

09 mai 2013

Autor: ANA MARIA LUPU

Domeniu asociat: propunere de arestare preventivă

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin referatul nr. 85/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, a fost sesizată această instanţă cu propunere de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul V.D, pe o perioadă de 29 de zile, de la 09.05.2013 la 06.06.2013 inclusiv.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 4277/105/2013, fiind ataşat dosarul de urmărire penală nr.85/P/2013.

În motivarea propunerii, s-a arătat că faţă de inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 C.penal rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000, constând în aceea că în ziua de 06.05.2013, a oferit subofiţerului I.Ş. – agent şef principal de poliţie la Poliţia Municipiului Buzău – Biroul Rutier, care îl depistase în traficul rutier conducând pe drumul public, în municipiul Buzău, autoturismul Marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXX, având permisul de conducere anulat şi cu o îmbibaţie alcoolică în aerul expirat de 1,23 mg/l, suma de 15.000 euro, pentru ca acesta să nu îndeplinească formalităţile legale de constatare a infracţiunilor săvârşite la regimul circulaţiei, sumă din care, la data de 08.05.2013 a remis efectiv lucrătorului de poliţie 1.800 euro şi 1.000 lei, promiţând acestuia că ulterior îi va da şi diferenţa de bani până la cea oferită iniţial, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri flagrante.

S-a procedat la ascultarea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul V.D., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Condiţiile impuse cumulativ de legiuitor pentru luarea măsurii arestării preventive sunt:

- să existe inculpat în cauză în sensul art. 23 C.proc.pen., adică o urmărire penală începută şi să fie pusă în mişcare acţiunea penală;

- să existe potrivit art. 148 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 143 alin. 1 C.proc.pen. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancţionarea acesteia legea să prevadă, conform art.136 alin. 1 raportat la art. 136 alin. 6 C.proc.pen., pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii;

- să existe unul din cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a-f C.proc.pen.;

- realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.proc.pen. (buna desfăşurare a procesului penal) să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestării preventive, conform criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 C.proc.pen.

În cauză, tribunalul constată că prin Rezoluţia nr. 85/P/2013 din data de 08.05.2013 (fila 77 d.u.p.) s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C.penal rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000.

Prin Ordonanţa nr. 85/P/2013 din 08.05.2013 (fila 90 d.u.p.) s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat.

Prin Ordonanţa 85/P/2013 din data de 08.05.2013 s-a dispus reţinerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 08.05.2013 ora 19.15.

Referitor la probele şi indiciile temeinice că inculpatul V..D. a săvârşit fapta de care este învinuit, Tribunalul aminteşte că acestea au înţelesul prevăzut de art. 63 alin. 1 C.proc.pen., respectiv art. 68 indice 1 C.proc.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârşit fapta.

Acestor noţiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituţie.

Această sintagmă a primit în jurisprudenţa CEDO semnificaţia de existenţă a unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă ( cauza Murray c.Regatului Unit).

În prezenta cauză există indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul comiterii de către inculpat a infracţiunii de dare de mită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de care este învinuit, rezultând din: denunţul şi declaraţiile lui I.Ş.; copii ale dosarului nr. 2763/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău privind pe V..D., deschis ca urmare a actelor premergătoare efectuate de lucrătorul de poliţie Iosif Ştefan la data de 06.05.2013; proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 08.05.2013 întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti; procese – verbale de redare a convorbirilor telefonice, mesaje tip SMS şi discuţiei ambientale dintre I.Ş. şi V.D., întocmite de Direcţia Generală Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Buzău, ca urmare a ordonanţei provizorii emise de procuror, împreună cu suporturile optice pe care sunt stocate acestea; declaraţiile martorilor – lucrători de poliţie D..A. şi C.I., precum şi a martorului B.I.; declaraţiile inculpatului V.D.

Astfel, din mijloacele de probă amintite rezultă că prin autodenunţul din 07.05.2013 formulat de I.Ş. – agent şef principal de poliţie la Poliţia Municipiului Buzău – Biroul Rutier, acesta a sesizat săvârşirea de către V.D. a infracţiunii de dare de mită constând în aceea că în ziua de 06.05.2013 ar fi oferit lucrătorului de poliţie respectiv, care îl depistase în traficul rutier conducând pe drumul public, în municipiul Buzău, autoturismul marca Audi A8 cu numărul de înmatriculare XXX, având permisul de conducere anulat şi cu o îmbibaţie alcoolică în aerul expirat de 1,23 mg/l, suma de 15.000 euro pentru ca acesta să nu îndeplinească formalităţile legale de constatare a infracţiunilor săvârşite la regimul circulaţiei.

