Contestaţie la executare.

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.12.2015, iar executarea silită a fost demarată în 10.11.2015 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

De asemenea, incidente mai sunt şi prevederile Art. 249 : „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Art. 711. alin. 1 : „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.”

Potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, Art. 39. alin. 1 : „Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.”

B. Soluţia instanţei

Instanța va analiza, în primul rând, criticile formulate de contestatoare referitoare la nelegalitatea sau netemeinicia executării silite însăși.

În acord cu cele învederate de intimată, instanța reține că în ceea ce privește faptul că nu s-ar fi comunicat contestatoarei somația în baza căreia a fost declanșată executarea silită, așa cum rezultă din dovezile de înmânare, la data de 19.11.2015 organul de executare a comunicat debitorului actele aferente executării silite, inclusiv somația mobiliară/imobiliară.

Totodată, Judecătoria Sectorului 3 București la data de 04.09.2015 a învestit cu formulă executorie Contractul de credit.

În ceea ce privește prescripția executării silite, intimata a învederat în mod judicios că prin actul adițional nr. 3/18.07.2014 a fost stabilită rambursarea eșalonată în 13 rate. Întrucât scadențele acestor rate au fost stabilite între 15.08.2014 și 16.07.2015, prima rată fiind scadentă la data de 15.08.2014, rezultă că la data de 10.11.2015 intimata se afla înăuntrul termenului de prescripție pentru a solicita executarea silită, nefiind necesară îndeplinirea vreunui alt demers pentru întreruperea acestui termen. Astfel, prin actul adițional nr. 3/18.07.2014 contestatoarea a recunoscut creanța pe care banca o avea asupra sa și a solicitat rambursarea eșalonată în 13 rate a debitului. Prin urmare executarea silită a fost demarată înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 C.p.c.

Instanța apreciază că a fost pusă în executare o creanță certă, lichidă și exigibilă, suma rezultând din titlul executoriu, calculul său fiind evidențiat în mod detaliat prin cererea de executarea silită.

Totodată, în acord cu cele arătate de intimată, beneficiul de diviziune și discuțiune poate fi invocat doar de fidejusor sau de garant, iar nu de debitorul principal așa cum este contestatoarea.

În ceea ce privește pretinsele clauze abuzive, instanța reține că nu au fost invocate în mod concret care ar fi clauzele abuzive care ar atrage nulitatea executării silite. Totodată instanța reține că, în cauza de față, contestatoarea este o persoană juridică care și-a asumat obligații în exercițiul întreprinderii. Astfel, contestatoarea nu poate beneficia de urma prevederilor favorabile ale Legii nr. 193/2000 cât timp nu deține calitatea de consumator, ci cea de profesionist, asumându-și în deplină cunoștință de cauză prevederile contractuale.

Totuși, în ceea ce privește Încheierea nr. 3/22.01.2016, instanța consideră că au fost formulate critici întemeiate de către contestatoare prin răspunsul la întâmpinare.

Astfel, instanța reține că la data de 20.01.2016 creditoarea-intimată a depus la dosarul de executare o cerere prin care a adus la cunoștința executorului judecătoresc că ”valoarea debitului actualizată la data de 20.01.2016 este în cuantum total de 1.087.568,15 lei”. (f. 20 vol. I dosar exe).

Ulterior acestei cereri, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 3/22.01.2016 prin care a arătat că ”potrivit dispozițiilor art. 628 alin. 3 C.p.c. la cererea creditorului executorul poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu, urmează să dăm curs solicitării creditorului și să procedăm la actualizarea debitului principal la data de 20.01.2016, valoarea debitului este de 1.087.568,15 lei”(f. 15 vol. I dosar exe).

Instanța reține că respectiva încheiere este nelegală pentru că, pe de o parte, executorul nu a precizat în mod concret în ce constă actualizarea și care este modul său efectiv de calcul și, în al doilea rând, s-a raportat la cererea creditorului și la dispozițiile art. 628 alin. 3 pentru ”actualizarea” creanței. Or, dispozițiile art. 628 alin. 3 se referă la actualizarea creanței cu indicele de inflație, iar nu o simplă actualizare în funcție de eventualele sume achitate.

În raport de aceste neclarități care fac imposibilă analiza legalității stabilirii sumelor ce urmează a fi executate de către instanța de executare, se va dispune anularea Încheierii nr. 3/22.01.2016, BEJ urmând a proceda la evidențierea în mod detaliat a sumelor achitate, momentul achitării lor și modul de calcul al eventualelor actualizări cu indicele de inflație a debitului principal. Respectiva încheiere, întocmită în mod legal, va fi comunicată către debitor. 

Instanța va proceda, în continuare, la analiza legalității modului de stabilire a cheltuielilor de executare.

Instanța constată, analizând Încheierea nr. 2/12.11.2015, că executorul judecătoresc a stabilit onorariul său în cuantum total de 26.471,69 lei. Pentru a obține acest rezultat s-a procedat la următorul calcul : 6.300 lei x 1% x (1.604.813,58 lei – 100.000) = 6.300 lei + 15.408,13 lei + 5.123,55 lei TVA = 26.471,69 lei.

Instanța reține că respectivul onorariu al executorului judecătoresc a fost stabilit în mod legal, în conformitate cu prevederile OMJ nr. 2550/2006 actualizat prin OMF nr. 2561/2012 (Anexa 1) la maximum stabilit de lege.

Instanța reține, însă, că această suma este eminamente excesivă, cheltuielile de executare netrebuind a reprezenta o adevărată povară pentru debitor.

Mai mult, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc nu poate fi admis a fi stabilit în mod necesar și în toate cazurile în suma maximă ce o prevede legea, ci trebuie să proporțională cu munca efectiv prestată. Stabilirea în toate ipotezele de către executorii judecătorești a onorariilor maximale este de natură de a lăsa fără conținut voința legiuitorului care a stabilit intervale de stabilire a onorariilor executorilor judecătorești, aspect ce, de asemenea, nu poate fi admis.

Mai mult, instanța reține că toată activitatea executorului judecătoresc s-a redus la una pur scriptică, la emiterea unor înștiințări de plată, înștiințări de popriri către varii bănci.

În virtutea acestor considerente, instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 15.000 lei (inclusiv TVA).

Astfel, instanța va admite în parte contestația la executare și:

- va anula ca fiind nelegală și netemeinică Încheierea nr. 3/22.01.2016 privitoare la actualizarea sumelor ce se execută silit;

- va anula în parte Încheierea nr. 2/12.11.2015 privind cheltuielile de executare, alături de actele de executare aferente subsecvente emise în dosarul de executare nr. 5438/2015 al BEJA C. în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la 15.000 lei (TVA inclus), menținând restul actelor de executare.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, BEJA C. după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 C.p.c..

Domenii speta

Spete similare