Decizie de impunere privind stabilirea impozitului pe venituri suplimentare din jocuri de noroc. Obligativitatea plătitorilor de venituri din jocuri de noroc de a organiza evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizi

Decizie de impunere privind stabilirea impozitului pe venituri suplimentare din jocuri de noroc. Obligativitatea plătitorilor de venituri din jocuri de noroc de a organiza evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia în perioada de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

- art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009

- art. 23  alin. (2) din H.G. nr. 870/2009

- art. 76 şi art. 77 din Codul fiscal

- pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal

Stabilirea de către organul fiscal, prin estimare, a bazei de impunere şi a impozitului aferent este urmarea faptului că reclamanta nu a ţinut evidenţa câştigurilor zilnice realizate de fiecare jucător, astfel încât să se poată determina, conform prevederilor art. 76 şi art. 77 din Codul fiscal şi pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

În consecinţă, organul fiscal a stabilit baza impozabilă prin raportare la numărul de jucători ce a fost determinat în funcţie de numărul de bilete de intrare vândute, conform dispoziţiilor art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, pentru un interval de 24 de ore, presupunând că fiecare participant căruia i-a fost vândut bilet a obţinut câştiguri neimpozabile în sumă de 600 lei. Impozitul pe venitul net neimpozabil de 25% s-a aplicat numai pentru diferenţa dintre totalul câştigurilor evidenţiate în situaţia încasărilor zilnice şi valoarea rezultată din înmulţirea numărului de bilete vândute cu valoarea prag neimpozabilă de 600 lei.

(Notă: Sentinţa este definitivă, prin decizia nr. 1095/25 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de reclamantă)

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.09.2019, sub nr. […], în urma declinării de competenţă dispusă prin sentinţa civilă nr. 830/CA/23.09.2019 a Tribunalului Braşov, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 82/05.03.2019 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a deciziei de impunere nr. F-XX 145/27.04.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., prin care s-a stabilit o bază de impozitare suplimentară de 10.028.944 lei şi impozit pe veniturile din jocurile de noroc impus suplimentar de 2.507.236 lei, precum şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2.507.236 lei şi a accesoriilor aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în situaţia în care pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. a fost încunoştinţată de cererea de chemare în judecată formulate de reclamantă anterior datei de 05.03.2019, urmează să se constate nulitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 82/05.03.2019 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, conform art. 281 alin. 6 Cod procedură fiscal, iar în ipoteza în care pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. a fost încunoştinţată de cererea de chemare în judecată formulate de reclamantă ulterior datei de 05.03.2019, se impune analizarea pe fond a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 82/05.03.2019 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală.

A arătat reclamanta că, prin decizia de impunere nr. F-XX 145/27.04.2018 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., în urma aprecierii eronate a stării de fapt fiscal şi a dispoziţiilor legale aplicabile, în mod netemeinic şi nelegal au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 2.507.236 lei.

A susţinut reclamanta că a respectat legislaţia în domeniul jocurilor de noroc şi dispoziţiile legale în material ţinerii evidenţei contabile în material ţinerii registrelor prevăzute de lege, a calculului şi plăţii impozitului pe veniturile realizate din jocurile de noroc şi a autorizării şi exploatării mijloacelor de joc de tip slot-machine, respective dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2009 şi H.G. nr. 870/2009, care se aplică prioritar faţă de cadrul general stabilit de Codul fiscal şi de Normele de aplicare a acestuia, aspecte dovedite inclusive prin rezultatul controalelor efectuate de O.N.J.N., unde nu au fost constatate abateri.

Organul fiscal trebuia să ia în considerare situaţia încasărilor zilnice şi lunare obţinute din activitatea de exploatare a jocurilor de tip slot-machine, conform anexelor 8 a) şi 9 a) din H.G. nr. 870/2009, care au caracter special.

Conform art. 23  alin. (2) din H.G. nr. 870/2009, evidenţa primară se ţine zilnic, pentru fiecare joc de tip slot-machine şi sistem de joc de tip jack-pot, conform modelului prezentat în anexa nr. 8 iar  alin. (3) impune ca lunar, în ultima zi a lunii, încasările să fie centralizate conform modelului prezentat în anexa nr. 9,  alin. (4) impunând ca formularele să fie cuprinse într-un registru special, numerotat legat şi ştampilat de către organul fiscal competent, potrivit alin. 7 evidenţa contabilă ţinându-se zilnic, pe baza tuturor operaţiunilor de exploatare.

În Raportul de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 emis de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. nu se menţionează că sumele evidenţiate de societate conform H.G. nr. 870/2009 au fost avute în vedere la stabilirea obligaţiilor de plată ale reclamantei, sens în care, a susţinut reclamanta, că întreaga procedură de inspecţie fiscală este viciată iar concluziile acesteia sunt netemeinice şi nelegale.

A susţinut reclamanta că stabilirea prin estimare a bazei de impunere şi a impozitului aferent este nelegală şi netemeinică, premisa de la care pleacă organul fiscal, respectiv că în sala de joc ar fi fost în fiecare zi exact atâţia jucători câte bilete de intrare s-au vândut, fiind eronată.

Estimarea făcută de organul fiscal este nejustificată, trebuind a fi avute în vedere situaţia încasărilor zilnice şi lunare obţinute din activitatea de exploatare a jocurilor de tip slot-machine, conform anexelor 8 a) şi 9 a) din H.G. nr. 870/2009, care au character special.

Calculele trebuiau să fie făcute de organul fiscal în raport de suma declarată de societate ca fiind plătită în mod efectiv către jucători cu titlu de premiu şi venit din jocurile de noroc, reclamanta neavând interesul să omită să înregistreze în contabilitate câştigurile mai mari de 600 lei (pentru care avea obligaţia să reţină impozitul aferent prin raportare la suma ce depăşea pragul de 600 lei), câtă vreme plata câştigurilor către jucători reprezintă cheltuială deductibilă pentru societate.

Din prevederile art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 coroborate cu cele ale art. 77  alin. (4) din Legea nr. 571/2003 reclamanta trage concluzia că un bilet de intrare ce se emite pentru 24 de ore, respective pentru intervalul 08:00 – 08:00, dă posibilitatea jucătorului să obţină câştigul în două zile consecutive dar care trebuie considerate zile diferite, astfel încât, în intervalele din cele două zile cuprinse între orele 08: - 24:00 şi orele 00:00 – 08:00, plafonul neimpozabila pentru câştiguri realizate de jucător este de 600 lei + 600 lei, adică 1.200 lei.

Procesul-verbal nr. 3663/13.05.2014 încheiat de O.N.J.N. constată un număr de 7 jucători cărora nu li s-a eliberat bilete de intrare la punctual de lucru din B., str. C., nr. xxx iar prin procesul-verbal nr. 4084/20.09.2013 încheiat de O.N.J.N. societatea a fost sancţionată pentru faptul că jucătorilor nu li s-a eliberat bilete de intrare la punctul de lucru din B., str. D. nr. xx.

Societatea a fost sancţionată de mai multe ori pentru neemiterea de bilete jucătorilor, neavând de ales şi acceptând acest lucru, iar această disfuncţionalitate era cunoscută de toate organele statului, inclusiv de O.N.J.N., care tolera o astfel de practică, fiind eliminată prin modificările legislative din 2014 şi 2015, impunerea obligativităţii acestor bilete fiind de la bun începu imposibil de aplicat de toţi organizatorii, jucătorii refuzând să plătească biletul de intrare, neexistând decât varianta permiterii accesului fără bilet, unor jucători spunând că intră să bea o cafea şi mergând apoi la aparate.

Estimarea numărului de jucători realizată de organul fiscal nu respectă realitatea, în locaţie aflându-se cel puţin 50 de jucători însă niciunul nu a obţinut câştiguri peste 600 lei.

Reclamanta a arătat faptul că, în locaţiile sale, a stabilit la toate aparatele un „credit limită” de 600 lei la atingerea căruia aparatul se opera automat, generându-se plata automată a câştigului de 600 lei către jucător, neputându-se depăşi suma de 600 lei pentru a se pune problema reţinerii impozitului pe venit, opţiune care a fost ulterior reglementată prin O.U.G. nr. 92/2014 şi Legea nr. 124/2015.

