Comunicare informatii de interes public

perator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2019:003.000119

Dosar nr. 2159/102/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 119/2019

Şedinţa publică de la 13 Martie 2019

Completul compus din:

Preşedinte M.M.P.

Grefier I.H.

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul..., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Târgu Mureş şi ... având ca obiect comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001).

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2019, când s-a amânat pronunţarea pe data de 27 februarie 2019, apoi pe data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă deliberând constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Mureş –Secţia contencios administrativ în data de 14 noiembrie 2018, sub nr.2159/102/2018, reclamantul ...., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Tg Mureş şi ..., a solicitat următoarele:

- Obligarea pârâţilor la comunicarea integrală şi punctuală a informaţiilor de interes public solicitate prin cererea nr.53843/19.09.2018

- Anularea refuzului nejustificat comunicat la data de 09.10.2018 prin răspunsul nr. 1216/01.10.2018 înaintat prin adresa nr. 53843/05.10.2018.

- Anularea răspunsului la reclamaţia administrativă nr. 60062/25.10.2018 comunicată la data de 30.10.2018, ca fiind nelegal şi netemeinic, cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină şi a comunicării măsurilor dispuse în aplicarea prevederilor HG nr. 1344/2007 şi art. 34 alin. 2 din HG nr. 123/2002;

- Obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 500 lei potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001;

- Obligarea la plata cheltuielilor de judecată;

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt, a înregistrat online sub nr.53843 din 09.09.2018 pe portalul municipiului Târgu Mureş, următoarea solicitare "Aş dori să primesc in format electronic via email ... sub forma de tabel numele si prenumele persoanelor fizice si numele persoanelor juridice, care au contracte de orice natura cu ... si valoarea acestor contracte, fie lunară sau anuală sau pe sezon competiţional. "

În răspunsul înaintat de pârâtul ..., acesta a invocat faptul că solicitarea de informaţii publice nu i-a fost în mod direct adresată, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 şi că va da curs acestei solicitări doar când reclamantul se va adresa în mod direct acestei instituţii.

Cu privire la cele de mai sus, reclamantul a arătat că ne aflăm astfel în prezenţa unui refuz nejustificat şi abuziv ce încalcă prevederile Legii nr. 544/2001, în condiţiile în care solicitarea acestuia se încadrează în cea de informaţie de interes public, iar instituţia sesizată deţinătoare a informaţiei are obligaţia să asigure şi să furnizeze informaţiile de interes public astfel cum au fost solicitate. Refuzul motivat de faptul că Legea nr. 544/2001 nu prevede situaţia în care cererea este adresată unei instituţii necompetente, respectiv posibilitatea instituţiilor publice să înainteze cererea în mod greşit formulate către instituţia competentă este abuziv şi nelegal potrivit următoarelor aspecte:

A mai arătat că norma specială aplicabilă cu prioritate este Legea nr. 544/2001 în care la art. 1 se prevede că accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.

De asemenea a mai arătat că norma generală privind activitatea de soluţionare a petiţiilor este guvernată de OG nr. 27/2002, unde la art. 2 se prevede că  prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.

Reclamantul a mai arătat că faţă de prevederile legislative arătate pârâţii au obligaţia să îi furnizeze informaţiile de interes public astfel cum au fost solicitate în termenul legal prevăzut. Faţă de aceste considerente refuzul de a comunica informaţiile de interes public solicitate este nelegal, nu întruneşte exigenţele Legii nr. 544/2001 şi reprezintă o încălcare deosebit de gravă a scopului acesteia de a asigura şi garanta ca dreptul la obţinerea de informaţii de interes public să fie efectiv şi neîngrădit.

Având în vedere cele expuse, reclamantul consideră că refuzul dat de pârâţi este nejustificat, în aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 544/2001.

Drept consecinţă a formulat o reclamaţie administrativă înregistrată sub nr. 60062/15.10.2018, la care a primit răspunsul nr. 60062/19 din 25.10.2018 comunicat la data de 30.10.2018 , prin care s-a respins reclamaţia pe fondul lipsei de comunicare a informaţiilor şi documentelor solicitate în cererea înregistrată sub nr. 55463/04.10.2018, art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public.

În ceea ce priveşte solicitarea privind acordarea de daune morale pentru vătămarea cauzată, a arătat  faptul că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin.2 din Legea nr. 544/2001.

A mai arătat că dincolo de satisfacţia recunoaşterii drepturilor garantate, vătămarea adusă rezultă din conduita discreţionară a pârâtei afişată prin răspunsul dat, între părţi existând mai multe situaţii litigioase ca urmare a refuzului de comunicare a informaţiilor de interes public solicitate.

În concluzie, s-a solicitat admiterea prezentei cereri de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi motivată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată  pe dispoziţiile Constituţiei României şi a Legii nr. 544/2001, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestei legi.

Pârâtul Municipiul Tg Mureş a formulat întâmpinare  prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat , respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind netemeinică şi nelegală.

Faţă de solicitările reclamantului s-a invocat în primul rând excepţia lipsei calităţii procesual pasive a instituţiei. În motivarea excepţiei s-a arătat că potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al .., pârâtul indicat este persoană juridică de drept public, organizată sub forma unei instituţii publice, înfiinţată prin hotărâre a Consiliului Local, în subordinea Primarului, care funcţionează în temeiul Legii 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului şi a Legii 215/2001 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, finanţată din venituri proprii şi credite bugetare acordate de la bugetul local al Municipiului Târgu Mureş, în condiţiile legii.

Având în vedere toate aceste considerente, solicitarea reclamantului a fost redirecţionată la CSM, instituţie care este persoană juridică de drept public, cu personalitate juridică proprie.

S-a mai precizat că pârâtul Municipiul Tg. Mureş nu deţine date şi informaţii în legătură cu numele şi prenumele persoanelor fizice şi juridice care au contracte cu pârâtul CSM, toate aceste informaţii fiind deţinute de pârâtul arătat, iar potrivit art.6 din Legea nr.544/2001 solicitarea informaţiilor de interes public se face la autoritatea sau instituţia publică care deţine respectivele informaţii.

Ţinând cont de argumentele de mai sus pârâtul a arătat că nu are calitate procesual pasivă şi a solicitat admiterea excepţia lipsei calităţii procesul pasive astfel cum a fost formulată.

 În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a a arătat că prin adresa nr. 53.843/05.10.2018  s-a comunicat reclamantului faptul că cererea lui a fost trimisă spre competentă soluţionare pârâtului .... Totodată s-a ataşat şi răspunsul pârâtului ...

Pârâtul a mai arătat că răspunderea pentru conţinutul informaţiilor comunicate aparţine exclusiv pârâtului CSM Tg. Mureş, iar  prin  urmare, acesta  nu poate fi tras la răspundere de niciun fel cu privire la conţinutul informaţiilor comunicate de către pârâtul CSM Tg. Mureş, instituţie publică cu personalitate juridică.

Referitor la reclamaţia administrativă formulată a arătat că prin adresa nr. 60062/25.10.2018, aceasta a fost respinsă de către Comisia de soluţionare a Reclamaţiilor administrative, pe fondul lipsei de comunicare al informaţiilor şi documentelor solicitate sub nr.55463/04,10.2018.

Din procesul verbal al Comisiei de soluţionare a Reclamaţiilor administrative nr. 60062/13 din 17.10.2018, rezultă că răspunsul solicitat a fost trimis în termen legal,conform adresei nr.55463 din 26.09.2018, cu confirmare de primire. S-a constatat faptul că CSM a formulat răspunsul potrivit art.6 din Legea nr.544/2001 solicitarea informaţiilor de interes public se face la autoritatea sau instituţia publică care deţine respectivele informaţii. Ca urmare, cererea reclamantului nu a fost adresată în mod direct, motiv pentru care nu s-a dat curs cererii. Văzând cu nu sunt îndeplinite prevederile art.33 din HG nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, comisia pentru soluţionarea reclamaţiilor administrative a respins contestaţia reclamantului.

