Clauze abuzive

Sentinţă civilă 2923 din 15.12.2016


Dosar nr. 5485/270/2015 acţ. const. caracter clauze abuzive contr. -

Înreg. 16.09.2016

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.  2923

Şedinţa publică din data de 15.12.2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte – Liliana Bădău

Grefier – Lidia  Matei

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă …, cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant …., cu sediul în …., având ca obiect „acţiune constatare  caracter clauze abuzive înserate în contract”.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, la ordine, a răspuns avocat …pentru pârâtă, lipsă fiind ambele părţi.

Procedura de citare legal îndeplinită..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în expunerea căruia arată că:

-  procedura de citare este legal îndeplinită cu ambele părţi,

- cauza se află la primul termen de judecată,

- stadiul procesual fond, după care,

Instanţa pune în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei.

Avocat …. pentru contestatoare apreciază că Judecătoria Oneşti este competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză având în vedere natura cauzei şi valoarea obiectului.

În temeiul art. 131 din Cod de procedură civilă raportat la art. 94  şi art. 107 Cod procedură civilă, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa pune în discuţia părţilor estimarea duratei de cercetare a procesului.

Avocat … pentru pârâtă estimează o durată de cercetare a procesului de 2 termene.

Instanţa estimează o durată a cercetării procesului de un termen de judecată având în vedere complexitatea cauzei şi probele ce urmează a fi administrate în cauză, în condiţiile art. 238 Cod procedură civilă, cu posibilitatea revenirii pentru instanţă.

Instanţa pune în discuţie  excepţia inadmisibilităţii  cererii reconvenţionale invocată  de reclamanta pârâtă  prin întâmpinare şi răspunsul la întâmpinare.

Avocat ….  arată că a răspuns la această  excepţie invocată de partea adversă,  este  ataşat răspunsul la întâmpinare şi la  excepţiile invocate în dosarul din care s-a disjuns această cerere şi apreciază că în cauză nu subzistă această excepţie  pe argumentele arătate în scris  prin răspunsul la întâmpinare  şi solicită respingerea excepţiei.

Instanţa în baza  art. 1036 alin. 3 Cod procedură civilă apreciază că  excepţia inadmisibilităţii  aşa cum a  fost motivată de reclamanta-pârâtă nu este incidentă în prezenta cauză, o astfel de cerere reconvenţională se poate formula chiar şi în cadrul procedurii speciale a cererii de valoare redusă.

Instanţa invocă din oficiu şi pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii pe motivarea că Legea 193/2000 este incidentă  în cauză sau nu, având în vedere definiţia legală a consumatorului care presupune ca  cerinţă esenţială calitatea de persoană fizică a acesteia .

Avocat …. solicită respingerea  excepţiei şi face precizarea că  a atins  şi această problemă prin răspunsul la întâmpinare, în cauză este vorba  de persoană juridică şi nu persoană fizică astfel încât  nu sunt aplicabile dispoziţiile invocate de reclamanta pârâtă.

În temeiul art. 394  Cod procedură civilă instanţa închide dezbaterile şi lasă cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

I N S T A N Ţ A,

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.05.2016, sub nr. 2932/270/2016, reclamanta pârâtă … (fosta …) a solicitat în contradictoriu cu pârâta reclamantă …. obligarea acesteia din urmă la plata următoarelor sume de bani: 4.637,09 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicaţii electronice, 4.295 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 11.05.2016, precum şi suma de 4.600 lei reprezentând taxă de reziliere.

În motivare, s-a arătat că între reclamantă pârâtă şi pârâta reclamantă  s-a încheiat un contract, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice, iar în baza acestuia au fost emise facturile nr. CSE1501083437365 şi nr. CSE1501092639118, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pârâtei, facturi care au rămas neachitate.

De asemenea, reclamanta pârâtă a mai solicitat şi suma de 4.295 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate conform art. 6.9 din contract, precum şi taxa de reziliere.

În dovedire, reclamanta pârâtă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 07.07.2016 pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că pârâta reclamantă  nu a beneficiat de niciun serviciu din partea reclamantei şi, prin urmare penalităţile de întârziere şi taxa de reziliere sunt neîntemeiate în condiţiile în care culpa în neexecutarea contractului aparţine societăţii reclamante.

Pe cale reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 13.4, 13.5, 14.1. 14.4 din contract cu referire la art. 11.5 din Anexa de servicii la contractul de abonament.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 193/2000.

La data de 22.07.2016 reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare s-a arătat că apărările pârâtei sunt nefondate având în vedere că din documentele anexate rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile de comunicaţii, cartelele SIM fiind activate şi predate, iar telefonul HTC ONE 32Gb LTE Glacier a fost predat reprezentantului legal al societăţii.

 Prin întâmpinarea formulată faţă de cererea reconvenţională, reclamanta-pârâtă a invocat cu precădere excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale.

În motivarea excepţiei, s-a arătat că este inadmisibilă o cerere reconvenţională având ca obiect constatarea clauzelor abuzive în cadrul unei cereri de valoare reduse întrucât pârâta-reclamantă are la îndemână o cale procesuală specială pentru desfiinţarea clauzelor abuzive, respectiv sesizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ori o acţiune de drept comun privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive.

La data de 06.09.2016 pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare în cererea reconvenţională solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, motivând că în procedura cererilor de valoare redusă se recunoaşte dreptul pârâtului de a formula cerere reconvenţională, iar procedura specială prevăzută de Legea 193/2000 nu este obligatorie şi, oricum, se aplică persoanelor fizice.

Prin încheierea din 07.09.2016, s-a dispus disjungerea soluţionării cererii reconvenţionale formulată de …, cauza fiind înregistrată sub nr. 5485/270/2016.

 Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Între reclamanta pârâtă şi pârâta reclamantă  s-a încheiat un contract, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicaţii electronice, iar în baza acestuia au fost emise facturile nr. CSE1501083437365 şi nr. CSE1501092639118, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pârâtei, facturi care au rămas neachitate.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat şi suma de 4.295 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate conform art. 6.9 din contract, precum şi taxa de reziliere.

Pe cale reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 13.4, 13.5, 14.1. 14.4 din contract cu referire la art. 11.5 din Anexa de servicii la contractul de abonament.

Referitor la excepția inadmisibilității, instanța apreciază că aceasta este justificată însă nu pe considerentul invocat de către reclamanta pârâtă, întrucât în cadrul procedurii speciale a cererii de valoare redusă poate fi formulată cererea reconvențională și pe cale de consecință, invocată sancțiunea nulității absolute ca și efect al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, însă temeiul juridic invocat în sprijinul constatării nulității absolute a clauzelor abuzive nu este incident și pentru consumatorii persoane juridice.

Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”.

Din aceste dispoziţii rezultă că protecţia acordată prin Legea nr. 193/2000 este acordată numai consumatorilor care sunt persoane fizice şi care acţionează în afara activităţilor comerciale. Astfel, nu poate fi considerat un consumator în sensul Legii nr. 193/2000 o persoană juridică, aceasta fiind considerată profesionist potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.

Nu poate fi extinsă noţiunea de consumator şi persoanelor juridice şi, deci, aplicată Legea nr. 193/2000 şi acestora întrucât scopul acestei legi şi al Directivei pe care legea respectivă o transpune (este vorba de Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993) este de a ocroti cetăţenii statelor membre împotriva abuzurile de putere ale vânzătorilor sau furnizorilor pe considerentul că aceştia sunt mai vulnerabili fie din cauza necunoaşterii propriilor drepturi fie din cauza comportamentului „de forţă” al companiilor. Această vulnerabilitate, însă, nu poate fi reţinută şi în ce priveşte persoanele juridice, comercianţii întrucât aceştia  acţionează în cadrul activităţii sale comerciale şi, deci, se presupune că îşi cunosc drepturile lor şi legislaţia în domeniu.

Față de considerentele anterior menționate, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRŞTE:

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge acțiunea formulată de pârâta reclamanta …, cu sediul în …, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă … cu sediul în …, ca inadmisibilă.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2016