Organul fiscal a luat în considerare în mod greşit doar ieşirile, nu şi intrările pentru a stabili baza de impunere, asimilând greşit ieşirile din aparate cu câştigurile realizate de jucători, căci trebuie ţinut seama, în acest sens şi de sumele introduce de jucători.

A menţionat reclamanta că stabilirea venitului jucătorului nu se poate face din pricina legislaţiei slabe sau lacunare iar determinarea câştigului jucătorilor la mijloacele de joc slot-machine în varianta impozitării câştigurilor ce depăşeau 600 lei era imposibilă, ajungându-se de multe ori la varianta impozitării unei pierderi.

Organizatorul nu are posibilitatea să cunoască cât a introdus jucătorul în aparate în diferite locaţii, reclamanta invocând expunerea de motive proiectului Legii nr. 124/2015.

Organizatorul nu are dreptul de a solicita datele de identificare ale jucătorilor.

Nu este admisibil ca organul fiscal să se prevaleze de norme inaplicabile şi ulterior abrogate, iar organul fiscal nu indică temeiul de drept încălcat de acesta.

Dispoziţiile de plată către casierie nu sunt impuse de legislaţia fiscală, existând registrul special de evidenţă prevăzut de anexa nr. 8a) din H.G. nr. 870/2009 care are rol de document justificativ.

A susţinut reclamanta că organul fiscal a aplicat legea fiscal extensiv, dincolo de sensul şi raţiunea legii, încălcând principiul certitudinii fiscale şi principiile certitudinii şi eficienţei impunerii.

Faţă de stabilirea greşită a impozitului pe profit stabilit suplimentar, accesoriile au fost greşit calculate.

În drept, recurenta a invocat Legea nr. 571/2003, art. 268-281 Cod procedură fiscal, H.G. nr. 44/2004, O.U.G. nr. 77/2009 şi H.G. nr. 870/2009.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. a solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând excepţia lipsei calităţii de reprezentant al administratorului special al reclamantei, arătând că societatea este în insolvenţă.

A invocat pârâta şi excepţia inadmisibilităţii şi prematurităţii cererii, arătând că procedura de soluţionare a contestaţiei administrative se află în curs de soluţionare.

Pe fond, pârâta a arătat că cererea reclamantei este neîntemeiată, reluându-se de către pârâtă argumentele menţionate în raportul de inspecţie fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.05.2019, pentru termenul de judecată din 29.05.2019, pârâta ANAF Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a solicitat a se constata că, faţă de aceasta, cererea depusă la 24.04.2019 reprezintă cererea introductivă şi nu cerere modificatoare a acţiunii şi a se reveni asupra dispoziţiei de a depune întâmpinarea în termen de 10 zile de la comunicare, iar pe fond respingerea acţiunii.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, reluând, în esenţă, argumentele pentru care, prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 82/05.03.2019 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a fost respinsă cererea reclamantei de anulare a deciziei de impunere nr. F-XX 145/27.04.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018.

În drept, pârâta a invocat prevederile Codului de procedură civilă şi ale actelor indicate în întâmpinare.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

A fost încuviinţată de instanţa de judecată proba cu înscrisuri, la dosar fiind anexată întreaga documentaţie care a stat la baza actelor administrativ-fiscale contestate.

La termenul de judecată din data de 31.10.2019 instanţa a respins excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinări, cu motivarea menţionată în încheierea de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instant reţine următoarele:

Nu poate fi vorba de a se constata nulitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 82/05.03.2019 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, conform art. 281 alin. (6) Cod procedură fiscal, câtă vreme pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a luat cunoştinţă ulterior termenului de judecată din data de 24.04.2019 de cererea de chemare în judecată formulate de reclamantă.

Potrivit art. 281 alin. (6) Cod procedură fiscal, relevantă este ca luarea la cunoştinţă de către organul fiscal de soluţionare a contestaţiei de acţiunea în contencios administrativ formulate de contribuabil/plătitor.

Stabilirea de către organul fiscal, prin estimare, a bazei de impunere şi a impozitului aferent este urmarea faptului că reclamanta nu a ţinut evidenţa câştigurilor zilnice realizate de fiecare jucător, astfel încât să se poată determina, conform prevederilor art. 76 şi art. 77 din Codul fiscal şi pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

În consecinţă, organul fiscal a stabilit baza impozabilă prin raportare la numărul de jucători ce a fost determinat în funcţie de numărul de bilete de intrare vândute, conform dispoziţiilor art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, pentru un interval de 24 de ore, presupunând că fiecare participant căruia i-a fost vândut bilet a obţinut câştiguri neimpozabile în sumă de 600 lei. Impozitul pe venitul net neimpozabil de 25% s-a aplicat numai pentru diferenţa dintre totalul câştigurilor evidenţiate în situaţia încasărilor zilnice şi valoarea rezultată din înmulţirea numărului de bilete vândute cu valoarea prag neimpozabilă de 600 lei.

Pentru situaţia în care nu au fost vândute bilete de acces participanţilor deşi există înregistrare câştiguri peste 600 lei, respectiv de până la 600 lei, organul fiscal a reţinut că, din moment ce au fost evidenţiate câştiguri, cu siguranţă au existat şi participanţi la joc. În consecinţă, pentru determinarea impozitului de 25% prevăzut de art. 77  alin. (2) Cod fiscal, organul fiscal a considerat că a existat cel puţin un bilet de intrare pe zi de fiecare locaţie care să fi trebuit a fi vândut, conform art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, ori a stabilit numărul de bilete care trebuiau vândute prin raportare la media biletelor vândute pe unitatea respectivă. Baza impozabilă a fost diminuată cu suma reprezentând venitul neimpozabil de 600 lei pe zi înmulţită cu numărul de bilete ce trebuiau eliberate pe zi pentru fiecare locaţie.

Reclamanta a susţinut că este incorectă determinarea făcută de organul fiscal întrucât a permis accesul în locaţii persoanelor fizice şi fără a le vinde bilete, astfel încât au existat mai mulţi jucători decât cei evidenţiaţi de organul fiscal.

Instanţa reţine că se impune a se lămuri dacă prevederile art. 23  alin. (2), (3), (4) şi (7) din H.G. nr. 870/2009, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 77/2009, exonerează reclamanta de respectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit prevederilor Codului fiscal şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

În acest sens, pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevedeau că plătitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi să organizeze evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia, astfel încât instanţa reţine că sunt aplicabile în cauză, conform art. 12  alin. (3) din H.G. nr. 870/2009, prevederile art. 6  alin. (1) şi (2) din Legea nr. 82/1991.

Or, este evident faptul că „situaţia încasărilor zilnice” şi „situaţia încasărilor lunare” ţinute de reclamantă şi invocate de aceasta conform art. 23  alin. (2) din H.G. nr. 870/2009 nu permite să se determine, în concret, câştigul realizat de fiecare jucător persoană fizică şi impozitul aferent acestuia, astfel încât, dacă s-ar accepta susţinerile reclamantei, prevederile art. 76 şi 77 din Codul fiscal, în forma în vigoare în perioada în discuţie în litigiul de faţă, ar fi devenit inaplicabile, ceea ce evident, nu poate fi permis.

În speţă, după cum corect a reţinut organul fiscal, reclamanta nu a ţinut evidenţa câştigurilor zilnice realizate de fiecare jucător, astfel încât să se poată determina, conform prevederilor art. 76 şi art. 77 din Codul fiscal şi pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

Prevederile art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 aplicabile în perioada în discuţie în prezentul litigiu, adică tocmai prevederile legii speciale, impuneau, în scopul posibilităţii ţinerii evidenţei numărului de jucători, permiterea accesului în locaţiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare iar, în plus, pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevedeau că plătitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi să organizeze evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia.

