Contestaţie la executare, intoarcere executare. Titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică.

Hotărâre 315 din 25.01.2021


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 23.07.2020, sub nr.22320/299/2020, contestatoarea CH S.A.,  în contradictoriu cu intimata S.C.P.A. “D., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.114/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc T., solicitand anularea Incheierii de incuviintare a executarii silite pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 12.06.2020 in dosarul nr.16914/299/2020, anularea tuturor formelor de executare, întoarcerea executării silite pentru suma de 16.326,93 lei, restituirea taxei judiciare de timbru si obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate CHIR de soluționarea prezentei cauze.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, a fost demarata de catre intimata SCPA D. executarea silita impotriva sa in dosarul de executare nr.114/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc T., in temeiul contratului de asistenţă juridică nr.20090/11.11.2015 încheiat parti, pentru recuperarea sumei de 3.893,99 lei din factura fiscală nr.211/04.05.2017, reprezentând contravaloarea unui număr de 9 ore de servicii de asistență juridică facturate la tariful de avocat partener conform anexei la factură, pretins furnizate în perioada 30.01.2017 – 13.02.2017 și TVA aferentă în cotă legală și a sumei de 10.142,58 lei din factura fiscală nr. 548/31.03.2020 în cuantum total de 10.142,58 lei, din care: 8.274,28 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 18 ore de servicii de asistență juridică facturate la tariful de avocat partener conform anexei la factură, pretins furnizate în perioada mai 2019, iunie 2019, august 2019 și martie 2020 și 1.868,30 lei reprezentând cheltuieli (traduceri și legalizări) pretins efectuate în numele și pentru CHIR în perioada mai 2019 și iulie 2020 conform anexei la factură și TVA aferentă în cotă legală.

Contestatoarea arata ca executarea silita demarata impotriva sa este nelegala, pentru urmatoarele considerente:

In primul rand, contestatoarea invoca  necompetența teritorială a instanței care a încuviințat executarea silită si arata in acest sens ca, executarea silită a CHIR a fost încuviințată de către o instanță necompetentă teritorial în raport de dispozițiile art.30 alin.(5) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat: „Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Învestirea cu formulă executorie este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. Restanțele din onorarii și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispozițiilor statutului profesiei.”

Astfel, arata debitoarea, conform art. VII din OUG nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe: „Ori de câte ori, printr-un act normativ se prevede învestirea cu formula executorie a titlurilor executorii și/sau încuviințarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”  iar potrivit art. 2 C.pr.civ.: „Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Asadar, înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziție specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înțeleasă, întrucât este consecința directă a principiului conform căruia legea specială deroga de la legea generală, cea dintâi urmând a fi aplicată cu prioritate.

Or, din modalitatea de redactarea a art.31 alin.(3) din Legea nr.51/1995 reiese că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a institui o competență alternativă a instanței de executare prevăzută de art.651 C.pr.civ., ci este instituită o competență unică, imperativă, a instanței de executare în a cărei rază teritorială se află sediul profesional ai avocatului. Drept urmare, prin derogare de la normele de competență stabilite de Codul de procedură civilă, cererea de încuviințare a executării silite privitoare la contractul de asistență juridică este de competența exclusivă a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului, astfel cum prevede art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995. În prezenta cauză, potrivit contractului de asistență juridică și a extrasului de pe Tabloul Avocaților înscriși în Baroul Călărași, sediul profesional al SCPA D. este în C., str. ..., bl. .., sc. A..ap. , jud. C iar încuviințarea executării silite a fost pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, nu de către Judecătoria C..

In al doilea rand, contestatoarea invoca inexistența unei creanțe certe și lichide pe considerentul ca, contractul de asistență juridică nu este titlu executoriu în privința obligației de plată a onorariului sub formă orară.

Astfel, arata contestatoarea, creanța pentru care s-a început executarea silită nu are caracter cert și lichid față de dispozițiile art.662 C.pr.civ., în condițiile în care, prin contractul de asistență juridică părțile au prevăzut exclusiv un tarif orar, unitar, pentru serviciile prestate, fără a se putea cunoaște ab initio durata raporturilor juridice dintre părți. Astfel, CHIR nu putea prevedea întinderea obligației sale pentru a-și asuma conștient și necondiționat obligația de plată a onorariului, acesta fiind impus discreționar prin facturile întocmite unilateral de SCPA D. și neînsușite de CHIR.

Cu atât mai mult, arata contestatoarea, această concluzie este susținută si de împrejurarea că, stabilirea cuantumului total al onorariului supus plății presupune și cunoașterea numărului de ore prestate de avocat, element ce nu rezultă din conținutul titlului executoriu, fiind variabil în funcție de elemente extrinseci contractului de asistență juridică. Onorariul aferent serviciilor prestate de SCPA Dinulescu în baza contractului de asistență juridică, al căror conținut și durată nu erau cunoscute nici la data încheierii contractului si nu sunt nici în prezent, este totalmente imprevizibil și nedeterminabil, motiv pentru care în mod nelegal a fost încuviințata executare silită.

Așadar, creanța pusă în executare nu poate fi determinată exclusiv pe baza mențiunilor din contractul de asistență juridică, certitudinea și lichiditatea unei creanțe fiind necesar să rezulte din însuși titlul executoriu, cerință neîndeplinită în speță.

In al treilea rand, contestatoarea invoca prescripția dreptului intimatei de a pune în executare factura fiscală nr.211/04.05.2017.

In acest sens, contestatoarea arata ca, factura fiscală nr.211/04.05.2017 în cuantum de 3.893,99 lei privește servicii de asistență juridică pretins prestate în perioada ianuarie–februarie 2017, fiind prescrisă în raport de data emiterii facturii, scadența acesteia și de data serviciilor pretins furnizate.

In al patrulea rand, contestatoarea sustine ca, urmărirea silită pentru suma reprezentand TVA este nelegală intrucat contractul de asistență juridică nu prevede obligația sa de plată a cotei de TVA aferentă onorariului orar și nici că SCPA D. este înregistrată ca plătitoare de TVA și, astfel, că la valoarea onorariilor orare agreate prin art. 2.1 din contract, s-ar mai adăuga și CHIR ar datora și cota de TVA.

Astfel, arata contestatoarea, după cum se poate observa din art.2-3 din contractul de asistență juridică, CHIR s-a obligat să plătească onorariul și cheltuielile aferente activității prestate, incluzând costurile cu terții suportate în numele clientului, apeluri telefonice, costuri de călătorie, costuri pentru fax și fotocopiere, curierat, taxe notariale, fără însă să fie prevăzută cota de TVA.

In al cincilea rand, contestatoarea sustine ca, contractul de asistență juridică nu este titlu executoriu în privința cheltuielilor pretins efectuate de SCPA D. în interesul CHIR.

Astfel, arata contestatoarea, potrivit art.124 din Statutul profesiei de avocat, din data de 03.12.2011: „(1) Contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. (2) Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civilă” iar potrivit art. 125 din Statut: „Cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii contractului și se desocotesc pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul și destinația lor. Părțile pot suplimenta aceste cheltuieli, pe parcursul derulării contractului, prin acte adiționale.”

Chiar dacă art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 și art. 124 din Statutul profesiei de avocat recunosc, fără distincție, contractului de asistență juridică caracterul de titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului, dispozițiile indicate trebuie interpretate în analogie cu art. 125 din Statut, referitoare la cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.

Or, pentru ca aceste sume să fie recuperate în cadrul executării silite, se prevede obligativitatea estimării anticipate a cuantumului acestora la momentul încheierii contractului, urmând a se desocoti pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul și destinația lor, existând posibilitatea suplimentării acestor cheltuieli, pe parcursul derulării contractului, prin acte adiționale. Per a contrario, dacă aceste cheltuieli nu sunt estimate, contractul nu poate fi executat silit pentru aceste sume.

Or, valoarea cheltuielilor indicate în factura fiscală nr.548/31.03.2020 in suma de 1.868,30 lei pretins aferente serviciilor prestate în baza contractului de asistență juridică nu a fost cunoscuta nici la data încheierii sale și nu este cunoscută nici în prezent față de formularea generică utilizată de SCPA D. în raportul de cheltuieli aferent facturii („taxe”, „servicii traducere”, „taxe notariale” etc.) astfel că, contractul nu poate fi executat silit câtă vreme cuantumul creanței reprezentând cheltuieli puse în executare nu rezultă din însuși titlul executoriu, iar creanța este contestată de CHIR. Prin urmare, nu este întrunită condiția certitudinii și lichidității creanței reprezentând cheltuieli față de art. 662 C.pr.civ. pentru demararea executării silite.

In drept, contestatoarea a invocat art. 651, art.712 si urmatoarele NCPC, art. 45 alin. (1) lit. f), (2) și (4) din OUG nr. 80/2013, Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat.

In dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu acte si a depus inscrisuri.

Contestatia la executare a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 922 lei iar cererea de intoarcere a executarii a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 300 lei.

Intimata a depus intampinare si concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

In motivare, referitor la motivele invocate de catre contestatoare, intimata a aratat punctual urmatoarele:

Cu privire la necompetenta teritoriala a instantei care a incuviintat executarea silita, intimata arata ca, sustinerea este nefondata confuzia fiind generata de dispozitiile art.31 din Legea nr.51/1995, dar si ale art.124 alin.1-2 din Statutul profesiei de avocat care, prin neactualizare, inca prevad obligativitatea investirii cu formula executorie, desi aceasta institutie juridica nu mai este aplicabila in prezent. De altfel, arata intimata, confuzia care a determinat invocarea necompetentei teritoriale a instantei care a incuviintat executarea este din cauza neralierii normelor anacronice din legislatia profesiei de avocat cu dreptul comun, respectiv Codul de Procedura Civila.

Investirea cu formula executorie nu mai este necesara, odata cu introducerea modificarii Codului de procedura civila adusa prin art. VII din OUG nr. 1/2016: “Ori de cate ori printr-un act normativ se prevede investirea cu formula executorie a titlurilor executorii si/sau incuviintarea executarii de catre executorul judecatoresc, acestea vor fi puse in executare dupa incuviintarea executarii de catre instanta judecatoreasca competenta potrivit legii, fara a fi necesara investirea cu formula executorie.” Ratiunea acestei modificari a constat in dorinta de inlaturare a formalismului nenecesar.

Astfel, avocatul nu mai are obligatia de a solicita investirea cu formula executorie, fiind suficienta formularea cererii de executare silita la care va fi anexat contractul de asistenta juridica, formula executorie fiind inscrisa in finalul incheierii de incuviintare a executarii silita, astfel cum prevad dispozitiile art. 665 alin. (7) din Codul de Procedura Civila.

Cu toate acestea, instanta va efectua un control prealabil al legalitatii si conditiilor de forma ale inscrisului, altul decat o hotarare judecatoreasca, cu ocazia solutionarii cererii de incuviintare a executarii silite. In speta de fata, instanta a verificat indeplinirea conditiilor imperative consfintite de art. 122 din Statutul profesiei de avocat, astfel cum urmeaza: datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional si reprezentantul acesteia; datele de identificare ale clientului: se indica persoana reprezentantului legal, precum si mandatarul clientului, daca este cazul; obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitatile prevazute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dand dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului; onorariul; atestarea identitatii clientului sau a reprezentantului acestuia; modul de solutionare a litigiilor intre avocat si client; semnaturile partilor.

In conformitate cu dispozitiile art. 651 alin. (1) din Codul de Procedura Civila, instanta investita era competenta general, material si teritorial, respectiv judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, sediul debitoarei.

Referitor la sustinerea privind inexistența unei creanțe certe și lichide pe considerentul ca, contractul de asistență juridică nu este titlu executoriu în privința obligației de plată a onorariului sub formă orară, intimata arata ca, o problema frecvent intalnita in doctrina, pe care contestatoarea, de altfel, o invoca, prin intermediul contestatiei formulate, este lipsa caracterului cert al creantei ce deriva din contractul de asistenta juridica incheiat cu intimata, prin care a fost prevazut un tarif orar pentru serviciile prestate.

Intimata mai arata ca, modalitatea de prestare activitatilor este esentialmente o prerogativa a avocatului, in virtutea liberalismului profesiei si este individualizat, in functie de cerintele fiecarui client, dupa informarii si discutii prealabile. Aceste aspecte sunt valabile si in relatia contractuala dintre intimata si contestatoarea din prezenta cauza.

Astfel, arata intimata, desi contestatoarea invoca faptul ca fisele de timp descriu activitati generale, aceasta modalitate a fost aleasa tocmai din perspectiva relatiilor profesionale de lunga durata, ceea ce ar fi facut anevoioasa si neproductiva incheierea unui contract separat pentru fiecare activitate in parte. De la data semnarii contractului de asistenta juridica si pana in prezent au fost emise mai multe facturi de catre intimata, in baza onorariului orar mentionat in contract, facturi ce au fost achitate de catre contestatoare, aspect fata de care nu se poate retine faptul ca aceasta nu a putut sa prevada si sa-si asume constient si neconditionat obligatia de plata a facturilor, in baza unui onorariu orar.

In al doilea rand, arata intimata, inaintea emiterii facturii pentru serviciile juridice prestate, aceasta transmitea raportul de activitate spre aprobare, atat in ceea ce priveste activitatile mentionate, cat si numarul de ore specificat, aspect ce rezulta din corerspondenta purtata intre parti. De altfel, aceasta este cea mai comuna metoda de lucru in privinta consultantei juridice cu onorariu orar. La dosarul cauzei se regaseste corespondenta purtata cu reprezentantii contestatoarei, care atesta aprobarea si recunoasterea activitatilor prestate de catre avocatii intimatei.

In plus, sustine intimata, contractul de asistenta juridica ce cuprinde un onorariu orar respecta cerintele art. 663 din Codul de Procedura Civila, dat fiind faptul ca, partile au convenit stabilirea onorariului avocatial pe baza de onorarii orare, cu aratarea structurii tarifare aplicabile, modalitatea fiind prevazuta si permisa de art. 129 din Statutul profesiei de avocat. In consecinta, facturile emise au la baza, in mod exclusiv, criteriile agreate de parti prin contract, motiv pentru care nu este fondata afirmatia conform careia intimata a impus in mod discretionar facturi intocmite unilateral, neinsusite de catre contestatoare.

Considera intimata ca, o interpretare contrara, in sensul evocat de contestatoare, ar duce la lipsirea de utilitate a onorariului orar, intrucat clientul ar refuza plata serviciilor juridice de care a beneficiat, tocmai din perspectiva imposibilitatii unei eventuale executari silite. Or, este de necontestat faptul ca, in domeniul consultantei acordate persoanelor juridice, modalitatea onorariului orar reprezinta cea mai uzuala si echitabila modalitate de tarifare.

In speta, creanta constatata in mod neindoielnic prin titlul executoriu, si a carei valoare poate fi stabilita pe baza elementelor cuprinse in contractul de asistenta juridica, a fost doar cuantificata prin facturile emise in baza acestuia. Contractul prevede criterii stricte de determinare a onorariului, din acest punct de vedere fiind respectate intru totul rigorile legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat si ale statutului.

Relativ la prescripția dreptului intimatei de a pune în executare factura fiscală nr.211/04.05.2017, aceasta arata ca, factura in cauza a fost emisa in data de 04.05.2017, data scadenta fiind 31.05.2017. Conform art.706 din Noul Cod de Procedura Civila, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita; or, acest drept s-a nascut in momentul in care intimata a detinut o creanta certa, lichida si exigibila, aceasta din urma caracteristica fiind indeplinita incepand cu 31.05.2017, data fata de care urmeaza a se calcula termenul de prescriptie.

Intimata mai arata ca aceasta a emis facturi scadente atat la 5, 7, 10, 15, 27 cat si la 30 de zile iar explicatia acestei diferente de termene ale scadentei, la facturi emise pe parcursul desfasurarii relatiei contractuale dintre parti, este data de intelegerile verbale dintre avocatul MG, in calitate de avocat asociat in cadrul S.C.P.A. “D.” si reprezentantii contestatoarei, care au convenit sa accepte acele scadente. De altfel, acest mod de lucru s-a transformat intr-o uzanta intre parti, deoarece inaintea emiterii fiecarei facturi, avocatul asociat din cadrul S.C.P.A. “D.” si reprezentantii societatii contestatoare, purtau mereu discutii telefonice cu privire la plata, stabilind, de fiecare data, diverse termene de plata, care, ulterior, erau mentionate in facturile comunicate contestatoarei si care au fost acceptate si achitate in conformitate cu termenele stabilite.

In continuare, intimata arata ca, rationamentul care a stat la baza emiterii facturilor cu termen diferentiat a fost determinat, pe de o parte, de faptul ca unele facturi erau achitate din bugetul alocat de consiliul de administratie (fapt ce presupunea un termen necesar aprobarilor mai mare) iar, pe de alta parte, alte facturi erau achitate din bugetul alocat celorlalte departamente din cadrul companiei (in acest caz, plata facandu-se mult mai rapid).

In sensul celor mentionate mai sus, intimata solicita instantei sa observe facturile emise in baza contractului de asistenta juridica depuse, facturi al caror termen a fost stabilit prin vointa concordanta a partilor, acestea fiind acceptate la plata si achitate de catre contestatoare. Astfel, arata contestatoarea, dupa cum se poate observa, in luna mai 2017, au fost emise doua facturi, una in data de 04.05.2017, avand un numar de 27 zile pana la scadenta (platibila din bugetul consiliului de administratie – CA) si una emisa in data de 08 mai 2017, avand un numar de 5 zile pana la data scadenta (platibila din bugetul altor compatrimente), aspect ce evidentiaza fara putere de tagada intelegerea partilor privind termenul de plata diferit, raportat la bugetul din care se achita. Avand in vedere ca, in mod uzual, contestatoarea nu putea onora facturile emise la scadenta mentionata in contract, acordul partilor, in urma conversatiilor purtate, era in sensul prelungirii conventionale a termenului de plata pana la 30 de zile. Intre parti au fost semnate 5 acte aditionale, actele aditionale nr.1-4 fiind incheiate exclusiv in vederea completarii obiectului contractului, actul aditional nr. 5 stabilind pe langa completarea obiectului contractului si modificarea datei scadente a contractului, respectiv de la 5 la 30 zile, tocmai in considerarea pe de o parte a activitatilor mentionate in actul aditional nr. 5 ca fiind prestate exclusiv pentru membrii Consililului de Administratie, cat si a uzantei ca si activitatile achitate din bugetul CA sa aiba un termen mai lung de plata.

In plus, arata intimata, aceasta nu ar fi avut niciun interes sa stabileasca in mod unilateral, un termen de plata mai indelungat de 5 zile de la emiterea facturii, aspect ce evidentiaza, inca o data, vointa concordanta a partilor. Prin vointa concordanta se intelege vointa reala sau interna a partilor. Conform dispozitiilor art. 1266 din Codul Civil, la stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile stabilite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Acest lucru este evidentiat si din inexistenta vreunei solicitari exprese a contestatoarei cu privire la modificarea acelor termene de plata sau uniformizarea facturarii prin stabilirea unei scadente standard. In plus, din corespodenta atasata la dosarul cauzei, din 02 iunie 2020, rezulta faptul ca, nici cu aceasta ocazie, reprezentantii contestatoarei nu au invederat critici sau mentiuni cu privire la scadenta stabilita de catre intimata.

Relativ la faptul ca urmărirea silită pentru suma reprezentand TVA este nelegală, intimata arata ca, intre aceasta si contestatoare a existat o relatie contractuala, transpusa intr-un contract de asistenta juridica, incheiat in anul 2015, dupa consultari precontractuale, pentru a putea identifica solutiile potrivite. Relatia dintre avocat si client are ca deziderat increderea reciproca, avocatii trebuie sa fie onesti si transparenti fata de clienti, motiv pentru care, intimata a informat contestatoarea asupra onorariului perceput, cat si cu privire la faptul ca in cuantumul acestuia este perceput si T.V.A.

In conformitate cu prevederile contractului de asistenta juridica, astfel cum insasi contestatoarea a precizat, la punctul 2 din contestatia la executare: “onorariul convenit este in cuantum de: 100 Euro pentru avocatii parteneri, 75 Euro pentru avocatii definitivi, 50 euro pentru avocatii stagiari. In cazul in care orele prestate depasesc 25 de ore lunar, Societatea va percepe urmatoarele tarife orare, reduse cu 20% fata de ratele orare obisnuite, astfel: 80 Euro plus TVA pentru avocatii parteneri, 60 Euro plus TVA pentru avocatii definitivi si 40 Euro plus TVA pentru avocatii stagiari”.

Cu atat mai mult, arata intimata, contestatoarea a cunoscut ca aceasta percepe T.V.A. si cu ocazia acceptarii la plata a numeroase alte facturi anterioare, emise de catre intimata, in continutul carora T.V.A.-ul era inclus in onorariile convenite.

Se mai sustine ca,  S.C.P.A. “D.” este o persoana impozabila inregistrata in scopuri de T.V.A. (existand o singura perioada in care, dintr-o eroare, a fost anulata inregistarea in scopuri T.V.A. 01.08.2012 – 06.12.2012, perioada in care contestatoarea nu avea calitatea de client al intimatei).

Asadar, arata intimata, atat contractul de asistenta juridica, dar si longevitatea relatiilor profesionale dintre parti, dovedesc faptul ca CHIR cunostea ca intimata este o societate civila profesionala de avocati platitoare de T.V.A.

In fine, referitor la sustinerea conform careia contractul de asistenta juridica nu reprezinta titlu executoriu sub aspectul cheltuielilor cuprinse in factura fiscala nr.548/31.03.2020 in suma de 1.868,30 RON, intimata arata ca,  aceste cheltuieli reprezenta servicii de traducere, interpretare, legalizare pentru cetatenii straini ce urmau a fi angajati in cadrul companiei contestatoarei, intimata prestand consultanta juridica in domeniul dreptului muncii.

In contractul de asistenta juridica nr.20090 din 11.11.2015, incheiat cu contestatoarea, la articolul 3, referitor la Cheltuieli, se stabileste faptul ca, pe langa plata onorariilor, clientul va avea obligatia de a rambursa S.C.P.A. D. costurile cu tertii suportate in numele clientului si de a plati costurile obisnuite pentru diverse servicii, cum ar fi apelurile interurbane sau international, cheltuielile de calatorie, costuri pentru fax sau copier, pentru servicii de curierat, taxe notariale si de inregistrare, precum si pentru serviciile de traduceri.

Articolul 4.1. din contractul de asistenta juridica mentioneaza faptul ca “prezentul contract este titlu executoriu cu privire la sumele datorate de client cu titlu de onorariu si cheltuieli aferente”.

Serviciile de traducere si interpretare au fost asigurate de catre un profesionist si achitate de catre intimata, acest lucru facand parte din ansamblul activitatii specifice profesiei de avocat, in conformitate cu: art. 3 alin. (1) din Legea 51/1995, art.89 din Statutul profesiei de avocat, art. 91 din Statutul profesiei de avocat.

Intimata arata ca, aceste cheltuieli au fost in mod specific evidentiate in raportul de activitate, la sectiunea special dedicata jurnalului de cheltuieli, sunt corespunzatoare unor operatiuni reale, concretizate in activitati de asistenta juridica solicitate, la acel moment, de catre contestatoare. Jurnalul de cheltuieli este dublat de documente justificative (chitante, facturi, etc.). Acest aspect este relevat si de corespondenta datand din 02 Iunie 2020, de unde reiese ca intimata a informat contestatoarea depre faptul ca factura nr.548/31.03.2020 cuprinde contravaloarea serviciilor de consultanta juridica, precum si a cheltuielilor implicite de traducere, interpretare, legalizare, pentru angajatii asiatici.

In plus, arata intimata, pe langa faptul ca aceasta a informat contestatoarea despre costurile estimative, plasarea de forta de munca de diverse nationalitati este o practica uzuala in colectivul contestatoarei. Din acest punct de vedere, intimata considera ca a respectat normele legale incidente, respectiv obligatiile impuse prin art.125 din Statutul profesiei de avocat: “Cheltuielile efectuate de avocat in interesul procesual al clientului se estimeaza anticipat la momentul incheierii contractului si se desocotesc pe masura informarii documentate a clientului cu privire la cuantumul si destinatia lor.”’

Mai mult, arata intimata, de la emiterea facturii cuprinzand aceste cheltuieli aditionale, contestatoarea nu a adus nicio critica pana la momentul in care onorarea acestei facturi nu mai putea fi evitata, dar nici aparari si contestari ale serviciilor incluse sau cuantumului acestora.

Pentru toate aceste aspecte, intimata considera ca are dreptul si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului, contestatoarea din prezenta cauza,  intimata indeplinindu-si obligatiile deontologice de informare, estimare si facturare a serviciilor.

In dovedire, intimata a depus la dosar inscrisuri si a solicitat proba cu acte.

In drept, intimata a invocat art. 201 alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila.

La solicitarea instantei a fost depus dosarul de executare nr.114/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc T..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

A fost demarata de catre intimata SCPA D. executarea silita impotriva contestatoarei COMPANIA H. S.A. in dosarul de executare nr.114/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc T., in temeiul contratului de asistenţă juridică nr.20090/11.11.2015 încheiat parti, pentru recuperarea sumei de 3.893,99 lei din factura fiscală nr.211/04.05.2017, reprezentând contravaloarea unui număr de 9 ore de servicii de asistență juridică facturate la tariful de avocat partener conform anexei la factură, furnizate în perioada 30.01.2017–13.02.2017 și TVA aferentă în cotă legală și a sumei de 10.142,58 lei din factura fiscală nr.548/31.03.2020 în cuantum total de 10.142,58 lei, din care: suma de 8.274,28 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 18 ore de servicii de asistență juridică facturate la tariful de avocat partener conform anexei la factură, furnizate în perioada mai 2019, iunie 2019, august 2019 și martie 2020 și suma de 1.868,30 lei reprezentând cheltuieli (traduceri și legalizări) efectuate în numele și pentru CHIR în perioada mai 2019 și iulie 2020 conform anexei la factură și TVA aferentă în cotă legală.

Executarea silita a fost incuviintata prin Incheierea de incuviintare a executarii silite pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 12.06.2020 in dosarul nr.16914/299/2020.

Prin Incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2020 au fost stabilite cheltuieli de executare in suma totala de 2.290,36 lei.

La data de 06.07.2020 executorul judecatoresc a emis somatia adresata debitoarei si a dispus infiintarea popririi asupra conturilor contestatoarei pentru recuperarea sumei totale de 16.326,93 lei, reprezentand debit si cheltuieli de executare.

Ca urmare a recuperarii intergrale de debiului si a cheltuielilor de executare, executorul a emis incheierea de incetare a executarii din data de 17.07.2020.

Potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

In ceea ce priveste contestatia la executare formulata de debitoarea COMPANIA H. S.A., instanta apreciaza ca acesta este neintemeiata in tot, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare, prin care se va raspunde punctual fiecarui argument invocat prin cerere.

Astfel, in ceea ce priveste pretinsa necompetenta teritoriala a instantei care a incuviintat executarea silita, se retine ca aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Instanţa reţine că, potrivit art.666 alin.1 C.pr.civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută de art. 665 alin. 1 şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Astfel, conform art.651 alin.1 C.pr.civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, această instanţă fiind competentă pentru a soluţiona cererile de încuviinţare a executării silite (alin. 3 al aceluiaşi articol).

În ceea ce priveşte sediul debitoarei la data introducerii cererii de executare silită, instanţa reţine că, acesta era in sectorul 1.

Este nefondata apararea debitoarei conform careia executarea silită a CHIR a fost încuviințată de către o instanță necompetentă teritorial în raport de dispozițiile art.30 alin.(5) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Astfel, in acord cu opinia intimatei, instanta retine ca, confuzia este generata de dispozitiile art.31 din Legea nr.51/1995, dar si ale art.124 alin.1-2 din Statutul profesiei de avocat care, prin neactualizare, inca prevad obligativitatea investirii cu formula executorie, desi aceasta institutie juridica nu mai este aplicabila in prezent.

Dispozitiile art.651 alin.1 C.pr.civ sunt foarte clare si stabiliesc fara echivoc faptul ca, instanta de executare este una singura, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Relativ la sustinerea privind inexistența unei creanțe certe și lichide pe considerentul ca, contractul de asistență juridică nu este titlu executoriu în privința obligației de plată a onorariului sub formă orară, instanta retine ca acesta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Conform art.129 alin.1 lit.a si alin.2 din Statutul profesiei de avocat:’’Onorariile pot fi stabilite astfel: a) onorarii orare; (2) Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unități monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care le prestează clientului.’’

Conform art.30 alin.1 din Legea nr.51/1995:’’(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.’’

Conform art.30 alin.5 din Legea nr.51/1995:’’(5) Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.’’

Asadar, instanta observa ca, dispozitiile art.30 alin.5 din Legea nr.51/1995 care prevad ca contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu, nu fac distinctie intre onorariul de avocat stabilit in suma fixa si cel stabilit orar.

Instanța reține că onorariul stabilit în contractul de asistență juridică are natura prețului pentru serviciile prestate de către avocat clientului său, având la bază înțelegerea cu clientul. In ceea ce privește forma de fixare a onorariului, art. 129 din Statutul profesiei de avocat prevede că acestea pot fi a) onorarii orare; b) onorarii fixe (forfetare); c) onorarii de succes; d) jonorarii formate din combinarea primelor trei categorii.

In continuare, instanta apreciaza ca, contractul de asistenta juridica nr.20090/11.11.2015 încheiat parti care cuprinde un onorariu orar respecta cerintele art.663 din Codul de Procedura Civila, dat fiind faptul ca, partile au convenit stabilirea onorariului avocatial pe baza de onorarii orare, cu aratarea structurii tarifare aplicabile, aceasta modalitate fiind prevazuta si permisa de art.129 alin.1 lit.a si alin.2 din Statutul profesiei de avocat. Facturile au fost insotite de inscrisuri ce detaliaza numarul de ore aferente onorariului final. Se retinea ca, facturile emise au la baza, in mod exclusiv, criteriile agreate de parti prin contract si sunt insotite de anexe si rapoarte in care detaliaza serviciile prestate si facturate.  In ceea ce privește creanța care face obiectul executării silite, se constată că aceasta a fost individualizată de către creditoare, care a indicat în rapoartele de servicii juridice si facturi criteriile în funcție de care creanța determinabilă a dobândit caracter determinat. In acest sens, s-au anexat cererii de executare silită în care este menționată suma pentru care se solicită executarea, atât titlul executoriu cât și facturile fiscale nr.211/04.05.2017 si nr.548/31.03.2020 emise de către creditoare conform prevederilor legale. In ceea ce privește numărul de ore menționate ca fiind alocate prestarii serviciilor facturate, instanța reține că art.127 alin.6 din Stat include printre elementele în funcție de care să fie determinat onorariul avocațial și timpul și volumul de muncă necesare pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client. In concluzie, sustinerea contestatoarei potrivit careia, creanta nu ar fi certa si lichida este nefondata, existenta creantei rezulta neindoielnic din contract, acesta cuprinzand suficiente elemente care sa permita determinarea cuantumului creantei iar contractul de asistenta juridica reprezinta tiltu executoriu si pentru onorariul orar.

Prin urmare, creanța este certă și lichidă, întrucât facturile fiscale centralizează prestațiile și determină cuantumul onorariului astfel cum a fost stabilit între părți, în mod conventional. Astfel, în măsura în care, din redactarea clauzelor contractuale privind onorariul, se desprind fără echivoc, natura onorariului si cuantumul şi/sau maniera de determinare a acestuia, cum este si cazul in speta de fata, dovada exigibilităţii, lichidităţii şi ceritudinii creanţei este îndeplinită, iar instanţa de executare poate dispune încuviinţarea.

Referitor la prescripția dreptului intimatei de a pune în executare factura fiscală nr.211/04.05.2017, instanța reține că, potrivit art. 706 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Asadar, data nașterii dreptului de a obține executarea silită este data scadenței obligației de plată a facturii.

Asa cum rezulta din art.2 pct.2.4 din contratul de asistenţă juridică nr.20090/11.11.2015 încheiat parti, termenul de plata a facturii este de 5 zile de la data emiterii. Prin urmare, avand in vedere data emiterii facturii, respectiv 04.05.2017 si prevederile art.2.553 alin.1 NCC conform carora::’’ Cand termenul se stabileste pe zile, nu se iau in calcul prima si ultima zi a termenului’’, instanta retine ca, data scadenta a acestei facturi este 10.05.2017.

In acest context, se impune precizarea ca, instanta nu va avea in vedere data de 31.05.2017 despre care intimata sustine ca ar fi data scadenta conform intelegerii verbale a partilor intrucat nu a fost facuta nicio dovada a unei asemenea intelegeri cu privire la factura in discutie. Astfel, instanta considera ca, in masura in care, intimata invoca o scadenta diferita a facturilor decat cea prevazuta in contractul dintre parti, singurul care a fost insusit de ambele parti prin semnatura, atunci aceasta trebuie sa faca dovada unei asemenea intelegeri pentru fiecare factura in parte pentru care a modificat data scadentei. In speta, imprejurarea ca, anterior, debitoarea a mai achitat si alte facturi cu date de scadenta modificate fata de scadenta prevazuta in contract, nu este de natura sa determine concluzia ca o asemenea scadenta modificata ar fi fost acceptata de catre debitoare si cu privire la factura nr.211/04.05.2017 in litigiu in prezenta cauza cata vreme, pe de o parte, asa cum rezulta din actele depuse chiar de catre intimata, aceasta nu a modificat datele de scadenta ale facturilor in acelasi sens, respectiv de la 5 zile la un alt numar de zile, identic/acelasi pentru toate facturile (de exemplu, de la 5 zile, la 30 de zile de la emitere), din care sa rezulte o integere generala cu privire la modificarea termenului de plata ci, asa cum insasi intimata recunoaste, aceasta a stabilit scadenta facturilor si la 5, 7, 10, 15, 27 cat si la 30 de zile. Or, faptul ca, cu alte ocazii, debitoarea a acceptat un termen scadent modificat pentru o anumita factura si a achitat-o in aceste conditii, nu inseamna decat ca acest lucru este valabil numai pentru respectiva factura iar nu si in general, din moment ce, nu s-a putut stabili cu certitudine din probele administrate in cauza faptul ca, in privinta facturii nr.211/04.05.2017 in litigiu in prezenta cauza, partile ar fi agreeat data scadenta ca fiind 31.05.2017, asa cum eronat sustine intimata.

Asadar, avand in vedere data emiterii facturii, respectiv 04.05.2017 si prevederile art.2.553 alin.1 NCC conform carora::’’ Cand termenul se stabileste pe zile, nu se iau in calcul prima si ultima zi a termenului’’, instanta retine ca, data scadenta a acestei facturi este 10.05.2017, iar nu 31.05.2017.

Așadar, termenul de 3 ani de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a facturii fiscale nr.211/04.05.2017 a început să curgă la data de 10.05.2017, și s-ar fi împlinit la data de 10.05.2020 iar cererea de executare a fost depusa la executorul judecatoresc la data de 02.06.2020.

Cu toate acestea, termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a fost suspendat în perioada 16.03.2020-14.05.2020, ca urmare a Decretelor Președintelui României nr.195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și nr.240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României.

Astfel, conform art. 41 din Decretul nr. 195/2020, „Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.”, iar potrivit art.62 din Decretul nr.240/2020, „Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.”

Potrivit art. 708 alin. 2 C.pr.civ., după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.

Așadar, cursul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită s-a oprit la data de 16.03.2020 și s-a reluat la data de 15.05.2020, odată cu încetarea stării de urgență pe teritoriul României, și s-ar fi împlinit la data de 23.07.2020, prin adăugarea, incepand cu data de 15.05.2020 (prima zi dupa incetarea starii de urgenta cand termenul de prescriptie a reinceput sa curga), a celor 60 de zile aferente perioadei 16.03.2020-14.05.2020 (perioada starii de urgenta cand termenul a fost suspendat).

Cum cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la data de 02.06.2020, instanța reține, contrar susținerilor contestatoarei, că dreptul de a obține executarea silită a facturii fiscale nr.211/04.05.2017 nu era prescris la acel moment.

Referitor la urmărirea silită pentru suma reprezentand TVA, instanta retine de asemenea ca apararea debitoarei este nefondata, in mod evident aceasta fiind obligata si la plata TVA-ului aferent facturilor in discutie.

In acest sens, instanta retine ca, astfel cum rezulta din actele dosarului,  S.C.P.A. “Dinulescu&Ghioca” este o persoana impozabila inregistrata in scopuri de T.V.A. (existand o singura perioada in care a fost anulata inregistarea in scopuri T.V.A., respectiv 01.08.2012 – 06.12.2012, perioada in care contestatoarea nu avea calitatea de client al intimatei).

De asemenea, in ciuda sustinerilor contrare ale intimatei, instanta retine ca, potrivit art.2 pct.2.1 din contratul de asistenţă juridică nr.20090/11.11.2015:’’onorariul convenit este in cuantum de: 100 Euro pentru avocatii parteneri, 75 Euro pentru avocatii definitivi, 50 euro pentru avocatii stagiari. In cazul in care orele prestate depasesc 25 de ore lunar, Societatea va percepe urmatoarele tarife orare, reduse cu 20% fata de ratele orare obisnuite, astfel: 80 Euro plus TVA pentru avocatii parteneri, 60 Euro plus TVA pentru avocatii definitivi si 40 Euro plus TVA pentru avocatii stagiari”.

Asadar, rezulta cu evidenta din contractul partilor ca la onorariile respective se adauga si TVA. De asemenea, debitoarea nu poate sustine ca nu a cunoscut faptul ca intimata percepe T.V.A. cata vreme, toate facturile dintre parti contineau TVA si restul au fost achitate. Asadar, instanta retine ca, atat contractul de asistenta juridica cat si durata relatiilor profesionale dintre parti dovedesc faptul ca debitoarea cunostea ca intimata este o societate civila profesionala de avocati platitoare de T.V.A., sustinerile in sens contrar ale debitoarei fiind nefondate.

In fine, cat priveste sustinerea conform careia contractul de asistenta juridica nu reprezinta titlu executoriu sub aspectul cheltuielilor cuprinse in factura fiscala nr.548/31.03.2020 in suma de 1.868,30 lei reprezentand servicii de traducere, interpretare, legalizare, instanta retine ca si aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

In contractul de asistenta juridica nr.20090 din 11.11.2015, incheiat cu contestatoarea, la articolul 3, referitor la Cheltuieli, se stabileste faptul ca, pe langa plata onorariilor, clientul va avea obligatia de a rambursa S.C.P.A. Dinulescu & Ghioca costurile cu tertii suportate in numele clientului si de a plati costurile obisnuite pentru diverse servicii, cum ar fi apelurile interurbane sau international, cheltuielile de calatorie, costuri pentru fax sau copier, pentru servicii de curierat, taxe notariale si de inregistrare, precum si pentru serviciile de traduceri.

Conform art.30 alin.1 din Legea nr.51/1995:’’(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.’’

Conform art.125 din Statutul profesiei de avocat:’’Cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii contractului și se desocotesc pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul și destinația lor. Părțile pot suplimenta aceste cheltuieli, pe parcursul derulării contractului, prin acte adiționale.’’

Conform art.30 alin.5 din Legea nr.51/1995:’’(5) Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.’’

Articolul 4.1. din contractul de asistenta juridica mentioneaza faptul ca “prezentul contract este titlu executoriu cu privire la sumele datorate de client cu titlu de onorariu si cheltuieli aferente”.

Asadar, instanta observa ca, dispozitiile art.30 alin.5 din Legea nr.51/1995 care prevad ca contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu, nu fac distinctie intre onorariul de avocat stabilit prin contract si cheltuielile făcute de avocat în interesul procesual al clientului său, fiind deci titlu executoriu pentru toate aceste sume.

Deci, pe calea deschisă de textele legale citate se pot recupera nu numai onorarii integrale sau restanțe din onorarii, ci și cheltuielile pe care avocatul le-a efectuat în interesul clientului său.

Se mai retine de asemenea ca, serviciile de traducere si interpretare au fost asigurate de catre un profesionist si achitate de catre intimata, acest lucru facand parte din ansamblul activitatii specifice profesiei de avocat, in conformitate cu: art. 3 alin. (1) din Legea 51/1995, art.89 din Statutul profesiei de avocat, art. 91 din Statutul profesiei de avocat.

De asemenea, aceste cheltuieli au fost in mod specific evidentiate in raportul de activitate, la sectiunea special dedicata jurnalului de cheltuieli, sunt corespunzatoare unor operatiuni reale, concretizate in activitati de asistenta juridica solicitate, la acel moment, de catre contestatoare. Jurnalul de cheltuieli este dublat de documente justificative (chitante, facturi, etc.).

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, instanta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare si va respinge ca neintemeiata si cererea de anulare a Incheierii de incuviintare a executarii silite pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 12.06.2020 in dosarul nr.16914/299/2020.

Pe cale de consecinta, avand in vedere solutia pronuntata cu privire la contestatia la executare, solutie de care depind si restul capetelor de cerere, instanta:

-va respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite;

-va respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei de timbru achitate pentru contestatia la executare;

- va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.

In final, instanta va lua act ca, intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

In baza art.720 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si B.E.J. T..