Fond funciar – nulitate absolută parțială titlu de proprietate emis în urma validării cererii de constituire a dreptului de proprietate, solicitată de o persoană de drept public

În fapt, prin cererea nr. 5320/13.03.1991 (f. 21), reclamantul LC şi soţia sa, LG au solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1 ha în echivalent arabil, din terenul fost proprietate a CAP M.

Prin Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I nr. 69/1991 (f. 7-9) s-a decis validarea cererii formulate de reclamant, pentru o suprafaţă totală de 1 ha, reclamantul fiind înscris în anexa 2b, poziţia 17 sat Proselnici, com. Miroslava. Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi nu s-a pronunţat şi asupra cererii soţiei reclamantului.

Prin titlul de proprietate nr. 83691/12.02.1996 s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra unei suprafeţe de 2532 mp situată în intravilanul satului Proselnici, com. Miroslava.

În drept, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, în vigoare la data formulării prezentei cereri, sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producţie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri (ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de cãtre aceştia, în termen legal, libere la data solicitãrii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000  şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolã de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;  (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise dupã eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni sau, dupã caz, intabulat în cartea funciarã, precum şi actele de înstrãinare efectuate în baza lor (v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în mãsura în care au depãşit limitele de suprafaţa stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri

 b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitãţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localitãţile în care s-a aplicat cota de reducere prevãzutã de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptãţite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încãlcarea condiţiilor prevãzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpãrare privind construcţiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale - case de locuit, creşs, grãdiniţe, cantine, cãmine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încãlcarea dispoziţiilor imperative prevãzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

Pentru a aprecia asupra legalităţii Hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaşi nr. 69/1991, în limitele învestirii, instanţa trebuie să se raporteze la legea în vigoare la data formulării cererii de constituire de către pârâtul LC – 13.03.1991.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data de 13.03.1991) „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept.

De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pămînt în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pămînt în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

Prin familie se înţeleg soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.”

Conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data de 13.03.1991) „membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavînd calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sînt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinînd seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pămînt în cooperativă.”

În cauza de faţă, instanţa constată că, deşi cererea de constituire a fost formulată de reclamant şi de soţia sa, Comisia Judeţeană de fond funciar I a soluţionat cererea doar în ceea ce îl priveşte pe reclamant, ignorând faptul că cererea a fost formulată de două persoane, ambele având calitatea de angajaţi în cooperativă. Or, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data de 13.03.1991), fiecare persoană care a avut calitatea de angajat la cooperativă în ultimii 3 ani avea dreptul la 0,5 ha de teren. Astfel, în momentul în care s-a emis Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaşi nr. 69/1991, dispunându-se constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1 ha pe numele pârâtului LC, în mod rezonabil s-a creat în mintea acestuia ideea că suprafaţa de teren a fost acordată în considerarea cererii formulate împreună cu soţia sa.

Or, solicitarea de constatare a nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I nr. 69/1991, pentru suprafaţa de 5000 mp atribuită în plus reclamantului echivalează cu invocarea propriei culpe a autorităţilor, urmărindu-se sancţionarea pârâtului LC pentru greşeala Comisiei Judeţene de Fond funciar, ceea ce nu poate fi acceptat.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care prin Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor I nr. 69/1991, cererea pârâtului LC a fost validată pentru suprafaţa de 1 ha, se poate considera că acestuia i s-a creat o speranţă legitimă, în sensul avut în vedere de art. 1 Protocol 1 la Convenţia Europeană a Dreptului Omului, care protejează dreptul de proprietate. Astfel, a veni 28 de ani mai târziu cu solicitarea de a i se restrânge dreptul de proprietate recunoscut pârâtului, de la 1 ha, la 5000 mp reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantului, încălcare ce este permisă de CEDO doar dacă se dovedeşte că măsura este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi este proporţională cu scopul urmărit de lege.

Din perspectiva legalităţii măsurii, posibilitatea anulării titlurilor de proprietate pentru cauze de nulitate absolută este prevăzută în dreptul intern prin disp. art. III din Lg.169/1997 suscitate şi analizate, constituind o ingerinţă prevăzută de lege. Pentru a fi justificată ingerinţa, trebuie să îndeplinească două condiţii materiale suplimentare, respectiv aceea de a fi accesibilă şi previzibilă. Aceasta înseamnă că, potrivit instanţei europene, orice persoană trebuie să dispună de informaţii suficiente cu privire la normele juridice aplicabile unei situaţii date, informaţii care îi sunt accesibile prin publicarea normelor juridice. În schimb previzibilitatea legii implică în termeni generali, formularea acesteia în astfel de termeni şi condiţii încât orice persoană să îi poată anticipa efectele.

 Analizând actul de lege incident din acest punct de vedere, instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile, fiind prevăzute în mod clar situaţiile la care se referă, prin exemplificarea unor cazuri concrete. Astfel, legalitatea măsurii este îndeplinită.

Cu privire la justificarea privării de proprietate de o cauză de utilitate publică, instanţa notează că aceasta este înţeleasă larg de Curtea Europeană, considerându-se că utilitatea publică poate să provină din orice politică legitimă de ordin social, economic sau de altă natură, statele având o anumită marjă de apreciere. Or, în cazul de faţă, reclamantul nu a justificat în niciun mod scopul urmărit prin constatarea nulităţii absolute a hotărârii. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada că există alte persoane care au formulat în mod întemeiat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului deţinut de pârâtul LC, ori că rezerva Comisiei de fond funciar M s-a epuizat şi că din acest motiv nu se poate reconstitui dreptul de proprietate unor alte persoane cărora li s-au validat anterior cererile. Drept consecinţă, nu se poate discerne niciun motiv de utilitate publică care să justifice privarea de proprietate a pârâtului LC.

Pentru aceste motive, aplicând cu prioritate dispoziţiile art. 1 Protocol 1 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Prefectul Judeţului I, în contradictoriu cu pârâţii LC, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată supra Terenurilor I şi Comisia locală de fond funciar M.

Domenii speta

Spete similare