Reclamanta nu a respectat aceste dispoziţii legale, astfel încât a fost necesar să fie realizată de către organul fiscal o estimare a bazei impozabile care să se raporteze la textele de lege amintite.

Faţă de prevederile art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 aplicabile în perioada în discuţie în prezentul litigiu, este lipsită de relevanţă trimiterea reclamantei la faptul că jucătorii refuzau să plătească biletul iar angajaţii săi nu ar fi avut cum să le interzică accesul în sală fără bilet.

Susţinerea reclamantei în sensul că O.N.J.N. cunoştea şi tolera lipsa emiterii biletelor de intrare nu poate fi avută în vedere de instanţă ca argument care să conducă la anularea actelor administrativ-fiscale emise de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, fiind, pe de o parte, contrazisă de procesele-verbale nr. 3663/13.05.2014 şi nr. 4084/20.09.2013 (la care chiar reclamanta face trimitere în cererea de chemare în judecată) prin care societatea a fost sancţionată pentru neemiterea biletelor de intrare către jucători, iar pe de altă parte neputându-se raţiona că o aplicare greşită ori o neaplicare a dispoziţiilor legale de către O.N.J.N. are drept consecinţă o imposibilitate de aplicare corectă a legii de către organele fiscale.

Câtă vreme nu sunt abrogate ori suspendate, aplicarea unor dispoziţii imperative ale legii nu constituie obiect de negociere între organele statului şi celor cărora legea le impune o anumită conduită.

De asemenea, este lipsit de relevanţă faptul că, în aplicarea respectivelor reglementări legale referitoare la determinarea câştigului obţinut de fiecare participant persoană fizică la anumite tipuri de jocuri de noroc au fost întâmpinate dificultăţi, astfel încât, ulterior, au fost adoptate măsuri legislative mai adecvate.

Dificultatea în aplicarea anumitor prevederi legale nu înseamnă imposibilitatea de aplicare a acestora.

Prin actul de abrogare sau de modificare a dispoziţiilor legale anterioare nu s-a prevăzut faptul că efectele produse de respectivele dispoziţii sunt înlăturate pentru perioada în care acestea au fost în vigoare, astfel încât nu poate fi primită susţinerea reclamantei în sensul că este vorba de dispoziţii legale constatate ulterior a fi fost inaplicabile.

Chiar dacă s-ar avea în vedere trimiterile reclamantei la faptul că jucătorii refuzau să plătească biletul iar angajaţii săi nu ar fi avut cum să le interzică accesul în sală fără bilet, astfel încât, în speţă, nu s-ar lua în considerare necesitatea evidenţierii după biletele de intrare vândute a numărului de jucători, se observă că reclamanta nu a indicat nicio altă metodă prin care ar fi ţinut evidenţa zilnică a jucătorilor şi a câştigului realizat de fiecare dintre aceştia care să permită calcularea şi reţinerea impozitului aferent.

Altfel spus, reclamanta pretinde să i se aplice un algoritm raportat la un număr de jucători existent într-o zi şi la câştigurile realizate de aceştia de până la 600 lei pe care nu îl poate dovedi în niciun fel, neexistând vreo evidenţă în acest sens.

Se observă că reclamanta reproşează organului fiscal faptul că a procedat la estimare prin raportare la prevederile legale, respectiv inclusiv prin raportare la art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, deşi reclamanta a fost cea care a determinat apelarea la respectivul procedeu prin nerespectarea pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

În speţă, instanţa reţine că nu este permis ca reclamanta să îşi invoce propria culpă în nerespectarea dispoziţiilor legale, respectiv a prevederilor pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

De asemenea, nu este permis ca reclamanta să invoce cu succes în apărarea sa nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, cu atât mai mult cu cât reclamanta a acceptat să fie sancţionată contravenţional pentru neemiterea biletelor de intrare, aşteptând modificarea legislaţiei.

Or, chiar reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată că este fără dubiu că jucătorii din sălile de joc nu aveau bilete de intrare, deşi prevederile legale aplicabile în perioada în discuţie impuneau emiterea unor astfel de bilete pentru a se putea determina numărul de jucători, iar acest aspect are legătură cu evidenţierea câştigului realizat de fiecare persoană fizică şi reţinerea impozitului aferent acestuia.

În plus, instanţa reţine că şi în cazul în care s-ar face abstracţie de prevederile art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, reclamanta nu a organizat în niciun alt mod evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia, încălcând prevederile pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

În atare situaţie, este fără relevanţă trimiterea reclamantei la procesele-verbale nr. 3663/13.05.2014 şi nr. 4084/20.09.2013 încheiate de O.N.J.N..

În concret, instanţa reţine că nu este vorba despre o situaţie la care s-a ajuns datorită unei interpretări a unei legislaţii slabe sau lacunare care să fi fost făcută în mod legal de către reclamantă, ci de o situaţie la care s-a ajuns din cauza nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale aplicabile în perioada în discuţie, respectiv a pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal şi a art. 13 alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, reclamanta neţinând în niciun mod evidenţa jucătorilor astfel încât să se poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

Suma declarată de societate ca fiind plătită în mod efectiv către jucători cu titlu de premiu şi venit din jocurile de noroc nu poate fi verificată prin raportare la un număr mai mare de jucători, aşa cum pretinde reclamanta, câtă vreme erau aplicabile prevederile art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 care impunea permiterea accesului în locaţiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare, iar societatea nu a ţinut în niciun mod evidenţa jucătorilor astfel încât să se poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

Controalele efectuate de O.N.J.N. privesc respectarea legislaţiei specifice jocurilor de noroc şi nu respectarea legislaţiei fiscale referitoare la determinarea câştigului realizat de fiecare persoană fizică în temeiul căreia să poată fi reţinut impozitul aferent acestuia.

Invocarea de către reclamantă, ca argument a lipsei interesului său de a omite să înregistreze în contabilitate câştigurile mai mari de 600 lei (pentru care avea obligaţia să reţină impozitul aferent prin raportare la suma ce depăşea pragul de 600 lei), a faptului că plata câştigurilor către jucători reprezintă cheltuială deductibilă pentru societate, nu poate fi avută în vedere de către instanţă câtă vreme chiar reclamanta a arătat că a stabilit la toate aparatele un “credit limită” de 600 lei la atingerea căruia aparatul se opera automat, generându-se plata automata a câştigului de 600 lei către jucător, neputându-se depăşi suma de 600 lei pentru a se pune problema reţinerii impozitului pe venit.

Pe de altă parte, în perioada în discuţie reclamanta avea interesul să evidenţieze doar câştiguri de până la 600 lei care erau deductibile în întregime, fără ca reclamanta să trebuiască a reţine şi plăti vreun impozit aferent câştigului obţinut de fiecare jucător.

După cum s-a arătat, dificultăţile stabilirii impozitului pe câştigurile ce depăşeau suma de 600 lei obţinute de jucători a fost rezultatul nerespectării de către societatea reclamantă a dispoziţiilor pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal şi a art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, reclamanta neţinând în niciun alt mod evidenţa numărului de jucători şi a câştigurilor realizate de fiecare dintre aceştia.

Instanţa reţine şi că, deşi reclamanta a susţinut faptul că, în locaţiile sale, a stabilit la toate aparatele un “credit limită” de 600 lei la atingerea căruia aparatul se opera automat, generându-se plata automata a câştigului de 600 lei către jucător, neputându-se depăşi suma de 600 lei pentru a se pune problema reţinerii impozitului pe venit, a arătat în acelaşi timp că a plătit 3 câştiguri de peste 600 lei.

Reclamanta a mai susţinut că, din coroborarea prevederilor art. 13  alin. (4) pct. 4 din O.U.G. nr. 77/2009, cu cele ale art. 77  alin. (4) din Legea nr. 571/2003, ar rezulta că un bilet de intrare ce se emite pentru 24 de ore, respectiv pentru intervalul 08:00 – 08:00, dă posibilitatea jucătorului să obţină câştigul în două zile consecutive, dar care trebuie considerate zile diferite, astfel încât, în intervalele din cele două zile cuprinse între orele 08: - 24:00 şi orele 00:00 – 08:00, plafonul neimpozabil pentru câştigurile realizate de jucător este de 600 lei + 600 lei, adică 1.200 lei.

