Cerere în anulare. Angajament de plată în care nu sunt menționate facturile fiscale care compun debitul recunoscut, acest angajament valorează o recunoaștere expresă de către debitoare, a unei creanțe certe, lichide și exigibile. Simpla invocare a nemenți

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de xx.xx.2017 sub nr.A/299/2017, creditoarea K.L. a formulat, în contradictoriu cu debitoarea C.I. S.R.L., cerere în anulare împotriva Încheierii de ședință din XX.XX.2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București  în dosarul nr. B/299/2017, solicitând anularea acestei sentințe și admiterea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 3350 Euro, cu titlu de debit și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data de XX.XX.2017 și până la achitarea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat, în esență, că instanța făcut o interpretare greșită a probelor administrate în cauză, apreciind că sunt necesare și alte probe, incompatibile cu procedura ordonanței de plată, în condițiile în care debitoarea și-a asumat expres obligația de plată a debitului în cuantum de 3350 Euro, prin angajamentul de plată semnat la data de XX.XX.2017 și chiar dacă în acest angajament nu sunt menționate facturile fiscale care compun debitul de plată, debitoarea nu a afirmat niciodată că nu ar datora această sumă ori că ar datora o sumă mai mică sau mai mare și nici nu a afirmat sau probat că acest angajament s-ar referi la altă situație de fapt și de drept decât cea dedusă judecății.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței de plată, cu privire la creanță, arată creditoarea că deține o creanță certă împotriva debitoarei, acest caracter al creanței rezultând din faptul că, prin probele administrate în cauză, a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sale contractuale, de asigurare a transportului comandat de debitoare, potrivit comenzii de transport, iar prețul transportului rezultă fără putință de tăgadă din comenzile de transport semnate de debitoare, facturile fiscale emise la plată și angajamentul de plată încheiat la data de XX.XX.2017. De asemenea, creanța este lichidă întrucât câtimea ei este determinată prin facturile fiscale și angajamentul de plată și de asemenea este exigibilă, întrucât termenul convenit la plată potrivit aceluiași angajament s-a împlinit la data de XX.XX.2017.

Mai arată creditoarea că debitoarea datorează și dobândă legală penalizatoare, conform OG 13/2011, începând cu data de XX.XX.2017, data stabilită de părți prin angajamentul de plată, ca dată a plății și până la achitarea integrală a debitului.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1024 C.pr.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Debitoarea S.C. C.I. S.R.L. nu a formulat Întâmpinare și nu a propus probe în apărare.

În soluționarea cauzei instanța  a avut în vedere probele administrate de părți în dosarul nr. B/299/2017 precum și probele cu înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei.

Din oficiu a fost ataşat dosarul nr. B/299/2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din XX.XX.2017 de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr.B/299/2017, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea K.L., în contradictoriu cu debitoarea C.I. S.R.L.

Pentru a pronunța această Încheiere instanța a reținut, în esență, următoarele:” debitoarea a contestat creanţa pretinsă de creditoare, învederând instanţei că în angajamentul de plată nu se menţionează contravaloarea căror facturi este reprezentată de debitul consemnat, iar facturile depuse în susţinerea acestuia au o valoare mai mare decât suma pretinsă.

La interpelarea instanţei, în şedinţă publică, creditoarea a menţionat că angajamentul de plată ar reprezenta facturile depuse la dosar deşi nemenţionate în angajament şi deşi acestea au o valoarea mai mare decât cea solicitată, întrucât au existat probleme în executarea contractului au apreciat oportun solicitarea doar a acestei sume.

Raportat la cele învederate de creditoare, contestaţia formulată de debitoare apare ca fiind întemeiată, cel puţin sub aspectul necesităţii administrării unui probatoriu complex, incompatibil cu procedura specială a ordonanţei de plată.

Având în vedere aceste aspecte şi ţinând cont că procedura ordonanţei de plată este o procedură urgentă şi caracterizată printr-un probatoriu sumar, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 1021 alin. 1 şi alin. 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care urmează să respingă cererea de emitere a ordonanţei de plată, ca neîntemeiată.”

Analizând cererea în anulare formulată de creditoare, instanța reține următoarele:

Între creditoare şi debitoare s-a încheiat, la data de XX.XX.2016, un contract de transport, conform comenzi nr. C A , pentru efectuarea unui transport, în perioada 10.06.2016-11.06.2016, pe ruta A-B-C , prețul agreat de părți fiind de 3200 Euro.

La data de XX.XX.2016, părțile au încheiat contractul de transport, conform comenzi nr. C A , pentru efectuarea unui transport, în perioada 28.06.2016-29.06.2017, pe ruta C-D-E, prețul agreat de părți fiind de 2000 Euro.

Conform art.1014 alin 1 C.proc.civ prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Articolul 663 C.proc.civ prevede că: alin (2) creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, alin (3) creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui, alin (4) creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă fondului litigiului, faţă de prevederile art. 3 din Legea 71/2011, având în vedere data naşterii raporturilor juridice dintre părţi, respectiv data încheierii contractelor de transport-2016, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil.

