Constatare nulitate act anulare parţială titlu executoriu, clauze abuzive – lipsa caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobânda variabilă și comisionul de administrare; reclamantul nu a fost obligat să se supună unor condiţii contractuale despre

INSTANŢA,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.12.2019, sub nr. .../299/2019, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâtele B S.A. şi C S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea parţială a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr 4886/03.12.2012, încheiat cu B SA, în ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzei privind dobânda curentă variabilă prevăzută la art. 3.1.1 al contractului de credit, pct 7 din partea a II-a Condiţii speciale ale contractului de credit  şi în graficul de rambursare, precum şi caracterul abuziv al comisionului de administrare prevăzut la art. 3.1.7 lit b al contractului de credit şi în graficul de rmabursare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că modul de variaţie a dobânzii nu a fost prevăzut în contract, iar în ceea ce priveşte cuantumul dobânzii de referinţă care se afişează la sediile băncii, acesta este, practic, lăsat la discreţia instituţiei şi îi permite acesteia să modifice dobânda în mod arbitrar. Reclamantul a precizat că, deşi dreptul de a modifica unilateral o clauză nu generează prin el însuşi un abuz, dacă nu este respectată condiţia ca acest lucru (modificarea unilaterală) să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract, şi, totodată, cu condiţia informării grabnice şi efective a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia contractul, vom constata existenţa unor clauze abuzive, în prezenţa acestei ipoteze fiind în speţă. Astfel, trimiterea prin clauzele contractuale la politica instituţiei bancare nu este suficientă pentru a fi respectat dezideratul din Legea protecţiei consumatorilor.

Cât priveşte clauza referitoare la comisionul de administrare, prevăzută la art. 3.1.7 lit b, cuantumul acestuia apare ca disproporţionat şi nejustiticat în comparaţie cu prestaţia efectuată de instituţia bancară, consumatorul datorând, conform graficului de rambursare, un comision de adminsitrare în cuantum total de 6749,65 lei, ce reprezintă, în realitate, o dobândă mascată.

În continuare, reclamantul a subliniat că, în speţă, contrctul de credit încheiat este de tipul contract de adeziune, între un comerciant cu o mare forţă financiară, respectiv o bancă, şi o persoană fizică, clauzele fiind stabilite în mod unilateral de bancă, posibilităţile de negociere fiind extrem de reduse sau lipsind cu desăvârşire, singura posibilitate pe care o are clientul fiind de a semna sau nu contractul.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri (f 10-55).

Pârâta B SA a formulat întâmpinare (filele 64-76 dosar), solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, pe cale de excepţie pentru lipsa coparticipării procesuale active obligatorii, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată. În motivare, a arătat, în esenţă, că, la data de 17.09.2014, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei stabilite de părţi prin contractul de credit de către împrumutaţi, banca a declarat scadenţa anticipată a contractului de credit nr 4886/03.12.2012; ulterior acestui moment, banca nu a mai perceput sume cu titlu de dobândă contractuală sau comision de administrare. S-a mai precizat că sumele totale achitate de către debitori în temeiul clauzelor contestate sunt : suma de 6468,73 lei  - cu titlu de dobândă contractuală şi 1251,31 lei - cu titlu de comision de administrare. În motivarea excepţiei lipsei coparticipării procesuale active, s-a arătat că, astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, contractul de credit nr. 4886/03.12.2012 a fost încheiat atât cu reclamantul A, cât şi cu debitoarea D, iar în procesul având ca obiect anularea în parte a unui contract, partea reclamantă are obligaţia să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, pe toţi contractanţii, şi nu numai pe unul din ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din contract sunt indivizibile.

În continuare, pârâta a susţinut că clauzele privind dobânda contractuală şi comisionul de administrare fac parte din preţul contractului şi, fiind exprimate în mod clar şi inteligibil, nu pot face obiectul controlului instanţei. De asemenea, pârâta a subliniat că nu sunt îndeplinite condiţiile art 4 alin 1 din Legea 193/2000 în vederea calificării ca abuzive a unei clauze contractuale, clauzele privind dobânda contractuală şi comisionul de administrare nefiind contrare cerinţelor bunei credinţe şi neaducând un dezechilibru semnificativ între prestaţiile la care se obligă părţile contractante.

În drept, au fost invocate disp art 205 şi urm, art 149 şi urm, 107 şi urm, Legea 193/2000, OUG 50/2010.

În susţinere, au fost ataşate înscrisuri (filele 77-125 dosar).

Pârâta C a formulat întâmpinare (filele 129-135 dosar), prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivare, a arătat, în esenţă, că articolele invocate de reclamant sunt în realitate redactate într-un mod clar şi inteligibil, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la clauzele abuzive, împrumutatul neavând nevoie de cunoştinţe de specialitate pentru a înţelege întinderea obligaţiilor sale.