O atare concluzie a reclamantei nu poate fi primită de instanţă, în determinarea plafonului neimpozabil de 600 lei trebuind să se aibă în vedere intervalul de 24 de ore pentru care este valabil biletul de intrare ce trebuie vândut fiecărui jucător şi nu faptul că acest interval se întinde pe parcursul a două zile consecutive.

De altfel, inclusiv administratorul societăţii reclamante a precizat în explicaţiile scrise pe care le-a dat faptul că la sfârşitul programului se întocmea un raport cu biletele vândute iar societatea reclamantă nu a probat faptul că are program de funcţionare noaptea, deşi pârâta A.J.F.P. B. a arătat prin întâmpinare că nu există un astfel de program.

Faţă de prevederile art. 76 Cod fiscal, în forma în vigoare în perioada în discuţie în speţa de faţă, care prevedeau că „venitul net obţinut de jucător este diferenţa dintre venitul din premii sau din jocuri de noroc şi suma reprezentând venitul neimpozabil, precum şi faţă de modul de calcul indicat la pct. 151 din Normele metodologice” de aplicare a Codului fiscal, nu poate fi primită susţinerea reclamantei în sensul că venitul/câştigul unui jucător reprezintă diferenţa dintre sumele introduce de acesta pentru a putea juca şi sumele retrase de acesta în urma câştigului pe care l-a realizat în urma jocului efectuat, precum şi că trebuie ţinut seama şi de sumele introduce de jucători.

Este neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul că, întrucât în Raportul de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 emis de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. nu se menţionează că sumele evidenţiate de societate conform H.G. nr. 870/2009 au fost avute în vedere la stabilirea obligaţiilor de plată ale reclamantei, întreaga procedură de inspecţie fiscală este viciată iar concluziile acesteia sunt netemeinice şi nelegale.

Astfel, în Raportul de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 emis de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. sunt evidenţiate sumele indicate de reclamantă în situaţia încasărilor zilnice ca fiind plătite, iar organul fiscal a indicat că a verificat situaţia încasărilor zilnice, precum şi modul în care, în condiţiile neorganizării de către reclamantă a unei evidenţe care să permită determinarea câştigului realizat de fiecare persoană fizică, în vederea reţinerii la sursă a impozitului aferent acestuia, a stabilit baza de impunere în funcţie de numărul de bilete vândute sau, acolo unde nu au fost vândute, deşi au fost înregistrate câştiguri, în funcţie de numărul de bilete considerate a fi fost vândute.

Aşadar, sumele evidenţiate de societate conform H.G. nr. 870/2009 au fost avute în vedere de organul fiscal la stabilirea obligaţiilor de plată ale reclamantei, după cum rezultă de la paginile 6 şi 7 din raportul de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 (filele 74 verso şi 75 vol. I din dosarul Tribunalului).

Faţă de menţiunile exprese din raportul de inspecţie fiscală nr. F-XX 132-27.04.2018 referitoare la prevederile art. 76 Cod fiscal, şi ale pct. 151 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, este neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul că organul fiscal nu indică temeiul de drept încălcat de aceasta.

Este fără relevanţă trimiterea reclamantei la faptul că organizatorul nu are dreptul de a solicita datele de identificare ale jucătorilor, căci, în speţă, este vorba de nerespectarea obligaţiei reclamantei de a fi organizat evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia.

Chestiunea emiterii dispoziţiilor de plată către casierie, respectiv eliberarea numerarului din casierie pentru a fi plătite câştigurile fiecărui jucător, are legătură cu obligaţia reclamantei de a organiza evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul datorat aferent acestuia, respectiv cu întocmirea de documente contabile în acest sens, după cum s-a arătat, registrul special de evidenţă prevăzut de anexa nr. 8a) din H.G. nr. 870/2009 nepermiţând o astfel de determinare.

Având în vedere argumentele menţionate, instant va respinge cererea reclamantei.

Domenii speta

Spete similare