Conform art. 1270 N.cod civ contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 1516 N.cod.civ creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

În speţă, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acţiunii, pe cale procedurii speciale a ordonanţei de plată.

Astfel, cele două contracte de transport materializate în comenzile de transport C A /2016 și C B/2016, au fost semnate de debitoare, prin aplicarea ștampilei și a semnăturii.

Deși facturile fiscale nr. 1/2016 și nr. 2/2016 sunt emise pentru alte sume decât cele convenite de părți, respectiv: 1600 Euro și 2100 Euro iar CRM-ul depus în probațiune de creditoare și semnat de debitoare, atestă efectuarea unui transport de marfă în cantitate de 22500 kg, mai mică decât cea convenit prin cele două comenzi, ceea ce atestă existența unor neconcordanțe între ceea ce s-a convenit inițial și ceea ce s-a executat, aspect care a determinat, cel mai probabil și facturarea la plata a unei sume mai mici decât prețul celor două transporturi, convenit contractual, la data de 19.01.2017, creditoarea, prin mandatar și debitoarea, au semnat un angajament de plată(f.17-18) prin care debitoarea și-a asumat expres obligația de plată, până la data de 28.02.2017, a sumei de 3350 Euro, sumă mai mica chiar decât suma facturată, reprezentând creanță datorată la acea dată.

Contrar susținerilor debitoarei, creditoarea a depus la dosarul cauzei dovada mandatului acordat SC PC SRL pentru recuperarea creanței în cuantum de 3350 Euro datorată de debitoare(f.15-16), aceasta fiind împuternicită să încheie, în numele și pentru creditoare, convenții privitoare la condițiile și termenele de plată.

Deși în angajamentul de plată nu sunt menționate facturile fiscale care compun debitul recunoscut, acest angajament valorează o recunoaștere expresă de către debitoare, a unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 3350 Euro, datorată la data de XX.XX.2017, prin urmare, simpla invocare a nemenționării componenței debitului nu este altceva decât o apărare pur formală în contextul în care nu se probează de către debitoare că, ulterior datei de XX.XX.2017, a achitat creditoarei suma de 3350 Euro și că această plată a fost destinată stingerii altor datorii decât cele invocate de creditoare prin cererea de chemare în judecată.

Angajamentul de plată semnat de debitoare reprezintă o mărturisire extrajudiciară a existenței acestei datorii, la data de XX.XX.2017 și în același timp, nefiind retractabil, este suficient pentru admiterea ordonanței de plată, pentru suma înscrisă în acest angajament, atâta timp cât debitoarea nu a făcut dovada stingerii prin plată, sau prin alt mod admis de lege, a acestei datorii, sarcina probei revenind debitoarei.

Prin urmare, creanţa în cuantum de 3350  Euro, solicitată de creditoare cu titlu de debit  este certă şi lichidă, aceasta fiind de asemenea exigibilă întrucât a expirat termenul de plată stabilit de părți, prin același angajament, la data de XX.XX.2017. 

În ceea ce priveşte cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobânzii legale aferente debitului de plată, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1523 C.civ debitorul se află de drept în întârziere.

Potrivit art. 1535 C.civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În speţă, instanţa constată că sunt pe deplin îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor penalizatoare şi anume: obligaţia debitoarei constă în plata unei sume de bani, este lichidă şi exigibilă, iar prin neplata la termenul asumat a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosinţă a acesteia a produs creditoarei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare calculate pe durata întârzierii în executare, potrivit O.G. nr. 13/2011, motiv pentru care  instanța constată că debitoarea datorează și dobândă legală penalizatoare aferentă debitului de plată, de la data scadenței obligației de plată a debitului, respectiv XX.XX.2017 şi până la plata integrală a debitului.

Motivat de aceste considerente, instanța va admite cererea în anulare formulată de creditoare, va anula Încheierea de ședință din XX.XX.2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București  în dosarul nr. B/299/2017,  va admite cererea creditoarei de emitere a unei ordonanțe de plată și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3350 Euro cu titlu de debit și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului de plată, de la data scadenței obligației de plată a debitului, respectiv XX.XX.2017 şi până la plata integrală a debitului .

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că debitoarea a căzut în pretenţii, făcând aplicarea dispoziţiilor art.453 alin 1 C.pr.civ, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către creditoare şi a sumei de 260 Euro, cu titlu de  onorariu avocațial, conform dovezii de plată depusă în probațiune(f.47) și la plata sumei de 400 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitată de creditoare pentru soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată și a cererii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea în anulare privind pe creditoarea K.L., cu sediul ales în …. şi pe debitoarea SC C.I. S.R.L., cu sediul în ….

Anulează Încheierea de ședință din XX.XX.2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București  în dosarul nr. B/299/2017.

 Admite cererea creditoarei de emitere a unei ordonanțe de plată.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3350 Euro cu titlu de debit si la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului de plată, de la data scadentei obligației de plată a debitului, respectiv XX.XX.2017 şi până la achitarea integrală a debitului .

Admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata de cheltuieli de judecată.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 260 Euro, cu titlu de  onorariu avocațial si la plata sumei de 400 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitată de creditoare pentru soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată si a cererii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare