Dreptul muncii. Concediere. Criterii de reindividualizare a sancţiunii aplicate.

Se cunoaşte că raportul juridic de muncă este unul intuitu personae, bazat pe încrederea reciprocă a părţilor. Încrederea manifestată de angajator trebuie să aibă o corelaţie în obligaţia de loialitate a salariatului.

În realizarea atribuţiilor de serviciu, salariatul îndeplineşte şi sarcini de încredere, chiar confidenţiale, de exemplu ia cunoştinţă de secrete de producţie şi comerciale sau se foloseşte în procesul muncii de anumite mijloace materiale sau sume de bani puse la dispoziţie de angajator.

În aceste condiţii se pune întrebarea ce fel de încredere mai are angajatorul în salariatul său, în a îi încredinţa sume de bani de o valoare apreciabilă, de vreme ce acesta are o conduită care este caracterizată de „forme de achitare în fals” sau însuşire chiar şi temporară a unor sume de bani.

Din faptele mai sus descrise de către prima instanţă şi necontestate de către intimatul-reclamant reiese că sunt in discuţie nu una-două fapte ocazionale, ci mai multe fapte de natură a descrie un anume modus operandi , iar zilele de întârziere cu care achita sumele reţinute pe nedrept se ridică de la două până la zece zile.

Prin sentinţa nr. 1447/21.05.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a admis în parte contestaţia având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”, privind pe contestatorul T. în contradictoriu cu intimata CN.

 S-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.102/13.12.2017, emisă de intimată şi  înlocuirii sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă, aplicată contestatorului, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10 %.

S-a repus contestatorul în situaţia anterioară şi obligarea astfel a intimatei să-l reintegreze în postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate, cu nr. 102/13.12.2017 .

A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri către contestator, egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, cu reducerea salariului de bază cuvenit cu 10 % pentru 3 luni.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Contestatorul a fost salariatul intimatei C.N. în funcţia de factor poştal distribuitor urban, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1630/3616/03.09.1996, iar prin Decizia nr. 102/13.12.2017, emisă de intimată s-a decis desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 247, art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, republicat, corob. cu art. 137 lit. e din C.C.M. 2008/2018 şi art. 101 pct. 15 din Regulamentul Intern.

S-a reţinut prin decizia de sancţionare disciplinară, faptul că la lichidarea avansului de numerar primit pentru achitări mandate pensii din data de 24.10.2017, contestatorul nu a înapoiat la casieria oficiului numerarul rămas asupra sa, constând în contravaloarea unui număr de 13 pensii neachitate, pentru care a întocmit forma de achitare în fals, înscriind date de identificare fictive, semnând de primire în locul pensionarilor şi reţinând asupra sa suma de 7.488 lei, iar în data de 25.10.2010, la lichidarea avansului primit, contestatorul nu a înapoiat la casieria oficiului numerarul rămas asupra sa, aferent unui număr de 14 mandate pensii neachitate destinatarilor, înscriind date care nu aparţin pensionarilor, semnând de primire  în locul acestora, reţinând asupra sa suma de 10.343 lei.

S-a mai reţinut şi că în data de 17.10.2017 a întocmit forme de achitare în fals pentru 3 mandate pensii în valoare de 1627 lei, semnând de primirea banilor, însuşindu-şi temporar sumele de bani, până la data de 27.10.2017, când i-a predat nepoatei pensionarului B, încălcând astfel atribuţiile din fişa postului, art. 9-Atribuţii, lucrări, sarcini, Regulamentul Intern, art.101 alin.2 pct. 15, Instrucţiunile serviciului de mandate valabile cu anul 1978, art. 358, Convenţia cu MMSSF nr. 100/555/22.12.2003, respectiv nr. 4112/23.12.2003, art. 14 alin. 1 şi Normele operaţiunilor de casă, art. 5 pct. 6.

Emiterea acestei decizii s-a făcut ca urmare a referatului înregistrat la nr. 322/4432, din data de 29.11.2017, întocmit de Comisia de cercetare prealabilă, constituită în baza Deciziei nr. 91/01.11.2017 a Directorului general al C.N.

În vederea realizării cercetării disciplinare, s-a emis convocarea nr. 322/4288/16.11.2017, prin care contestatorul a fost convocat pentru data de 24.11.2017, la sediul intimatei, ocazie cu care a dat notă explicativă sub aspectul abaterilor ce au făcut obiectul cercetării prealabile.

Coroborând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că, în calitate de factor poştal, contestatorul avea ca atribuţii înscrise în fişa postului, la art. 9, "distribuirea trimiterilor postale şi a presei primită cu respectarea instrucţiunilor, în speţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 358 din Instrucţiunile  pentru executarea serviciului de mandate din anul 1973, care prevede că pensiile şi ajutoarele sociale se achită personal destinatarilor specificaţi pe mandate, indiferent de valoare  şi de defalcarea de pe cupon, la adresa indicată, sub semnătură şi prin identificare a cu buletinul de identitate, iar cupoanele mandatelor de pensii şi ajutoare sociale achitate se predau beneficiarilor".

De asemenea, potrivit Convenţiei nr. 100/555/22.12.2003, art. 14 alin. 1, "plata se face direct  destinatarilor care se legitimează cu buletinul de identitate sau persoanelor mandatate cu procură specială autentică, curatorului, în baza deciziei de curatela, tutorelui, în baza deciziei de tutelă, după caz, emise în condiţiile legii", iar potrivit Normelor privind operaţiunile de casă efectuate de unităţile şi subunităţile poştale ale C.N., art. 5 pct. 3, mânuitorii de bani şi alte valori care au primit sume de bani sub formă de avans, la sfârşitul orelor de lucru sau la înapoierea din cursă, sunt obligaţi să deconteze la responsabilul locului de muncă, casier sau dirigintele care cumulează şi funcţia de casier, avansurile primite şi să predea acestora soldul de numerar şi documentele de casă privitoare la operaţiile efectuate, sub semnătură.

Aceste obligaţii nu au fost respectate însă de către contestator, aspect ce rezultă din recunoaşterea din interogatoriul luat de instanţă, coroborată cu celelalte probe administrate, aşa încât instanţa reţine că fapta contestatorului de a nu înapoia la lichidarea avansului de numerar primit pentru achitări mandate pensii din data de 17.10.2017, 24.10.2017 şi 25.10.2017, la casieria oficiului, a numerarul rămas asupra sa, constând în contravaloarea unui număr de 3 mandate pensii neachitate, 13 pensii neachitate, respectiv 14 mandate pensii neachitate destinatarilor, înscriind date care nu aparţin pensionarilor, semnând de primire  în locul acestora şi reţinând asupra sa sumele respective, pe care le-a achitat cu întârziere între 2 şi 10 zile, constituie abatere disciplinară, conform art. 247 din codul muncii, dar şi conform art. 101 alin. 2 din Regulamentul Intern al societăţii intimate.

Potrivit disp. art. 250 din codul muncii, angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere mai multe criterii şi anume împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului  şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior.

Instanţa de judecată are posibilitatea de a reindividualiza sancţiunea aplicată salariatului şi de a o înlocui cu una mai uşoară, în raport de criteriile enunţate de art. 250 din codul muncii, întrucât, dacă s-ar accepta că rolul instanţei este de a verifica doar legalitatea măsurii, iar angajatorul poate să aplice o sancţiune fără a recunoaşte posibilitatea instanţei de a cenzura împrejurările luării măsurii, liberul acces la instanţă al salariatului ar fi unul formal şi iluzoriu, în acest sens fiind şi Decizia nr. 11/2013, pron. de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia salariatului împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară.

În cauza de faţă, în raport de criteriile de individualizare anterior enumerate, Tribunalul a apreciat că sancţiunea  aplicată  este disproporţionat de mare în raport de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă şi persoana celui sancţionat.

 Pentru a aprecia astfel, instanţa a reţinut că sancţiunea desfacerii contractului individual de muncă poate interveni atunci când salariatul săvârşeşte o abatere gravă sau abateri repetate nu doar de la disciplina muncii, ci şi de la regulile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, adică acele abateri grave prin care tulbură profund activitatea angajatorului, făcând imposibilă continuarea relaţiilor de muncă. Gravitatea abaterii trebuie apreciată însă în urma analizei împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, a consecinţelor ei şi a circumstanţelor personale ale autorului ei (gradul de vinovăţie, comportamentul general la serviciu, eventualele sancţiuni suferite anterior).

În raport de aceste criterii, abaterea disciplinară săvârşită de contestator, aşa cum a fost reţinută, nu prezintă un caracter deosebit de grav, menit să justifice  aplicarea sancţiunii celei mai drastice prevăzută de codul muncii, ţinând seama de consecinţele abaterii disciplinare, de faptul că acesta nu a mai fost anterior sancţionat disciplinar, conduita sa profesională îndreptăţind ideea că o sancţiune mai blândă este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de legiuitor pentru orice sancţiune disciplinară.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis în parte contestaţia, a anulat în parte decizia de sancţionare nr. 102/13.12.2017, emisă de intimată şi a înlocuit sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, aplicată contestatorului, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10 %, prev. de art. 248 alin.1 litera c din codul muncii, sancţiune care în opinia instanţei, sub aspectul individualizării, respectiv al dozării sancţiunii corespunde gravităţii faptei, a împrejurărilor în care a fost săvârşită, a gradului de vinovăţie al contestatorului.

În temeiul art. 80 alin. 2 din codul muncii, ca efect al  anulării deciziei de concediere, instanţa va admite cererea contestatorului şi îl va repune în situaţia anterioară emiterii acesteia, obligând astfel intimata să-l reintegreze în postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate.

Potrivit art. 80 alin.1 din codul muncii instanţa va obliga intimata la plata unei despăgubiri către contestator, egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, cu reducerea salariului de bază cuvenit cu 10 % pentru 3 luni, având în vedere că lipsirea sa de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit. Această măsură este în concordanţă cu principiul ce guvernează răspunderea angajatorului şi evaluarea judiciară a despăgubirilor, conform cărora acestea trebuie să cuprindă pierderea suferită efectiv şi care are o legătură cauzală cu faptul ce a generat prejudiciul.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel, apelanta C N, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Se precizează ca, fapta comisa de reclamant-achitarea in fals a unor mandate de pensie, semnând in locul destinatarilor si insusirea temporara a sumelor de bani din mandatele de pensii respective – a fost săvârşita cu intenţie directa, acesta si-a recunoscut integral fapta imputata in ciuda faptului ca isi cunoştea atribuţiile de serviciu si prevederile instrucţiunilor poştale, dovada fiind nota sa explicativa.

Se menţionează si faptul ca reclamantul nu poate fi absolvit de responsabilitate intrucat si-a încălcat atribuţiile de serviciu pe fondul neglijentei si a săvârşit fapta cu intenţie: la întrebările nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 7 si nr. 10 din nota sa explicativa din data de 24.11.2017, intrebat daca recunoaşte ca a achitat in fals anumite mandate de pensii, cu semnătura si date de legitimare nereale, salariatul-reclamant a răspuns "le-am semnat eu si am trecut date fictive".

Un alt motiv de apel este acela ca, instanţa de fond, in mod incorect a reţinut faptul ca "abaterea disciplinara săvârşita de contestator nu prezintă un caracter deosebit de grav", intrucat achitarea in fals a unor mandate de pensie este cea mai grava abatere a salariatului conform dispoziţiilor exprese ale Regulamentului Intern al CN, art. 101 pct. 15 : "Desfacerea disciplinara a contractului de munca se aplica celui care săvârşeşte o abatere foarte grava prin efectul produs asupra bunului mers al activităţii poştale (...) Următoarele abateri pot fi sancţionate cu desfacerea disciplinara a contractului de munca: pct. 15 - furturi, violări si sustrageri de trimiteri din circuitul postal, fals, uz de fals, delapidări, fraude sau orice alte infracţiuni sau contravenţii care au legătura cu serviciul".

 In ceea ce priveşte sancţiunea aplicata reclamantului, respectiv desfacerea contractului individual de munca potrivit art. 247 si art. 248 (1) lit. e) din Codul Muncii, menţionează ca fapta salariatului săvârşita cu vinovăţie - in speta reclamantul este vinovat de incalcarea atribuţiilor si sarcinilor de serviciu din fisa postului, de nerespectarea Instrucţiunilor pentru executarea serviciului de mandate, coroborate cu dispoziţiile exprese din CCM 2018-2020 si din Regulamentul Intern - care produce o tulburare importanta in activitatea angajatorului, facand imposibila continuarea raporturilor de munca constituie abatere grava.

Solicită admiterea apelului ca fondat, modificarea sentinţei recurata pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul respingerii acţiunii reclamantului.

 In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 si următoarele din CPC.

Intimatul, la data de 23.07.2018 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate, cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.

Apelul este fondat.

Contestatorul a fost salariatul apelantei C.N. în funcţia de factor poştal distribuitor urban, iar prin Decizia nr. 102/13.12.2017, supusă contestaţiei pendinte s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 247, art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, republicat, coroborat cu art. 137 lit. e din C.C.M. 2008/2018 şi art. 101 pct. 15 din Regulamentul Intern.

S-a reţinut prin decizia de sancţionare disciplinară, faptul că la lichidarea avansului de numerar primit pentru achitări mandate pensii din data de 24.10.2017, contestatorul nu a înapoiat la casieria oficiului numerarul rămas asupra sa, constând în contravaloarea unui număr de 13 pensii neachitate, pentru care a întocmit forma de achitare în fals, înscriind date de identificare fictive, semnând de primire în locul pensionarilor şi reţinând asupra sa suma de 7.488 lei, iar în data de 25.10.2010, la lichidarea avansului primit, contestatorul nu a înapoiat la casieria oficiului numerarul rămas asupra sa, aferent unui număr de 14 mandate pensii neachitate destinatarilor, înscriind date care nu aparţin pensionarilor, semnând de primire în locul acestora, reţinând asupra sa suma de 10.343 lei.

S-a mai reţinut şi că în data de 17.10.2017 a întocmit forme de achitare în fals pentru 3 mandate pensii în valoare de 1627 lei, semnând de primirea banilor, însuşindu-şi temporar sumele de bani, până la data de 27.10.2017, când i-a predat nepoatei pensionarului B., încălcând astfel atribuţiile din fişa postului, art. 9- Atribuţii, lucrări, sarcini, Regulamentul Intern, art.101 alin.2 pct. 15, Instrucţiunile serviciului de mandate valabile cu anul 1978, art. 358, Convenţia cu MMSSF nr. 100/555/22.12.2003, respectiv nr. 4112/23.12.2003, art. 14 alin. 1 şi Normele operaţiunilor de casă, art. 5 pct. 6.

În ceea ce priveşte dozarea sancţiunii dispuse se apreciază că abaterile săvârşite de reclamant sunt de o deosebită gravitate, suficientă a justifica aplicarea unei sancţiuni de natura concedierii.

Se cunoaşte că raportul juridic de muncă este unul intuitu personae, bazat pe încrederea reciprocă a părţilor. Încrederea manifestată de angajator trebuie să aibă o corelaţie în obligaţia de loialitate a salariatului.

În realizarea atribuţiilor de serviciu, salariatul îndeplineşte şi sarcini de încredere, chiar confidenţiale, de exemplu ia cunoştinţă de secrete de producţie şi comerciale sau se foloseşte în procesul muncii de anumite mijloace materiale sau sume de bani puse la dispoziţie de angajator.

În aceste condiţii se pune întrebarea ce fel de încredere mai are angajatorul în salariatul său, în a îi încredinţa sume de bani de o valoare apreciabilă, de vreme ce acesta are o conduită care este caracterizată de „forme de achitare în fals” sau însuşire chiar şi temporară a unor sume de bani.

Din faptele mai sus descrise de către prima instanţă şi necontestate de către intimatul-reclamant reiese că sunt in discuţie nu una-două fapte ocazionale, ci mai multe fapte de natură a descrie un anume modus operandi , iar zilele de întârziere cu care achita sumele reţinute pe nedrept se ridică de la două până la zece zile.

Apreciem astfel că relaţiile de încredere reciprocă, de natură a caracteriza raporturile de muncă au fost iremediabil afectate, iar reclamantul nu mai poate fi reintegrat într-un colectiv care şi-a pierdut respectul pentru calităţile şi abilităţile sale.

Inexistenţa abaterilor anterioare nu este suficientă ca argumentare pentru reindividualizare a sancţiunii, în condiţiile reţinerii şi a unei abateri chiar unice, dar de o gravitate majoră, cu atât mai mult cu cât sunt cumulate mai multe abateri de acelaşi gen. 

De asemenea, o faptă pentru a constitui o abatere gravă nu trebuie a fi condiţionată de un anume prejudiciu, ci poate fi şi o faptă al cărui grad de pericol poate ameninţa reputaţia in societate a unităţii angajatoare. 

Contestatorul nu se poate prevala de necunoaşterea dispoziţiilor exprese ale Regulamentului Intern al CN, art. 101 pct. 15 : "Desfacerea disciplinara a contractului de munca se aplica celui care săvârşeşte o abatere foarte grava prin efectul produs asupra bunului mers al activităţii poştale (...) Următoarele abateri pot fi sancţionate cu desfacerea disciplinara a contractului de munca: pct. 15 - furturi, violări si sustrageri de trimiteri din circuitul postal, fals, uz de fals, delapidări, fraude sau orice alte infracţiuni sau contravenţii care au legătura cu serviciul".

Or, lipsa unei plângeri penale nu poate fi de natură a absolvi angajatul de consecinţele pe plan disciplinar al faptei sale, având in vedere că din descrierea faptelor de mai sus nu este dificil a se face legătura cu abaterile imputate acestuia.

Pe de altă parte, sancţiunile aplicate trebuie să îndeplinească şi un rol preventiv de natură a împiedica proliferarea în cadrul unităţii a faptelor imputate. Nesancţionarea acestor fapte pe măsura gravităţii lor poate conduce la crearea unui climat de disciplină în cadrul unităţii.

Pentru toate motivele expuse mai sus, în raport de disp. art. 480 cpc, apelul va fi admis.

Va schimba sentinţa în sensul că va respinge contestaţia.

Domenii speta

Spete similare