Refuz acordare drepturi persecutaţi politic

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000494

Dosar nr. 

SENTINŢA Nr. 494/2021

Şedinţa publică din 28 Iulie 2021

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: .

Grefier: .

Pe rol se află judecarea cauzei formulate în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta ... având domiciliul în .... nr. .. et. .. ap. .., jud. ..şi CNP..., în contradictoriu cu pârâta Agenţia ..., cu sediul ... având ca obiect refuz acordare drepturi persecutaţi politic .. nr. 118/1990.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă în reprezentarea reclamantei doamna avocat ... în baza împuternicirii avocaţiale aflate la fila 25 dosar, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Reprezentanta reclamantei învederează că numai are alte cereri de formulat şi solicită instanţei acordarea cuvântului pe fond.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta reclamantei solicită instanţei admiterea prezentei contestaţii, iar prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze decizia emisă de AJPIS Mureş în care a fost respinsă cererea petentei formulată în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990. Susţine că au depus înscrisuri susţinătoare în probaţiune, respectiv fişele de lagăr din Rusia care au fost traduse şi comunicate pârâtei.

Solicită instanţei să observe că între înscrisurile emise de autorități din Ungaria existente la dosarul în care s-au acordat drepturile de veteran de război soţiei defunctului, există menţionat un termen când a fost luat în prizonierat nu şi data eliberării, însă cele două scripte care pot fi coroborate, administrate în probaţiune, fişele de lagăr din URSS şi adeverinţa de la autorităţile de Ungaria, dovedesc cu prisosinţă că autorul contestatoarei a fost luat în prizonierat în luna octombrie a anului 1944 iar pe fişele de lagăr din URSS se menţionează că prizonieratul a durat până în septembrie 1948. Prin urmare, sunt îndeplinite toate criteriile de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 actualizată prin Legea nr. 130/2020. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

Instanţa reţine cauza în pronunţare, pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.03.2021 la dosar nr. ..., reclamanta ... a chemat în judecată pârâta Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze decizia nr. 3601/05.02.2021, să oblige pârâta să emită o decizie prin care să îi recunoască drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 5 alin (6), respectiv stabilirea calităţii de beneficiar a Decretului-Lege nr. 118/1990, respectiv de urmaş a unei persoane care a avut statutul de prizonier aflat în captivitatea URSS, în perioada 13.10.1944 -1949, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arătat că prin cererea nr. 3010 din data de 03 septembrie 2020 a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 6 din Decretul Lege nr. 118/1990 cu modificările si completările ulterioare, în calitate de fiică a lui ..., decedat în data de 07.02.2010, cu ultimul domiciliu în comuna ..., sat .. nr. .. jud. .., tatăl acesteia având statutul de prizonier aflat în captivitatea URSS, în perioada 13.10.1944 -1949.

În dovedirea calităţii reclamanta a depus o serie de înscrisuri care susţin caracterul întemeiat al solicitării respectiv, certificatul nr. ..., din data de 27.04.2010, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale ... acte prin care se menţionează faptul tatăl său ..., în perioada 10.09.1944-13.10.1944 a fost pe front cu Regimentul de Infanterie nr. 23 în cadrul Armatei Maghiare şi începând cu 13.10.1944 a avut statutul de prizonier aflat în captivitatea URSS.

 A precizat faptul că în perioada 13.10.1944 -1949, antecesorul său a fost prizonier în fosta URSS, a anexat în probaţiune Decizia nr. 2601 din 02 iunie 2010, emisă de pârâtă, în temeiul Decretului-Lege 118/1990, emisă mamei sale defuncte ...., în baza aceluiaşi Certificat nr. ..., din data de 27.04.2010, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale ... Bucureşti, şi a adresei MapN Ungaria nr. 9772835/K1/25.03.2010, înscrisuri aflate în posesia pârâtei.

Menţionează că actele anexate sunt toate documentele prevăzute de lege în vederea obţinerii statutului de persoană de prizonier aflat în captivitatea URSS, deci cererea reclamantei a fost bine documentată şi susţinută sub aspectul dovedirii solicitării formulate.

În opinia reclamantei, cererea i-a fost în mod neîntemeiat având în vedere faptul că însăși pârâta i-a recunoscut mamei, prin decizia nr. 2601 din 02 iunie 2010, calitatea de urmaş prizonier după soţul ..., în baza aceluiaşi Certificat nr. ..., din data de 27.04.2010, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale U.M. nr. 02600 Bucureşti şi a adresei MApN Ungaria nr. ..., înscrisuri aflate în posesia pârâtei.

Poziţia pârâtei

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat instanţei  respingerea ca neîntemeiată si nelegală a acţiunii.

În motivarea întâmpinării se arată că din înscrisurile depuse de reclamantă nu rezultă deloc perioada prizonieratului în URSS. Or, pentru stabilirea drepturilor este imperios necesar să fie cunoscută data începerii prizonieratului şi data încetării lui.

Din Certificatul nr. .../27/04/2010 de la UM nr. 02600 Bucureşti reiese că, ..., CNP ... decedat la data de 07.02.2010, a fost pe front cu Regimentul de Infanterie nr.23 în cadrul armatei maghiare în perioada 10.09.1944 -13.10.1944, iar începând cu 13.10.1944 a fost prizonier sovietic, însă nu rezultă data de sfârşit al prizonieratului în URSS, astfel încât comisia s-a aflat în imposibilitatea de a-i stabili reclamantei drepturile prevăzute de art. 5 al. 6 din Decretul Lege nr.118/1990, în primul rând pentru lipsa perioadei concrete.

Consideră inadmisibilă cererea reclamantei şi pentru faptul că aceasta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 6 din Decretul lege atât prin cererea nr. 3010/03.09.2020, însă nu îndeplineşte condiţiile cerute de aliniatul 6 deoarece reclamanta s-a născut la data de 11.11.1949, necunoscând data de sfârşit al prizonieratului nu poate solicita nici încadrarea la art. 5 al. 6.

În opinia pârâtei decizia nr. 2601/02.06.2010 emisă pentru mama reclamantei nu are nicio relevanţă, deoarece conform art. 5 alin. 1 din D.L nr. 118/1990 soţia fostului prizonier are dreptul la o indemnizaţie lunară fixă de 700 lei, condiţia acordării este doar dovada prizonieratului în URSS nu şi perioada, or pentru copilul fostului prizonier este imperios necesar cunoaşterea perioadei exacte a prizonieratului având în vedere că copilul primeşte o indemnizaţie lunară în cuantum de 50 % sau 100% după caz, pentru perioada prizonieratului conform art.5 al.5 sau 6 din actul normativ incident.

Cu privire la ultimul petit al cererii de chemare în judecată, respectiv plata cheltuielilor de judecată, solicită instanţei respingerea acestuia susţinând că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.

Culpa procesuală a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş în cauza dedusă judecăţii nu există atâta timp cât decizia nr. 3601/05.02.2021 emisă de Comisia de aplicare a Decretului-Lege 118/1990 R privind respingerea cererii de acordare a unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi inspecţie Socială Mureş respectă prevederile D.L 118/1990.

În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la pârâta Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş sub nr. 3010 din 03 septembrie 2020 (f. 26) reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute la art. 5 al. 6 din Decretul lege nr. 118/1990, în calitate de succesoare a numitului ..., decedat la data de 07 februarie 2010.

Prin decizia nr. 3601 din 05 februarie 2021 (f. 27) pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că din documentele depuse de aceasta nu rezultă perioada persecuţiei politice în conformitate cu Decretul lege nr. 118/1990.

Instanţa reţine că potrivit art. 1 al. 1 şi 2 din Decretul lege nr. 118/1990 constituie vechime constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate; f) a participat în acţiuni de împotrivire cu arma în mână şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964. (2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care: a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.

În continuare, potrivit art. 5 al 7 din actul normativ anterior indicat, copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. 1 și 2 are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50 % din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta ...(n. ..) ..s-a născut la data de ... fiind fiica ... decedat la data de 07 februarie 2010, astfel cum rezultă din certificatul de naştere şi certificatul de deces ataşate la filele 35 şi 39 din dosar.

În probaţiune reclamanta a ataşat certificatul nr. AU43 eliberat la data de 27 aprilie 2010 de Ministerul Apărării Naţionale – U.M. ..., din care rezultă că tatăl reclamantei a fost pe front cu regimentul de Infanterie nr. 23 în cadrul armatei maghiare în perioada 10 septembrie 1944 – 2 octombrie 1944, iar din data de 13 octombrie 1944 a fost prizonier sovietic.

Cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul lege nr. 118/1991 a fost respinsă deoarece din cuprinsul înscrisurilor depuse nu rezultă perioada în care antecesorul acesteia a fost constituit în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944. 

Ulterior, la data de 14 iulie 2021, reclamanta a depus la dosar traducerea legalizată a înscrisului eliberat de autorităţile ungare şi traducerea legalizată a „documentului de arhivă” emis de autorităţile din Federaţia Rusă (f. 89, 90 şi 93) intitulat „prizonierii maghiari ai taberelor sovietice” precum şi „fişa” întocmită la data de 05 martie 1945.  Din cuprinsul acestora rezultă că antecesorul reclamantei, ..., nr. de identificare 52127, naţionalitate maghiară, având gradul militar soldat - trăgător, născut în ... a făcut parte din regimentul de infanterie nr. 23 şi a fost luat prizonier în localitate Lechinţa/Szaszlekence, Ungaria, lagărul nr. 257 în data de 13 octombrie 1944 şi a fost eliberat la data de 09 septembrie 1948, la lagărul nr. 36, eşalonul 98780.

Faţă de probele administrate în cauză instanţa apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 5 al. 7 din Decretul-lege nr. 118/1990 cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: “(7) Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.”

Conform art. 13 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990: “(1) Dovedirea situaţiilor prevăzute la art.1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.”

Având în vedere că reclamanta s-a născut la data de ... (f. 68) iar tatăl acesteia, decedat la data de ... (f. 65), a fost constituit prizonier sovietic în data de 13 octombrie 1944 şi eliberat la data de 09 septembrie 1948 (f. 90), indemnizaţia prevăzută la art. 5 al. 7 din actul normativ anterior indicat trebuie calculată raportat la această perioadă. Instanţa apreciază că deşi reclamanta a solicitat recunoaşterea dreptului prevăzut la art. 5 al. 6 din Decretul lege nr. 118/1991, incidente în speţă sunt prevederile al. 7 ale aceluiaşi articol, în condiţiile în care reclamanta s-a născut după data încetării prizonieratului, respectiv după eliberării antecesorului acesteia.

În final, instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa pârâtei, la emiterea deciziei nr. 3601/05 februarie 2021 fiind avute în vedere înscrisurile depuse în probaţiune de către reclamantă, printre care nu se regăsesc nici adresa nr. 977/2835/2/KI eliberată în 8 martie 2010 de Ministerul Apărării Naţionale – Institutul şi Muzeul Militar – Arhiva Centrală Budapesta, nici traducerea „documentului de arhivă” emis de autorităţile din Federaţia Rusă (f. 89, 90 şi 93) intitulat „prizonierii maghiari ai taberelor sovietice” şi nici „fişa” întocmită la data de 05 martie 1945, înscrisuri ce au fost depuse ulterior, în cursul procesului, astfel încât în mod întemeiat s-a reţinut că în baza înscrisurilor ataşate cererii nr. 3010/03.09.2020 (f. 26) nu poate fi stabilită perioada de prizonierat în vederea calculării cuantumului indemnizaţiei.

Acesta este motivul pentru care instanţa nu va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, în condiţiile în care obligaţia dovedirii situaţiilor prevăzute la art. 1 din Decretul lege nr. 118/1991 cade în sarcina persoanelor interesate, în speţă reclamantei şi nu în sarcina A.J.P.I.S. Mureş, iar înscrisurile doveditoare au fost depuse la dosar doar în cursul cercetării procesului.

Pentru considerentele deja expuse, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța admite acţiunea formulată de reclamantă, anulează decizia nr. 3601/05 februarie 2021 emisă de pârâtă şi obligă pârâta să emită o decizie prin care să recunoască reclamantei drepturile care decurg din aplicarea prevederilor art. 5 al. 7 din Decretul lege nr. 118/1990, cu luarea în considerare a perioadei de prizonierat, respectiv 13 octombrie 1944 - 09 septembrie 1948.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de reclamantul ... având domiciliul în ... ... nr..., et. ... ap. .. jud. ..şi ... în contradictoriu cu pârâta Agenţia ... cu sediul în ... str. ..., ca fiind întemeiată şi în consecinţă:

Anulează decizia nr. 3601/05 februarie 2021 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să emită o decizie prin care să recunoască reclamantei drepturile care decurg din aplicarea prevederilor art. 5 al. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990.

Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 28 iulie 2021.

Preşedinte

Grefier

Domenii speta

Spete similare