Referitor la sesizarea comisiei de disciplină, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, care reglementează modul de sancţionare în cazul constatării abaterilor disciplinare, întrucât nu s-a reţinut reaua credinţă sau neglijenţa funcţionarilor publici în modul de îndeplinire a sarcinilor privind formularea răspunsului reclamat, astfel că nu se impune cercetarea disciplinară.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului cu privire la obligarea instituţiei la plata unor daune morale, solicitate în temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, s-a susţinut faptul că acestea nu sunt justificate. Condiţiile de îndeplinit pentru antrenarea răspunderii administrative sunt: atacat să fie nelegal, actul atacat să fi produs prejudicii materiale şi morale, să existe o legătură de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul material şi moral suferit, precum şi dovedita culpei autorităţii publice şi a funcţionarilor,

În ceea ce priveşte prejudiciul suferit, reclamantul nu a propus administrarea vreunei probe din care să rezulte existenţa şi cuantumul acestuia, iar aspectele invocate în cererea de chemare în judecată sunt de natură a justifica interesul acestuia în promovarea acţiunii, şi nu prejudiciul efectiv suferit, condiţie esenţială în vederea atragerii răspunderii instituţiei, conform dispoziţiilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001.

Totodată prin Decizia nr. 2356/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins acordarea daunelor morale apreciind că „daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar prin acordarea de despăgubiri, nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite”. Partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorităţii, lucru nedovedit de către reclamant.

În drept s-a invocat art. 205,206 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile publice.

Pârâtul ... a formulat întâmpinare  şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În prealabil s-a invocat excepţia tardivităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii petitelor 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată.

Cu privire la excepţia tardivităţii a arătat că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată în baza Legii nr. 544/2001, singurele temeiuri de drept pentru formularea acestei acţiunii invocate de către reclamant fiind dispoziţiile art. 22 alin. 1 şi 2 ale acestui act normativ.

Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 plângerea persoanei vătămate în drepturile sale  se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art. 7 din aceeaşi lege. Din interpretarea dispoziţiilor art. 7 rezultă că termenul la care face referire legiuitorul în cadrul art. 22 , este termenul în care autoritatea sau instituţia publică este obligată să răspundă solicitării informaţiilor de interes public. Potrivit dispoziţiilor acestui articol, instituţia publică este obligată să răspundă în termen de 10 zile sau 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de complexitatea acesteia,fiind  prevăzut în mod expres că „în cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile."

Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere termenul de 30 zile pentru răspunsul instituţiei publice doar în ipoteza în care autoritatea sau instituţia publică a comunicat solicitantului, în termen de 10 zile de la depunerea solicitării de furnizare informaţii, că este în imposibilitate de a se încadra în cele 10 zile prevăzute de lege şi că va răspunde în termen de 30 de zile. În caz contrar, refuzul expres al administraţiei se poate exprima în termen de 5 zile, potrivit alin. 2 al art. 22. În cazul tăcerii administraţiei, sau răspunsul tardiv al acesteia,  termenul de referinţă avut în vedere de către legiuitor pentru a răspunde solicitării informaţiilor şi, implicit, termenul avut în vedere pentru formularea plângerii administrative este cel de 10 zile.

În speţă, cererea nr. 53843/19.09.2018 a fost înregistrată la Municipiul Tg. Mureş, la data de 19.09.2018. Nici Municipiul Tg. Mureş şi nici CSM  nu au formulat un răspuns negativ expres în termenul de 5 zile prevăzut de lege şi nu au comunicat reclamantului imposibilitatea de comunicare în termen de 10 zile a informaţiilor solicitate datorită volumului acestuia. Astfel, termenul în care instituţia publică la care a fost depusă cererea trebuia să răspundă este de 10 zile, iar termenul de 30 de zile pentru depunerea plângerii prevăzută de art. 22 din Legea nr. 544/2001, a  început să curgă de la expirarea acestui termen de 10 zile. Raportat la aceste termene, termenul 30 de zile începe să curgă de la data de 30.09.2018 şi expiră la data de 31.10.2018.Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu a fost înregistrată la instanţa de judecată la data de 14.11.2018, respectiv după 14 zile de la expirarea termenului de formulare a plângerii prevăzute de art. 22 din Legea nr. 544/2001. Pe cale de consecinţă cererea de chemare în judecată este tardivă.

În altă ordine de idei, s-a arătat că termenele prevăzute de art. 33 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 544/2001 nu influenţează termenul de introducere a plângerii prevăzute de art. 22,  întrucât acestea vizează reclamaţia administrativă formulată ca urmare a refuzului expres sau tacit de nesoluţionare a solicitării de furnizare de informaţii.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a arătat că potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare... este persoană juridică de drept public, cu personalitate juridică proprie, organizată sub forma unei instituţii publice. Relaţia de subordonare pe care o are faţă de Consiliul Local sau Primarul Municipiului Tg. Mureş, nu include şi accesul la informaţiile de interes public.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001  solicitarea informaţiilor de interes public se face la autoritatea sau instituţia publică ce deţine respectivele informaţii.

Pârâtul a mai arătat că întrucât Legea nr. 544/2001 nu prevede situaţia în care cererea este adresată unei instituţii publice necompetente, respectiv posibilitatea instituţiilor publice să înainteze cererea greşit formulată către instituţia competentă, iar cererea reclamantului  nu i-a fost adresată în mod direct, este evident că nu putea da curs acesteia. A

De asemenea a mai arătat că întrucât nu are obligaţia legală de a furniza informaţiile publice, respectiv nu este organul competent să soluţioneze  cererea reclamantului, nu poate avea calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii petitelor 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, a arătat că potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 „Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale."

Astfel, obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate poate viza strict furnizarea informaţiilor de interes public solicitate şi nu poate avea ca obiect anularea unui act administrativ sau obligarea instituţiei la sesizarea comisiei de disciplină. O asemenea acţiune ar trebui să aibă ca temei de drept dispoziţiile Legii 554/2004.

Pe fondul acţiunii, pârâtul a arătat că în fapt, i-au fost comunicate de către pârâtul Municipiul Tg. Mureş, adresele nr. 53.843/21.09.2018 şi nr. 55463 / 26.09.2018, prin care s-a solicitat  comunicarea unui set de documente ca urmare a cererilor formulate de ... Prima adresă a fost încadrată de către pârât  ca fiind o petiţie şi nu ca o furnizare de informaţii în baza Legii nr. 544/2001, iar cea de-a doua adresă a fost încadrată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, fiind menţionat acest act normativ în cuprinsul cererii reclamantului.

Întrucât la instituţia pârâtă  nu s-a înregistrat nici o cerere din partea reclamantului, acesta a formulat răspunsul nr. 1216/01.10.2018 , prin care au indicat dispoziţiile legale care reglementează procedura de formulare a cererilor şi faptul că, nu se poate da curs cererii adresate de pârâtul Municipiul Tg. Mureş.

De altfel  s-a mai arătat că cererea nu îndeplineşte rigorile dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001, respectiv în aceasta nu se menţionează autoritatea sau instituţia publică căreia se adresează cererea.

S-a mai arătat că H.G. nr. 123/2002 prin formularele de răspuns din anexă, prevede că răspunsul se face direct de către instituţie solicitantului, iar în lipsa unei cereri adresată direct pârâtului acesta  nu a putut formula un răspuns.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt reclamantul a înregistrat online, sub nr.53843 din 09.09.2018, pe portalul Municipiului Târgu Mureş, solicitarea de a primi în format electronic,sub formă de tabel, numele si prenumele persoanelor fizice si numele persoanelor juridice, care au contracte de orice natură cu pârâtul ... si valoarea acestor contracte, fie lunară sau anuală sau pe sezon competiţional.(f. 26)

Prin adresa nr. 53843/05.10.2018, pârâtul Municipiul Tg. Mureş a comunicat reclamantului faptul că solicitarea acestuia, înregistrată cu nr. 53843/19.09.2018, a fost transmisă spre competentă soluţionarea pârâtului Club Sportiv Municipal Tg. Mureş, fiind ataşat şi răspunsul formulat de pârâtul ... prin adresa cu nr. 1216/01.10.2018 . (f.27)

Prin adresa cu nr. 1216/01.10.2018, pârâtul ... a comunicat pârâtului Municipiul Tg. Mureş faptul că nu poate da curs solicitărilor formulate de reclamant prin adresa mai sus arătată, deoarece aceste solicitări nu au fost adresate în mod direct pârâtului ...arătând că potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, solicitarea de informaţii de interes public se face la autoritatea sau instituţia publică care deţine informaţiile respective.

Urmare a celor de mai sus, la data de 15.10.2018, prin adresa înregistrată la registratura Municipiul Tg. Mureş sub nr. 60062/15.10.2018, reclamantul a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin 2 din Legea nr. 544/2001 o reclamaţie administrativă, iar prin adresa nr. 60062/25.10.2018, comunicată reclamantului la data de 30.10.2018, acestuia i s-a adus la cunoştinţă faptul că reclamaţia administrativă nr. 60062/13/16.10.2018  a fost respinsă.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze reclamantul  a solicitat :

-Obligarea pârâţilor la comunicarea integrală şl punctuală a informaţiilor de interes public solicitate prin cererea nr.53843/19.09.2018.

-Anulare refuzului nejustificat comunicat la data de 09.10.2018 prin răspunsul nr. 1216/01.10.2018,  înaintat prin adresa nr. 53843/05.10.2018;

-Anularea răspunsului nr. 60062/25.10.2018 comunicat la data de 30.10.2018,  la reclamaţia administrativă, cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină şi a comunicării măsurilor dispuse în aplicarea prevederilor HG nr. 1344/2007 şi art. 34 alin .2 din HG nr. 123/2002.

-Obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 500 lei,  potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001;

-Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată;

Prin întâmpinările formulate, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fiecăruia dintre aceştia, excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii petitelor 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001.

 Analizând în conformitate cu dispoziţiile art. 248 al. 1 şi 2 Cod de procedură civilă excepţiile invocate şi prioritizând ordinea de soluţionare a acestora, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată de pârâtul ... instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor  art. 22 alin (1) din Legea nr. 544/2001, în temeiul cărora reclamantul a formulat solicitarea de informaţii de interes public „ În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”  potrivit căruia „ (1)Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. (2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.”

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, termenul de sesizare al instanţei este de 30 de zile, iar acesta curge fie de la momentul comunicării informaţiilor solicitate, fie de la momentul comunicării refuzului de a transmite informaţiile solicitate.

În prezenta cauză, se reţine că prin adresa cu nr. 53843/05.10.2018, comunicată reclamantului prin mail la data de 05.10.2018 (f. 58) s-a adus la cunoştinţa reclamantului  refuzul comunicării informaţiilor solicitate, motivat de către ... pe prevederile art. 6 din Legea nr. 544/2001. În continuare se reţine că termenul de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. art. 22 alin (1) din Legea nr. 544/2001 a început să curgă la data de 05.10.2018 şi s-a împlinit la data de  05.11.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 14.11.2018.

Cu privire la natura termenului analizat, instanţa va reţine de asemenea şi faptul că termenul de 30 de zile este unul imperativ, iar nu de recomandare, în condiţiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege şi anume: „Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7”, astfel încât sancţiunea nerespectării acestuia este cea a decăderii din exerciţiul dreptului.

Raportat la cele mai sus arătate, se constată că petitele 1,2 şi 4 ale cererii de chemare în judecată, respectiv cele care vizează obligarea pârâţilor la comunicarea integrală şi punctuală a informaţiilor de interes public solicitate prin cererea nr.53843/19.09.2018, anularea refuzului  înaintat prin adresa nr. 53843/05.10.2018 şi obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 500 lei,  potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, sunt formulate în afara termenului de 30 de zile, drept pentru care acestea urmează a fi respinse ca fiind tardiv formulate, urmare a admiterii excepţiei tardivităţii.

Admiterea excepţiei tardivităţii cererii, cu consecinţa respingerii petitelor mai sus arătate ca fiind tardiv formulate,  face ca fiind inutilă dezlegarea de către instanţă a excepţiilor care vizează calitatea procesuală pasivă a fiecăruia dintre pârâţi în raport de petitele arătate şi admisibilitatea petitului 2 al acţiunii.

În continuare, prin prisma excepţiilor invocate, rămâne de analizat admisibilitatea petitului 3 al cererii de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat anularea răspunsului nr. 60062/25.10.2018 comunicat la data de 30.10.2018 cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină şi a comunicării măsurilor dispuse în aplicarea prevederilor HG nr. 1344/2007 şi art. 34 alin .2 din HG nr. 123/2002, precum şi calitatea procesuală pasivă a pârâţilor.

Cu titlu general, instanţa reţine că excepţia inadmisibilităţii cererii constituie o excepţie de fond, care vizează neîndeplinirea unor condiţii legale obligatorii, prealabile  sau concomitente formulării cererii de chemare în judecată, cu consecinţe asupra exercitării dreptului la acţiune.

 În cauza de faţă, motivarea excepţiei invocate  se bazează pe argumentul potrivit căruia obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 22 alin 2 din Legea nr. 544/2001, poate viza strict furnizarea informaţiilor de interes public solicitate şi plata daunelor morale şi patrimoniale. Din acest punct vedere, instanţa reţine că motivele arătate de pârât nu sunt apte de a susţine excepţia invocată, deoarece astfel cum am mai arătat, această excepţie trebuie să vizeze elemente care ţin de exerciţiul dreptului la acţiune. Mai mult, chiar şi în situaţia în care am admite că petitul vizat este întemeiat de reclamant pe dispoziţiile art. 22 alin 2 din Legea nr. 544/2001, deşi din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă acest aspect, în exercitarea atribuţiilor conferite de dispoziţiile art. 22 Cod proc civ, judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor sau faptelor deduse judecăţii. În acest context, nu se poate aprecia că în cauza de faţă ne aflăm în faţa unui impediment legal care să paralizeze  exerciţiul dreptului la acţiune al reclamantului, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâţilor din prezenta cauză, raportat la petitul 3 al acţiunii, instanţa reține că potrivit art. 36 din Cod de procedură civilă aceasta rezultă din ” identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”. După cum se arată în doctrină, calitatea procesuală activă cerută pentru a exercita acțiunea în justiție, fiind necesar  să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută, aparține subiectului activ al dreptului subiectiv civil afirmat sau pretins, după cum calitatea procesuală pasivă o are subiectul pasiv al dreptului. În cazurile în care prin acțiune se urmărește protecția nu a unui drept subiectiv, ci a unei alte situații juridice, calitatea procesuală rezultă chiar din lege Totodată, instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul dedus judecății.

Anularea răspunsului nr. 60062/25.10.2018 cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină şi a comunicării măsurilor dispuse în aplicarea prevederilor HG nr. 1344/2007 şi art. 34 alin 2 din HG nr. 123/2002, nu poate fi cerută decât în raport de instituţia emitentă a actului administrativ indicat şi căreia i s-a adresat reclamaţia administrativă, respectiv Municipiul Tg. Mureş, astfel cum rezultă din ştampila purtând numărul de înregistrare a cererii (f. 28). În ceea ce îl priveşte pe pârâtul ..., instituţie publică cu personalitate juridică distinctă, instanţa observă că reclamantul  nu a făcut dovada comunicării reclamaţiei administrative şi cu acest din urmă pârât, astfel încât apreciem că petitul vizând anularea răspunsului nr. 60062/25.10.2018 cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină, nu poate fi soluţionat decât în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg. Mureş, astfel cum am arătat.

În raport de cele mai sus arătate, instanţa va respinge excepţia invocată de pârâtul Municipiul Tg. Mureş şi va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ... în ceea ce priveşte petitul 3 al cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte fondul cererii de anulare a răspunsului nr. 60062/25.10.2018 cu consecinţa obligării la sesizarea comisiei de disciplină şi a comunicării măsurilor dispuse în aplicarea prevederilor HG nr. 1344/2007 şi art. 34 alin 2 din HG nr. 123/2002, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.  21 alin  (1) din Legea nr. 544/2001 „ Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată. (3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.”

Potrivit celor de mai sus, reclamaţia administrativă poate fi îndreptată împotriva angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice, care refuză în mod tacit sau explicit să aducă la îndeplinire obligaţiile care îi revin potrivit Legii nr. 544/2001, ori în cauza de faţă se constată că nu a existat un asemenea refuz. Astfel, se reţine faptul că pârâtul a confirmat la data de 19.09.2018 înregistrarea solicitării de informaţii de interes public depusă de reclamant la aceiaşi dată, aceasta fiind direcţionată către ... iar prin adresa nr. 53843/05.10.2018, pârâtul a comunicat reclamantului modalitatea în care ... a înţeles să soluţioneze solicitarea de informaţii de interes public a reclamantului, mai exact refuzul acestuia de a comunica informaţiile solicitate. În acest context, reclamaţia administrativă formulată de reclamant ,  îndreptată greşit înspre pârâtul Municipiul Tg. Mureş,  a fost în mod corect respinsă, atâta timp cât nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului de a comunica informaţii de interes public, deoarece această obligaţie legală se raportează la acele  informaţii care privesc activităţile proprii sau rezultă din propriile activităţile unei autorităţi sau instituţii publice.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată  cererea formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg. Mureş, în ceea ce priveşte petitul 3 al acţiunii.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod proc civ, coroborate cu dispoziţiile art. 9 Cod proc civ, instanţa va lua act de faptul că pârâţii nu au solicitat obligarea reclamantului  la plata cheltuielilor de judecată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte petitele 1, 2 şi 4 ale cererii de chemare în judecată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ..., în ceea ce priveşte petitul 3 al cererii de chemare în judecată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii petitului 3 al cererii de chemare în judecată. 

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Tg. Mureş, în ceea ce priveşte petitul 3 al cererii de chemare în judecată. .

Respinge petitele 1,2 şi 4 ale cereri de chemare în judecată formulate de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Tg. Mureş şi ...., ca fiind tardiv formulate.

Respinge cererea formulată de reclamantul ... ( CNP ...) domiciliat în ... str.... nr..., jud.... în contradictoriu cu pârâtul ..., cu sediul în Tg Mureş, str..., nr... (cod fiscal ...) ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce priveşte petitul 3 al acţiunii.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul .... în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg. Mureş, cu sediul în Tg Mureş, P-ţa Victoriei, nr.3(CIF...), în ceea ce priveşte petitul 3 al acţiunii.

Ia act de faptul că pârâţii nu au solicitat obligarea reclamantului  la plata cheltuielilor de judecată

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, azi, 13.03.2019.

Preşedinte M.M.P.

Grefier I.H.

Red.P.M.M/25.04.2019

Thred.listat H.J/4 ex./25.04.2019

Domenii speta

Spete similare