Din exploatarea ordonanţei cu titlu provizoriu nr. 85/P/2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti prin care s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, comunicărilor tip SMS/MMS purtate de la posturile mobile utilizate de I.Ş. şi V.D. a rezultat că în urma unei convorbiri telefonice avute la data de 07.05.2013 de I.Ş. cu V.D., rezultă că autodenunţătorul l-a invitat pe inculpat la biroul său în cursul zilei următoare, pentru a se „rezolva” problema, acesta spunându-i inculpatului că la orele 14.00 intră în serviciu, întrebându-l când poate veni la Buzău şi sugerându-i că este dispus să se întâlnească cu el înainte de începerea programului de lucru, pentru ca „să fim singuri în birou să nu mai fie şi altcineva să ne deranjeze, să...”

Cu acelaşi prilej, lucrătorul de poliţie I.Ş. îi solicită inculpatului să ia „hotărârea aia judecătorească, permisul de conducere...”, spunându-i, totodată, că trebuie să-i mai ia şi o declaraţie, „să completăm acolo, că la cealaltă nu prea se cunoaşte ce aţi scris”, precum şi că „încă n-am predat hârtiile şi trebuie neapărat să fac într-un fel cu ele”, rămânând stabilită în principiu ora de întâlnire ca fiind 11.00.

În acest context, în ziua de 08.05.2013, inculpatul s-a deplasat în municipiul Buzău şi i-a transmis denunţătorului pe telefonul mobil trei mesaje prin care îi adresa rugămintea de a se întâlni în parcarea magazinului XXL din localitate, propunere refuzată de agentul şef principal I.Ş., care şi-a reiterat invitaţia de a se prezenta la sediul poliţiei municipale.

În jurul orelor 11.15, inculpatul s-a prezentat în biroul subofiţerului de poliţie de la sediul Poliţiei Municipiului Buzău, unde a iniţiat o discuţie cu acesta, solicitându-i să rupă documentele întocmite din care rezulta săvârşirea de către el a infracţiunilor la regimul circulaţiei, precizându-i că a vândut un autoturism marca Logan şi are asupra sa aproximativ 2.000 euro, bani pe care i-a şi remis, aşezându-i pe masa de lucru la care stăteau de vorbă amândoi, suma fiind compusă din 1.800 euro şi 1.000 lei.

La întrebarea subofiţerului de poliţie de unde avea de gând să facă rost de suma de 15.000 euro oferită iniţial în ziua de 06.05.2013, V.D. a precizat că intenţionează să solicite un credit de nevoi personale şi să-i aducă restul de bani ulterior.

Remiterea sumei de bani (aproximativ 2.000 euro) de către V.D. lui I.Ş. a fost surprinsă de echipa operativă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, din care au făcut parte şi ofiţeri din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Buzău.

Inculpatul V.D. recunoaşte săvârşirea faptei, confirmând şi împrejurările de fapt ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, însă susţinând că a fost provocat să o comită de atitudinea poliţistului care i-a dat de înţeles că îl poate ajuta în a-i uşura situaţia juridică.

Dincolo de împrejurările susţinute de către inculpat în sensul dării de mită sub presiunea psihică exercitată asupra sa de lucrătorul de poliţie, este de necontestat că există indicii temeinice care să fundamenteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de dare de mită într-una din modalităţile alternative prevăzute de lege, respectiv promisiune, oferire sau dare de bani.

Aşadar, din declaraţiile inculpatului, dar şi din probele administrate până în acest moment în cauză rezultă existenţa indiciilor temeinice care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta de care este învinuit, însă tribunalul apreciază că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar privarea de libertate a inculpatului prin raportare la criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 C.p.p. nu este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Astfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor şi prin reacţia publică la săvârşirea lor, pot da naştere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puţin pentru o perioadă de timp.