La termenul de judecată de la data de 04.06.2020 instanţa a dispus introducerea în cauză, faţă de disp. art 78 alin 2 NCPC şi solicitarea reclamantei, în calitate de intervenient, a numitei D.

Intervenienta D a formulat întâmpinare (filele 26-29 vol II dosar), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale active, arătând că este divorţată de reclamantul A prin hotărâre judecătorească definitivă încă din anul 2015. A susţinut totodată că, în calitate de codebitor solidar şi ca urmare a sentinţei civile nr. 4713/2016, şi-a achitat toate obligaţiile către pârâte, astfel cum rezultă din ridicarea popririi înfiinţată de executorul judecătoresc E în dosarul execuţional 1579/2016 la data de 17.05.2019.

La termenul de judecată de la data de 24.09.2020 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de intervenientă, ca neîntemeiată, a respins  excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii, invocată de pârâta B, ca rămasă fără obiect, a respins execpţia calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată şi a calificat excepţia inadmisibilităţii ca fiind apărare de fond, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acel termen.

Sub aspect probatoriu, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de credit  de consum nr. 4886/03.12.2012, prin care pârâta B SA a acordat reclamantului A, în calitate de împrumutat, şi intervenientei D, în calitate de codebitor solidar, un împrumut în cuantum de 50.000 lei, pentru o perioadă de 120 de luni.

Conform art. 3.1.1 din contract, rata dobânzii este variabilă şi se calculează după formula prevăzută în Condiţiile Speciale; pct. 7 din Condiţiile Speciale prevede că rata dobânzii este Robor la 6 luni+5,37% pe an, iar la data încheierii contractului rata dobânzii este în valoare totală de 10,89% pe an, revizuirea ratei dobânzii făcându-se la fiecare 1 februarie şi 1 august, pe toată durata creditului, în funcţie de fluctuaţia indicelui de referinţă.

Potrivit art. 3.1.7 lit. b din contractul de credit, în vederea acordării creditului, împrumutatul se obligă să plătească băncii un comision de administrare credit perceput la soldul curent al creditului, plătibil la fiecare dată a scadenţei, având valoarea procentuală arătată în condiţiile speciale.

Conform Condiţiilor Speciale, creditul presupunea plata unui un comision de administrare lunar de 0,20 % (fila 24 vol I dosar).

Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 „se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii”, iar art.4 din lege prevede ca „o clauza contractuală  care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”.

Asadar, pentru a determina daca o anumita prevedere contractuala reprezinta o clauza abuziva, trebuie verificata îndeplinirea conditiilor instituite de art 4 alin 1 din legea nr 193/2000.

O prima conditie ce trebuie indeplinita este ca aceasta sa nu fi fost negociata direct cu partea contractanta. Alineatul 2 al art 4 din legea nr 193/2000 defineste notiunea de clauza ce nu a fost direct negociata, în sensul ca aceasta este inserata în contract  fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Cea de-a doua conditie esentiala ce trebuie constatata se refera la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, prin aceasta întelegându-se ca unul din contractanti dobândeste un avantaj nejustificat fata de situatia celeilalte parti.

De esenta raporturilor juridice izvorând din contracte sinalagmatice este corelativitatea drepturilor si obligatiilor, respectiv faptul ca o parte se obliga sa dea, sa faca sau sa se abtina de la ceva, stiind  ca si cealalta parte va efectua o contraprestatie. Daca unei parti îi incumba numai obligatii, fara a beneficia  în schimb  si de  drepturi, se rupe echilibrul care trebuie sa domine raporturile  juridice, partile nemaiaflîndu-se pe pozitii de  egalitate,  ci de subordonare, de putere, ceea ce este profund injust, mai ales in situatia  in care unul din contractanti este persoana juridica, iar cealalta persoana fizica.

În ipoteza în care o clauza apare inechitabila si imorala, trebuie analizat daca se ofera o explicatie rezonabila de catre comerciant, în concordanta cu prevederile  contractuale pentru a justifica respectiva clauza.

În fine, cu privire la cea de-a treia cerinta, aceasta se refera la caracterul contrar bunei credinte al clauzei; cu alte cuvinte, aceasta cerinta vizeaza  comportamentul neloaial al cocontractantului. 

De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv  al unei clauze trebuie avute în vedere si dispozitiile art 4 alin 5 si 6 din legea nr 193/2000, potrivit carora natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza si  în functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, de toate împrejurarile care au determinat încheierea contractului, precum si de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul pret -calitate, de podusele si serviciile oferite în schimb. 

În ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobânda curentă variabilă, se reţine că aceasta este criticată din perspectiva faptului că acordă un drept discreţionar băncii, în sensul că poate modifica dobânda contractuală numai în funcție de voința sa. Or, din analiza acestei clauze nu rezultă existenţa unui astfel de drept discreţionar al băncii. Din contră, prevederile contractuale sunt clare,  modul de de calcul fiind prevăzut în Condiţiile Speciale (Robor la 6 luni+5,37% pe an), iar revizuirea ratei dobânzii se face la fiecare 1 februarie şi 1 august pe toată durata creditului, această revizuire având în vedere revizuirea indicelui Robor.

În aceste condiţii, instanţa este neîntemeiat capătul de cerere ce are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei vizând dobânda.

În ceea ce privește comisionul de administrare, instanţa reține că, potrivit art. 3.1.7 lit. b din contractul de credit, în vederea acordării creditului, împrumutatul se obligă să plătească băncii un comision de administrare credit perceput la soldul curent al creditului, plătibil la fiecare dată a scadenţei, având valoarea procentuală arătată în condiţiile speciale.

Potrivit Condiţiilor Speciale, creditul presupune plata unui un comision de administrare lunar de 0,20 % (fila 24 vol I dosar).

Cât privește caracterul pretins abuziv al acestei clauze, vor fi avute în vedere prevederile art.1 alin.3 și art.4 din Legea nr.193/2000, în raport de care instanța apreciază că textul menţionat nu poate fi considerat abuziv întrucât nu este de natură să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Aceasta deoarece, deși ne aflăm în prezența unui contract de adeziune, clauza inserată la art. 3.1.7 lit b din convenția de credit nu afectează echilibrul contractual, întrucât nu oferă furnizorului de servicii financiare alte drepturi decât cele permise și de art.35 din OUG nr.50/2010 și art.9 ind.3 lit.e pct.1 și 2 din OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, care interzic doar majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract și/sau introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract.

Or, comisionul de administrare de 0,2%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, nu a fost majorat pe parcursul derulării contractului, prin voinţa unilaterală a Băncii, pentru a deveni abuziv.

Art.36 din OUG nr.50/2010 prevede că „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Mai mult, acest comision nu a atras majorarea ratei lunare datorate de reclamant, astfel că nu poate fi reţinut în speţă un eventual dezechilibru semnificativ suferit de reclamant prin includerea unui comision de administrare în costul creditului.

Față de aspectele semnalate, clauza inserată la art.6.2 nu reprezintă, în opinia instanţei, o clauza abuzivă în înţelesul art.4 din Legea nr.193/2000, în condițiile în care pârâta nu a perceput costuri superioare celor convenite cu debitorii săi, astfel încât susținerile reclamantului cu privire la prejudiciul suferit sunt lipsite de fundament.

În plus, clauza contractuală inserată la art.3.7 lit b din contract este redactată de o manieră clară, neechivocă, în aşa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voinţă, reclamantului nu i-a fost ascunsă inserarea lui în cuprinsul convenţiei, iar termenii utilizați pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi și accesibili, fiind de asemenea menţionat și motivul pentru care se percepe acest comision.

Acest cost este clar precizat, este dimensionat în funcţie de o valoare concretă (soldul creditului), are stabilită scadenţa și este inclus în graficul de rambursare.

Nu se poate considera că acest comision este un avantaj material pe care Banca îl obţine nejustificat, cum s-a susţinut, fiind vorba fără îndoială de un element al preţului contractului de credit, distinct de dobândă, care reprezintă echivalentul folosinţei banilor împrumutaţi.

El constituie un element al preţului și în speţă, prevederea perceperii acestui comision a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de către reclamant prin semnarea contractului şi a graficului de rambursare care face parte integrantă din acesta, devenind potrivit art.969 C.civ., lege între părţi.

Aşadar, clauzele cu privire la comisionul de administrare sunt clauze ce au  calitatea de a satisface cerințele de preț.

Se mai reţine că acest comision de administrare a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului, acest fapt fiind cunoscut de către reclamant la data încheierii actului adiţional, astfel încât nu se poate susţine împiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.

În speţă, reclamantul nu a fost obligat să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală de a lua cunoștinţă la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligaţiilor acestuia.

De altfel, după cum s-a menţionat în cele în preced, art.36 din OUG nr. 50/2010 prevede dreptul furnizorului de servicii financiare de a percepe, pe lângă dobândă, și alte comisioane sau costuri, acestea fiind necesare pentru recuperarea cheltuielilor şi finanţarea activităţii Băncii.

Instanţa observă, totodată, că nu există o disproporţie vădită între drepturile şi obligaţiile părţilor, comisionul de administrare neavând o valoare disproporţionat de mare în raport cu costurile activităţilor desfăşurate de creditoare pentru administrarea contului de credit.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamantul A cu domiciliul ales  ....., în contradictoriu cu  pârâtele B S.A., ....., C, ...... şi intervenienta D, cu ..... , ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. 

Pronunţată azi, 08.10.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREȘEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare