Ordonanţă preşedinţială

MINORI ŞI FAMILIE – ordonanţă preşedinţială

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA Nr. 92/2016

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2016

Pe rol se află soluţionarea cauzei cu minori şi de familie având ca obiect ordonanţă preşedinţială stabilire program vizitare minor, părţi fiind reclamantul CAC şi pârâta CC.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost au avut loc în şedinţa publică din data de  21 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească, când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22 ianuarie 2016.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 23.11.2015 sub nr. dosar de mai sus, reclamantul CAC a chemat în judecată pe pârâta CC, solicitând instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună stabilirea unui program de legături personale provizoriu cu minorul CDA, în următoarea modalitate:

-în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la ora 10:00 la ora 14:00, atât prin vizită la domiciliul minorului cât şi prin luarea acestuia în locuinţa tatălui reclamant;

-în a doua şi a patra săptămână din lună, de vinerea ora 14:00 până duminică ora 14:00, prin luarea minorului în locuinţa tatălui reclamant.

În motivarea cererii s-a arătat că în prezent părţile sunt în proces de divorţ. Reclamantul a mai arătat că, deşi a insistat de mai multe ori să îl vadă pe minorul rezultat în urma căsătoriei, CDA, pârâta l-a refuzat ori nu l-a lăsat să ia legătura cu minorul decât numai pentru scurt timp şi numai în prezenţa sa.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 919 C.proc.civ.

În dovedirea cererii petentul a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat pe de o parte ca legăturile personale ale reclamantului cu copilul să se desfăşoare fără ca minorul să fie luat de către reclamant la domiciliul său şi numai în prezenţa pârâtei iar pe de altă parte, a mai solicitat următoarele:

-exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să îi fie atribuită în exclusivitate pârâtei;

-locuinţa minorului să fie stabilită la mama sa, pârâtă în prezenta cauză;

-reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreţinere către minor.

Reclamantul nu a depus întâmpinare la cererea reconvenţională.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate, probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi proba testimonială cu doi martori pentru fiecare parte.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, pentru ca cererea de chemare în judecată pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie admisibilă, trebuie să existe o aparenţă de drept în favoarea reclamantului, să existe urgenţă iar măsura luată să fie provizorie şi să nu prejudece fondul. Prin „pipăirea fondului” aşa cum s-au exprimat juriştii în doctrina de specialitate, se poate ajunge la lămurirea situaţiei juridice deduse judecăţii într-o asemenea măsură încât să se justifice luarea unei măsuri provizorii, care să nu prejudicieze în mod definitiv pe niciuna dintre părţi.

Raportat la dispoziţiile legale amintite mai sus, instanţa reţine că cererea reclamantului îndeplineşte condiţiile de admisibilitate pentru ordonanţa preşedinţială şi anume urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii luate, neprejudecarea fondului şi pericolul de a se produce un prejudiciu insurmontabil pentru reclamant.

Pe de altă parte, niciunul dintre capetele de cerere ce compun cererea reconvenţională nu îndeplineşte condiţiile reproduse mai sus. Astfel, cererea de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti, chiar în măsura în care s-ar aprecia că este urgentă, ar prejudeca fondul. De asemenea, capetele de cerere privind stabilirea locuinţei minorului la pârâtă şi obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere nu prezintă un caracter urgent şi ar prejudeca fondul problemei, urmând a fi astfel respinsă cererea reconvenţională ca inadmisibilă. Avem în vedere şi faptul că minorul locuieşte în fapt la pârâtă şi că din ansamblul probator reiese că acesta este întreţinut corespunzător de către aceasta.

În litigiile cu minori, se va ţine seama în primul rând de principiul interesului superior al copilului aşa încât interesul părţilor va fi protejat în măsura în care nu contravine interesului minorului.

Conform art. 494 Cod civil: „Părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice corespondenţa şi legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînţelegerile se soluţionează de către instanţa de tutelă, cu ascultarea copilului, în condiţiile art. 264.”

Din întreg ansamblul probator reiese următoarea situaţie de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 10.03.2012, urmând ca la data de 30.11.2012 să se nască în cadrul căsătoriei minorul CDA. În urma naşterii copilului, familia a plecat în fiecare an din viaţa copilului în vacanţe, atât în ţară cât şi în străinătate. Până la data judecării prezentului proces, pârâta nu a avut un loc de muncă, ocupându-se în schimb de buna creştere şi educare a minorului, la domiciliu, alăptându-l în mod natural şi oferindu-i toată afecţiunea de care are nevoie un nou-născut. Reclamantul s-a ocupat în mod exclusiv de întreţinerea materială a familiei şi a participat în mod activ la creşterea şi educarea minorului.

De la data naşterii copilului au apărut însă şi o serie de certuri între soţi pe de o parte dar şi între soţi şi părinţi/socrii pe fondul tensiunilor legate de problema creşterii corecte a copilului, a modalităţii în care acesta este educat, hrănit etc. În acest sens, pârâta s-a manifestat adesea posesiv faţă de copil, manifestând un ataşament exagerat faţă de acesta precum şi o grijă excesivă faţă de sănătatea şi creşterea conformă a copilului.

Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant, CD – tatăl reclamantului, care a arătat că niciodată pârâta nu l-a lăsat pe soţul ei să se plimbe cu copilul singur sau să îl aducă la domiciliul bunicilor paterni, ferindu-l pe copil de aceştia cu fiecare ocazie. De asemenea, din declaraţia martorului ON reiese că pârâta manifesta adesea grijă exagerată faţă de jucăriile cu care se joacă copilul şi în prezent nu îl lasă pe reclamant să îşi vadă copilul decât după îndelungi insistenţe.

Pe de altă parte, aceleaşi aspecte reies şi din mărturisirea pârâtei înseşi, care arată că nu l-a lăsat pe copil la grădiniţă întrucât nu a vrut să stea la cursuri fără ea şi că s-a îmbolnăvit. Totodată, aceasta a mai arătat că a insistat pe lângă conducerea grădiniţei şi i-a fost permis să asiste la cursurile la care fiul ei participa în cadrul grădiniţei. Instanţa apreciază că pârâta îşi manifestă în mod nejustificat îngrijorarea chiar şi de a-l lăsa pe minor cu tatăl său, considerând că aceste întâlniri sunt riscante pentru integritatea psihică şi fizică a copilului.

În completarea celor de mai sus, mai ales din declaraţia martorei IC, propusă de pârâtă, care se arată extrem de îngrijorată pentru soarta copilului, reiese că minorul este totalmente dependent de mama sa exprimându-se în sensul în care „minorul nu se duce nici la toaletă fără mamă”, „minorul este mai mult decât dependent de mama sa”. Aceeaşi martoră, deşi nu vrea să sublinieze rolul exagerat pe care mama îl joacă în viaţa copilului, arată că minorului îi lipseşte foarte mult afecţiunea tatălui, fiind foarte sensibil din această cauză şi că pârâta încearcă să îl substituie pe cât posibil pe tată.

Toată aceasta îngrijorare excesivă faţă de îngrijirea strictă şi conformă a copilului încă de la naştere a dat naştere unor conflicte latente care ulterior s-au manifestat în mod deschis între pârâtă şi soţul ei pe de o parte şi socrii ei pe de altă parte. Aceştia din urmă s-au arătat îngrijoraţi de faptul că pârâta nu îl lasă pe minor să iasă la plimbare cu tatăl său, nu îi lasă pe bunici să îl vadă decât în condiţii foarte restrictive şi îşi menţine acest regim strict de creştere a copilului prin care îl izolează în primul rând de membrii apropiaţi ai familiei dar şi de societate în general.

Ataşamentul minorului şi dependenţa sa faţă de mamă vine aşadar ca o consecinţă negativă a faptului că aceasta nu a dorit să împartă răspunderea creşterii copilului cu nicio altă persoană, nici măcar cu tatăl, preluându-şi asupra sa toate prerogativele de părinte şi excluzând în mod deliberat din viaţa copilului pe oricine ar fi încălcat regulile stricte impuse de aceasta. Această conduită a pârâtei a condus-o chiar şi pe aceasta la epuizare psihică, fiind nevoită să consulte un psiholog pentru a discuta despre intervenţia unui episod depresiv. O altă consecinţă negativă a acestei stări de fapt a fost manifestarea nervoasă din ce în ce mai agresivă a reclamantului faţă de pârâtă. Acesta pe de o parte a început să se îndepărteze de copil, dat fiind că pârâta nu îi permitea să aibă legături cu minorul decât în prezenţa sa şi în condiţii de libertate restrânsă iar pe de altă parte s-a manifestat agresiv verbal la adresa pârâtei chiar în prezenţa minorului.

La acest moment, instanţa apreciază că minorul este privat în mod nejustificat de dreptul său a avea legături reale cu tatăl, legături care i-ar oferi un echilibru psihic necesar la această vârstă. Deşi influenţa psihologică pozitivă a tatălui în viaţa unui copilul este de notorietate, cităm totuşi o parte dintr-un studiu psihiatric efectuat recent un grup de medici şi publicat în jurnalul de specialitate medicală Cerebral Cortex: „lipsa influenţei educative a unui tată, în perioada copilăriei, poate duce la dezvoltarea unor tipare comportamentale defectuoase, a unor abilităţi sociale precare şi poate genera chiar defecte neuronale”.

Instanţa reţine că legăturile dintre tată şi copil nu se pot desfăşura, dată fiind atitudinea pârâtei la acest moment, în mod real, în prezenţa acesteia, relaţionarea fiind dramatic inhibată de starea tensionată dintre cei doi, de grija manifestată permanent de pârâtă care îi poate inspira şi copilului o stare de teamă în relaţia cu tatăl său. Nu în ultimul rând, instanţa reaminteşte principiul care ghidează soluţionarea cauzelor cu minori, acela al protejării cu prioritate a interesului copilului, acesta având nevoie ca în mod periodic şi efectiv să aibă momente de relaţionare cu tatăl său. Întârzierea acestor relaţii poate produce o ruptură definitivă dintre tată şi copil dat fiind că la această vârstă copiii se obişnuiesc cu o anumită stare de fapt ce se va sedimenta cu timpul şi va fi dificil sau imposibil de reevaluat.

Instanţa va reţine că nu s-a făcut de către apărare dovada unui comportament denaturat al reclamantului care să poată crea o stare de risc pentru copil. Programul de vizitare va fi modificat de instanţă corespunzător cu declaraţiile pârâtei care a arătat că minorul doarme în fiecare după-amiază aprox. între orele 13:00-15:00.

Faţă de cele expuse, urmează a admite cererea de chemare în judecată, modificând corespunzător programul de vizitare propus în acord cu programul de somn al minorului, în interesul superior al acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CAC, împotriva pârâtei CC.

Stabileşte un program de legături personale provizoriu cu minorul CDA, în următoarea modalitate:

- în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la ora 09:00 la ora 13:00, atât prin vizită la domiciliul minorului cât şi prin luarea acestuia în locuinţa tatălui reclamant, la alegerea acestuia;

- în a doua şi a patra săptămână din lună, de vinerea ora 16:00 până duminică ora 19:00, prin luarea minorului în custodia tatălui reclamant.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta CC împotriva reclamantului CAC ca inadmisibilă.

Cu apel în 5 zile de la pronunţare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeş.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 22 ianuarie 2016.

Preşedinte, Grefier,

OMSAF

Domenii speta

Spete similare