Pe de altă parte, însă, acest motiv al protecţiei ordinii publice nu poate fi considerat pertinent şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea sau lăsarea persoanei în libertate ar crea un pericol real pentru ordinea publică.

Instanţa trebuie, deci, să justifice în termeni concreţi prin ce se manifestă acea atingere a ordinii publice (cauza Dumont-Maliverg c.Franţei).

În cauză, tribunalul apreciază că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului V.D. prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru următoarele argumente:

Este adevărat că fapta pentru care inculpatul a fost reţinut este una de pericol.

La fel de adevărat este că natura şi gravitatea faptei săvârşite trebuie avute în vedere la stabilirea existenţei sau nu a unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

Pe de altă parte, nu trebuie făcut abstracţie de faptul că această conduită necorespunzătoare a inculpatului este posibil să fi avut loc, conform declaraţiilor inculpatului, în condiţiile în care lucrătorul de poliţie l-a lăsat să creadă că este dispus să-l ajute în rezolvarea favorabilă a situaţiei sale juridice.

Totodată, instanţa nu poate face abstracţie de circumstanţele personale ale inculpatului în vârstă de 39 de ani, persoană integrată social şi cu un domiciliu stabil, absolvent de studii superioare şi fiind sportiv de performanţă, practicând motociclism de viteză pe aeroporturi în cadrul Federaţiei Române de Motociclism, pentru performanţele sportive deosebite realizate în sezonul 2012 al cupei FRM Dunlop Romanian Superbike fiind medaliat, clasându-se printre cei mai buni 6 rookies din GPRacer Rookies Cup.

De altfel, potrivit art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, judecătorul este obligat să analizeze - fie la cererea inculpatului, fie din oficiu - şi posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces ( cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelievre c. Belgiei) şi numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret să se procedeze la luarea măsurii preventive privative de libertate. Astfel, principiul general în această materie stabilit de CEDO în hotărârea Wemhoff c. Germaniei statuează că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală.

Măsura privativă de libertate trebuie să fie şi necesară în circumstanţele specifice ale cauzei; detenţia unei persoane este atât de gravă încât este justificată numai în ultimă instanţă atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost analizate şi s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual.

Prin urmare, tribunalul apreciază că presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta de dare de mită nu poate justifica prin ea însăşi privarea de libertate a inculpatului, neputând argumenta suficient existenţa pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, atâta timp cât această măsură preventivă, care trebuie luată cu caracter excepţional, nu este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, inculpatul recunoscând săvârşirea faptei, dând declaraţii ample cu privire la modul în care a acţionat, având un domiciliu stabil şi neexistând date din care să rezulte că ar putea împiedica buna desfăşurare a procesului penal dacă s-ar afla în stare de libertate.

În acest context, instanţa apreciază că măsura privării de libertate a inculpatului ar prezenta caracter nerezonabil prin raportare la circumstanţele reale ale faptei şi personale ale acestuia, dar şi la interesul public ocrotit.

De aceea, pentru buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere şi pericolul generic al infracţiunilor de dare de mită, tribunalul consideră că se impune luarea unei altfel de măsuri preventive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi ţara, care conferă prin obligaţiile impuse suficiente garanţii privind desfăşurarea cercetărilor în condiţii normale, circumstanţele personale ale inculpatului permiţându-i acestuia să conştientizeze gravitatea faptei săvârşite, precum şi riscul la care s-ar expune prin nerespectarea măsurilor stabilite de instanţă.

Prin urmare, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul urmează să respingă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul V.D., ca neîntemeiată.

În baza art.1491 alin. 12 C.proc.pen. raportat la art.146 alin. 111 C.proc.pen. şi art.1451 C.proc.pen., instanţa urmează să ia faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 29 de zile de la data de 09.05.2013 la data de 06.06.2013 inclusiv.

În baza art. 1451 alin.2 C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. 11 C.proc.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul urmează să fie obligat să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte este chemat; c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1451 alin. 2 C.proc.pen. rap. la art. 145 alin. 12 lit. c C.p.p. se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara să nu comunice direct sau indirect cu denunţătorul şi martorii din cauză.

În baza art. 1451 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. 22 C.proc.pen. se va atrage atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor impuse mai sus, se poate lua faţă de el măsura arestării preventive.

Copia prezentei încheieri urmează a se comunica inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare