1. Contestaţie în anulare. Noţiunea de eroare materială cuprinsă în art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă. Legalitate măsuri dispuse de Curtea de Conturi pentru sumele acordate cu titlu de spor de dispozitiv.

Art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă

Noţiunea de eroare materială vizată de această normă are în vedere, în principal, erorile evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sensul noţiunii fiind unul restrictiv – erori materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare nu poate fi extinsă la aspectele de fond ale judecăţii, respectiv nu poate viza greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispoziţii legale. Eroarea materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 08.06.2017, sub nr. dosar xxx/64/2017, contestatoarea A.N.A.F. a formulat, în contradictoriu cu intimatele SC A. SRL şi A.J.F.P. B., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 474/R/18.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxx7/62/2016, solicitând anularea deciziei şi admiterea recursului declarat, iar, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de către reclamanta SC A. SRL şi menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin decizie.

În motivare, contestatoarea a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este rezultatul unei erori materiale a instanţei de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor legale incidente în cauză, în raport de situaţia de fapt şi probele aflate la dosar.

Astfel, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a respins cererea de recurs, a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a admis acţiunea promovată de către reclamanta SC A. SRL, dispunând ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin decizia emisă la data de 10.06.2016.

Or, această soluţie este rezultatul unei erori materiale, deoarece una din părţile cu care reclamanta a înţeles să se judece este D.R.A. C., care face parte din aparatul său propriu. În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din HG nr. 520/2013, personalitate juridică şi capacitate procesuală având instituţia contestatoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 155 pct. 1 Cod procedură civilă, obligaţia instanţei fiind aceea de citare la sediul principal ANAF. Prin urmare, în cauză, capacitate procesuală şi, implicit, calitate de pârâtă o are ANAF.

În plus, contestatoarea a mai arătat că dreptul la apărare constituie o garanţie procesuală care garantează un proces echitabil, alături de principiul contradictorialităţii.

Contestatoarea a considerat că, dintr-o eroare materială, instanţa de recurs a considerat că DGAF şi DRAF C. sunt instituţii publice distincte de ANAF, astfel că, dintr-o eroare materială, neobservând în diagrama redată de HG nr. 520/2013 că acestea sunt direcţii în cadrul ANAF.

Contestatoarea a mai susţinut că Tribunalul Braşov a admis contestaţia în contradictoriu cu D.R.A. C. care face parte din ANAF, iar, în aceste condiţii, există o recunoaştere a instanţei de fond referitoare la calitatea sa procesuală, astfel că invocarea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului este o eroare materială ce trebuie îndreptată pe calea prezentei căi extraordinare de atac.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.

Contestaţia este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimata A.J.F.P. B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 508 Cod procedură civilă (filele 24-27), a solicitat admiterea contestaţiei.

În susţinerea acestei poziţii procesuale intimata a arătat că nu are calitate procesuală în cauză, deoarece actele atacate nu au fost emise de această instituţie, iar acţiunea promovată este inadmisibilă deoarece nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 268 şi urm. din Legea nr. 207/2015.

Intimata SC A. SRL, prin întâmpinare formulată în condiţiile art. 508 Cod procedură civilă (filele 45-48), a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.

În motivarea acestei poziţii procesuale intimatul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1279/CA/07.12.2016 a Tribunalului Braşov, a fost admisă contestaţia sa în contradictoriu cu D.R.A. C., instanţa de fond stabilind că această entitate are nu doar capacitate procesuală, ci şi calitate procesuală, atât ANAF, cât şi A.J.F.P.B. invocând lipsa calităţii procesuale pasive în cauză. Or, împotriva acestei sentinţe, intimata ANAF a declarat recurs, motivarea cererii ţinând exclusiv de chestiuni referitoare la fondul litigiului, fără să se invoce calitatea sa procesuală sau calitatea procesuală a D.R.A.C., astfel că a invocat, în recurs, lipsa de interes în susţinerea căii de atac a recursului, aceasta fiind promovată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă în raport cu partea care a promovat-o.

Intimata a mai susţinut că, din interpretarea art. 508 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă necesitatea întrunirii următoarelor condiţii: hotărârea atacată să fie pronunţată în recurs, soluţia pronunţată să fie rezultatul unei erori materiale, care, potrivit doctrinei şi practicii, este o eroare de procedură, această eroare producându-se în faţa instanţei de recurs, ultimele două condiţii nefiind întrunite în cauză.

În ceea ce priveşte sediul la care D.R.A.C.. a fost citată în cauză, intimata a arătat că citarea acestei părţi s-a făcut la adresa indicată expres de aceasta.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 c.pr.civ.

Intimata D.R.A. C. nu a formulat întâmpinare în condiţiile art. 508 c.pr.civ.

Părţile nu au solicitat administrarea de probe noi în contestaţia în anulare formulată, iar din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. xxx7/62/2016 al Tribunalului Braşov.

Analizând contestaţia în anulare formulată în cauză de către contestatoarea ANAF, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 474/R/18.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxx7/62/2016 a fost admisă excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de către intimata SC A. SRL şi a fost respins ca fiind lipsit de interes recursul declarat de către recurenta pârâtă A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1279/CA/07.12.2016 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a menţinut-o.

Contestatoarea invocă faptul că această decizie este rezultatul unei erori materiale a instanţei de recurs, deoarece una din părţile cu care reclamanta a înţeles să se judece este D.R.A. C., care face parte din aparatul său propriu, iar în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din HG nr. 520/2013, personalitate juridică şi capacitate procesuală are instituţia contestatoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 155 pct. 1 Cod procedură civilă, obligaţia instanţei fiind aceea de citare la sediul principal ANAF.

În drept, art. 503 alin. 2 pct. 2 c.pr.civ. stabileşte că „hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Noţiunea de eroare materială vizată de această normă are în vedere, în principal, erorile evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, sensul noţiunii fiind unul restrictiv – erori materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare nu poate fi extinsă la aspectele de fond ale judecăţii, respectiv nu poate viza greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de apreciere a faptelor sau a unor dispoziţii legale. Eroarea materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

În cauză, aspectele invocate de către contestatoare nu se circumscriu noţiunii de eroare materială reglementată de art. 503 alin. 2 pct. 2 c.pr.civ.

În cuprinsul deciziei civile nr. 474/R/18.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, se analizează pe larg care sunt motivele pentru care instanţa de recurs a considerat că recursul declarat de către pârâta ANAF este lipsit de interes, în condiţiile în care soluţia primei instanţe, a fost aceea de respingere a acţiunii promovate ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, soluţie pe care nu a înţeles să o critice în recurs, evocând exclusiv chestiuni care ţin de fondul cauzei.

Soluţia pronunţată de instanţa de recurs în dosarul civil nr. xxx7/62/2016 nu este rezultatul unei erori materiale, ci este rezultatul unui raţionament juridic argumentat şi întemeiat pe dispoziţiile legale incidente şi în limitele învestirii sale prin cererea de recurs, care determină limitele dezbaterilor, în acord cu dispoziţiile art. 22 Cod procedură civilă.

Nu poate fi reţinută susţinerea contestatoarei că toate apărările de fond au vizat calitatea sa de organ ierarhic superior D.R.A. C., deoarece în cuprinsul cererii de recurs nu a evocat această calitate, în mod explicit, instanţa de recurs reţinând, în raport cu menţiunile exprese ale cererii de recurs, formularea acesteia în nume propriu, iar nu ca reprezentând interesele pârâtei D.R.A. C..

Aspectele referitoare la capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, evocate de contestatoare nu pot fi reţinute, deoarece în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală nu este determinată de personalitatea juridică a autorităţii emitente a actului administrativ vizat, ci, ceea ce determină capacitatea unei autorităţi de a sta în proces este abilitatea legală de a elibera un anumit act administrativ, potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege.

Or, chiar dacă pârâta D.R.A. C. nu are capacitate procesuală, în sensul legii civile, are legitimare procesuală de a sta în acţiunile în contencios administrativ ce tind la verificarea legalităţii actelor administrative pe care le emite, reprezentarea sa prin organul ierarhic superior trebuind a fi indicată în mod expres, în actele procedurale efectuate, mai ales în condiţiile în care ambele instituţii au fost chemate în judecată. Aspectul referitor la citarea pârâtei D.R.A. C. la sediul contestatoarei nu are nicio relevanţă în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, părţile având libertatea de a alege adresa de corespondenţă în raport cu instanţa de judecată, conform art. 158 Cod procedură civilă.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.N.A.F., împotriva deciziei nr. 474/R/18.05.2017 a Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. xxx7/62/2016.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

Domenii speta

Spete similare