Expropriere. Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat,

Sentinţă civilă 71/Ap din 19.01.2017


Expropriere. Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică”. În speţă s-a constatat că suprafaţa de 406 mp nu este necesară lucrării de expropriere.

Prin acţiunea formulată reclamantul A., a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Direcţia Regională Drumuri Poduri B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună retrocedarea suprafeţei de teren neutilizată conform Deciziei nr. xx6/19.03.2012 (pentru coridorul de expropriere al lucrării "Varianta de ocolire a municipiul B. tronson I-DN1-DN11 şi tronson III-DN13-DN1) din parcela de teren ce a aparţinut acestuia, având în vedere că o porţiune considerabilă din imobilul expropriat nu a fost utilizată în termen de un an potrivit scopului pentru care a fost expropriată şi cu privire la care nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, în temeiul art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994, întabularea suprafeţei menţionate în Cartea Funciară pe numele său şi obligarea pârâtului la suportarea contravalorii cheltuielilor de judecata pe care le va ocaziona  acest proces.

Prin sentinţa civilă nr. 124/28.06.2016  Tribunalul Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., […], în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale – Direcţia Regională de Drumuri Poduri B., […] şi, în consecinţă:

A obligat  pârâtul să retrocedeze în proprietatea reclamantului suprafaţa de teren de 406 mp identificată sub denumirea Lot 2 în anexa 10 a Raportului de expertiză tehnică judiciară (supliment) nr. xxxx62 din 05.05.2016, întocmit de expert tehnic B., lucrare admisă de către O.C.P.I. B. prin Procesul-verbal de recepţie nr. xxx4 din 20.05.2016.

A dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate mai sus dobândit în favoarea reclamantului A..

A obligat pârâtul la plata sumei de 11.690 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Susţinerile reclamantului în ce priveşte starea de fapt sunt confirmate de documentaţia depusă la filele 7-25 ale vol. I al dosarului, din care rezultă  proprietatea acestuia asupra terenului în suprafaţă de 5420 mp (5420,22 mp din CF pe hârtie) situat în B., str. L., nr. 74, imobil înscris în CF B. la nr. xxxx27 (CF vechi xxx40), având nr. cadastral xxxx27 (nr. vechi  xxx3) şi nr. Topografic (xxx62/1/4, xxx63, xxx64)/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2/2/2, pe care există construcţia proprietatea S.C. C. S.R.L., respectiv sală de sport şi un teren de tenis.

Parte din acest teren a făcut obiectul exproprierii pentru realizarea lucrării "Varianta de ocolire a Municipiului B. tronson I-DN1-DN11 şi tronson III-DN13-DN1", potrivit Deciziei de expropriere nr. xx6/19.03.2012, reclamantul fiind înscris în Anexa cu suprafaţa de expropriat de 761 mp, despăgubirea cuvenită fiind în cuantum de 93.751 lei.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că suprafaţa de 406 mp nu este necesară lucrării de expropriere, suprafaţă identificată cadastral prin lucrarea indicată sub denumirea Lot 2 în anexa 10, expertul stabilind că aceasta nu este afectată de lucrările menţionate în raport de dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind stabilirea zonei de siguranţă a drumului.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică de identificare cadastrală, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară (supliment) nr. xxxx62 din 05.05.2016, întocmit de expert tehnic B., lucrare admisă de către O.C.P.I. B. prin Procesul-verbal de recepţie nr. xxx4 din 20.05.2016 (fila 133 vol. II).

Prin această lucrare s-a constatat că suprafaţa de 406 mp nu este necesară lucrării de expropriere, suprafaţă identificată cadastral prin lucrarea indicată sub denumirea Lot 2 în anexa 10, expertul stabilind că aceasta nu este afectată de lucrările menţionate în raport de dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind stabilirea zonei de siguranţă a drumului (filele 146 – 181 vol. II).

Rezultă că imobilul solicitat la restituire nu a fost utilizat pentru scopul exproprierii, devenind incidente prevederile art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994 care se aplică şi în speţă din perspectiva prevederilor art. 34 din Legea nr. 255/2010 care prevăd că dispoziţiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.

Or, Legea nr. 255/2010 nu cuprinde dispoziţii privind retrocedarea imobilului care nu mai este necesar exproprierii, operând cele ale Legii nr. 33/1994 care este dreptul comun în materie de expropriere.

Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, de art. 562 alin. 3 Cod civil şi ale art. 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, o măsură cu caracter excepţional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusă decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică”.

Prin această reglementare se dă astfel posibilitatea revenirii asupra exproprierii dispuse pentru cauză de utilitate publică atunci când lucrările au fost finalizate dar nu cu privire la întreaga suprafaţă de teren supusă exproprierii.

Soluţionând cauza în raport de dispoziţiile Legii nr. 33/1994, instanţa constată că, potrivit expertizei mai sus identificate, terenul în suprafaţă de denumirea Lot 2 în anexa 10 a Raportului de expertiză tehnică judiciară (supliment) nr. xxxx62 din 05.05.2016, întocmit de expert tehnic B, lucrare admisă de către O.C.P.I. B. prin Procesul-verbal de recepţie nr. xxx4 din 20.05.2016.

Apărarea pârâtului în sensul că nu doreşte înstrăinarea terenului nu poate fi primită, din perspectiva prevederilor art. 37 din Legea nr. 33/1994, întrucât nu ne aflăm în ipoteza vizată de acest text de lege, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea fiind realizate, iar terenul nu este util acestora cum s-a constatat prin lucrarea de expertiză şi reclamantul nu a încasat despăgubirea stabilită prin procedura specială.

Astfel, pentru considerentele expuse, va fi admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale – Direcţia Regională de Drumuri Poduri B., cu consecinţa obligării pârâtului să retrocedeze în proprietatea reclamantului suprafaţa de teren de 406 mp identificată sub denumirea Lot 2 în anexa 10 a Raportului de expertiză tehnică judiciară (supliment) nr. xxxx62 din 05.05.2016, întocmit de expert tehnic B., lucrare admisă de către O.C.P.I. B. prin Procesul-verbal de recepţie nr. xxx4 din 20.05.2016.

Revenirea în proprietatea reclamantului a acestei suprafeţe, determină şi admiterea cererii de întabularea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit în favoarea acestuia, potrivit prevederilor art. 24  alin. 3 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu cele ale art. 888 din Codul civil.

Expertul nu a acordat număr cadastral nou lotului solicitat la retrocedare, arătând prin aceasta că operaţiunea respectivă se va face de către O.C.P.I. în baza documentaţiei cadastrale (fila 35 vol. II), obligaţie ce rezultă din prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora „oficiile în a căror rază teritorială de activitate sunt situate imobilele expropriate vor proceda din oficiu la atribuirea numărului cadastral pentru suprafaţa neexpropriată”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român, prin Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Direcţia Regionala Drumuri Poduri B. prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii, pentru următoarele motive:

În speţă exproprierea s-a realizat prin decizia de expropriere xx6/19.03.2012 care potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva acelor care pretind un drept legat de bunul expropriat. 

Hotărârea de stabilire a cuantumului  despăgubirilor nu poate  fi atacată decât sub aspectul despăgubirilor în baza art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010.  Art. 34 din Legea nr. 255/2010 arată că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 33/1994.

Acţiunea reclamantului e întemeiată pe art. 35-37 din Legea nr. 33/1994.

Pârâta nu doreşte înstrăinarea  bunului expropriat în sensul arătat de art. 37 din Legea nr. 33/1994 astfel că expropriatorul  nu a emis notificarea prevăzută  de art. 35 din aceeaşi lege.

Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută  de art. 37 din Legea nr. 33/1994, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea fiind realizate.

Curtea prin decizia civilă nr. 71/19.01.2017  a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Obiectul acţiunii nu este o contestare a cuantumului despăgubirii în baza art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010, ci o acţiune în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 în retrocedarea suprafeţei de teren care nu a fost utilizată şi nu e necesară pentru lucrarea pentru care a fost expropriată.

Potrivit art. 1 din protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor  Omului orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În speţă lipsirea reclamantului de suprafaţa de teren rămasă liberă după efectuarea lucrărilor nu are nicio justificare, fiind încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului ce garantează şi asigură dreptul de proprietate.

Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, de art. 481 Cod civil şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, o măsură cu caracter excepţional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusă decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 că „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică”.

Conform art. 37 din Legea nr. 33/1994 în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobândire, la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. În acest scop, expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar, iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde expropriatorului în termen de 60 de zile de la primirea notificării, acesta din urmă poate dispune de imobil.

Apărarea pârâtului în sensul că nu doreşte înstrăinarea terenului nu poate fi primită, din perspectiva prevederilor art. 37 din Legea nr. 33/1994, întrucât nu ne aflăm în ipoteza vizată de acest text de lege, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea fiind realizate, iar terenul nu este util acestora cum s-a constatat prin lucrarea de expertiză şi reclamantul nu a încasat despăgubirea stabilită prin procedura specială, textul incident în speţă fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că suprafaţa de 406 mp nu este necesară lucrării de expropriere, suprafaţă identificată cadastral prin lucrarea indicată sub denumirea Lot 2 în anexa 10, expertul stabilind că aceasta nu este afectată de lucrările menţionate în raport de dispoziţiile O.G. nr. 43/1997 privind stabilirea zonei de siguranţă a drumului.

Domenii speta