Revendicare, grăniţuire

SENTINŢA CIVILĂ NR238/28.03.2013 (revendicare, grăniţuire)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect revendicare, grăniţuire, acţiune formulată de reclamanţii A. M. şi N.M.,  împotriva pârâţilor  C.I.  şi C.V.

Dezbaterile au avut loc în şedinţă publică din data de 21.03.2013 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 28.03.2013 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă.

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1 Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 11.05.2012, reclamanţii A.M. şi N. M., au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pârâţii C.I. şi C.V, solicitând să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile lor şi oblicarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie o suprafaţă de 400 mp din totalul de 1000 mp pe care au acaparat-o din terenul proprietatea lor situat în comuna L. satul S. judeţul C, tarlaua 10, parcela 7, întreaga suprafaţă având următoarele vecinătăţi: Nord – C.I, Est - stradă, Sud – N.G., Vest – drum, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată

I.2. Pârâţii deşi legal citaţi nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1. În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că sunt proprietarii terenului în suprafaţă

de 1000 mp situat pe raza localităţii S., comuna L, judeţul C, tarlaua 10, parcela 7, cf. titlului de proprietate nr.44222/08.02.1996 şi certificatului de moştenitor nr.144/02.07.2003, emis de B.N.P.N.T. Se arată că pe latura de nord, proprietatea lor se învecinează cu cea a pârâţilor, iar de aproximativ 2 ani, pârâţii au mutat gardul despărţitor, amplasându-1 pe o direcţie oblică, dinspre Nord spre Est şi au acaparat o suprafaţa de 400 mp din terenul proprietatea lor, în prezent acest gard despărţitor nu respectă linia corectă de hotar, iar ei nu mai au acces la drumul situat în partea de Est a proprietăţii, datorită mutării gardului de către pârâţi.

Se mai arată că, deşi au solicitat pârâţilor să schimbe amplasamentul gardului în aşa fel încât linia de hotar să corespundă actelor de proprietate, aceştia au refuzat.

În drept, se invocă disp. art.560 şi 555 C.civ.

 III. Probele administrate:

În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba înscrisuri şi expertiză tehnică topo.

Alăturat acţiunii reclamanţii au ataşat în copie următoarele acte:titlul de proprietate nr.44222/08.02.1996, certificat de moştenitor nr.144/02.07.2003, cărţile de identitate ale reclamanţilor,  împuternicire avocaţială nr.17/28.03.2012 av.G.P.

 În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi o expertiză topo.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Starea de fapt reţinută de instanţă.

Astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr.144 din 02.07.2003 emis de BNP N.Ţ., reclamanţii sunt soţia şi fiul lui N.N. Acesta din urmă a dobândit prin titlul de proprietate nr.44222/08.02.1996 emis de CJSDPPAT C dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ împreună cu soţia A.M. asupra terenului intravilan  în suprafaţă de 1000 mp situat în T 10, P 7,  în com. L, sat S., jud. C., având următoarele vecinătăţi: Nord – C.I. Est - stradă, Sud – N. G.., Vest – drum.

Pârâtul C.I. Ion prin titlul de proprietate nr.44154/19.09.1995 emis de CJSDPPAT C. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 2200 mp situat în T 10, P 9 în com. L, sat S, jud. C., având următoarele vecinătăţi: Nord – G.S, Est - stradă, Sud – N.G., Vest – păşune.

Astfel cum rezultă din susţinerile ambelor părţi niciuna dintre ele nu are carte funciară deschisă pentru terenuri.

Din compararea titlurilor de proprietate susmenţionate rezultă că reclamanţii se învecinează cu pârâţii în partea de nord.

Deşi martora N.E. propusă de reclamanţi a susţinut că în luna august 2012 a văzut că existau nişte crăci între proprietăţile reclamanţilor şi pârâţilor, care nu existau în luna iunie a aceluiaşi an când a vizitat-o pe reclamantă şi nici în urmă cu un an şi jumătate, instanţa reţine totuşi că martora a declarat şi faptul că reclamanţii sunt cei care i-au spus că pârâţii prin punerea crăcilor le-au luat din teren. În plus depoziţia martorei nu se coroborează cu însăşi susţinerile reclamanţilor din acţiune care susţin că între cele două proprietăţi a existat gard care a fost mutat de pârâţi în urmă cu doi ani. Prin urmare dacă susţinerile reclamanţilor ar fi veridice, şi în luna iunie 2012 când martora a vizitat-o pe reclamantă crăcile dintre proprietăţile lor ar fi trebuit să existe. În consecinţă instanţa va înlătura depoziţia acestei martore ca nefiind reală.

În cauză şi pârâţii au audiat martorul N. D., depoziţia acestuia nefiind relevantă întrucât a declarat că nu cunoaşte dacă vreuna dintre părţi a mutat linia de hotar.

Depoziţiile martorei în privinţa existenţei gardului sunt susţinute şi de suplimentul la raportul de expertiză topo conform căruia la data efectuării expertizei între cele două terenuri  exista gard.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul M.C. rezultă că, în prezent, reclamanţii deţin suprafaţa totală de 1175 m.p., deţinând în plus 175 m.p. faţă de terenul menţionat în actele de proprietate (1000 m.p.), iar pârâţii deţin în prezent suprafaţa totală de teren de 2637 m.p., deţinând în plus 437 m.p. faţă de terenul menţionat în actele de proprietate (2200 m.p.)

Mai rezultă că din compararea suprafeţelor deţinute cu cele din titlurile de proprietate pârâţii nu au ocupat vreo suprafaţă de teren din cel al reclamanţilor, linia de hotar dintre cele două proprietăţi neafectând niciuna din ele.

IV.2. Dispoziţii de drept aplicabile în materie

Potrivit art.555 C.civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Potrivit art.560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.

Potrivit art.563 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau altă persoană care îl deţine fără drept, având dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

IV.3 Soluţia instanţei

Drept urmare raportând împrejurările de fapt mai sus reţinute la dispozitiile legale aplicabile în materie instanţa constată că cererea reclamanţilor este neântemeiată.

Din actele dosarului rezultă că atât reclamanţii, cât şi pârâţii deţin în plus suprafeţe de teren faţă de cele din actele de proprietate susindicate. De asemenea din depoziţiile martorilor audiaţi nu a rezultat că pârâţii ar fi mutat gardul dintre ei şi reclamanţi.

Drept urmare în ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între terenurile deţinute de părţi instanţa are în vedere pe de o parte expertiza topo efectuată în cauză potrivit căreia între terenurile părţilor există semn de hotar constituit de un gard de plasă pe latura căruia se află plantaţi pomi de cel puţin 25-30 ani, cât şi împrejurarea că reclamanţii nu au dovedit mutarea gardului de către pârâţi, astfel că cererea de grăniţuire a terenurilor părţilor este neâtemeiată, linia de hotar fiind cea rezultată din actele de proprietate.

Cu referire la revendicare, reclamanţii au invocat drept temei juridic al acţiunii disp. art. 563 C.civ. iar drept cauză juridică lipsa posesiei terenului care este însă exercitată de pârâţi. Din această perspectivă temeiul juridic al acţiunii justifică deopotrivă exerciţiul dreptului de proprietate dar şi pe cel al atributelor decurgând din acesta, cum ar fi folosinţa.

Prin urmare în materia revendicării se pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate asupra imobilului, iar reclamanţii pentru a recăpăta posesia terenului trebuie să justifice un drept de proprietate dovedit în baza unui titlu de proprietate.

În acest sens reţine că deşi reclamanţii au susţinut că din terenul de 1000 mp, pârâţii au acaparat 400mp prin mutarea gardului, aceştia nu au şi dovedit această împrejurare.

Cum din probatoriul administrat nu a rezultat că pârâţii au mutat vreun gard ce desparte terenul lor de al reclamanţilor, ori că ar fi ocupat vreo suprafaţă din terenul acestora, ambele părţi având mai mult teren decât cel înscris în titlurile de proprietate, înseamnă că reclamanţii nu au pierdut posesia nici unui teren asupra căruia să fie proprietari şi posedat de pârâţi, astfel că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 563 Cod civil, care să legitimize demersul acestora pe calea acţiunii în revendicare a terenului de 400 mp solicitat, întrucât doar proprietarul neposesor poate introduce acţiunea în revendicare împotriva posesorului neproprietar, condiţii neândeplinite în speţă.

Faţă de considerentele ce preced instanţa va respinge ca neântemeiată acţiunea reclamanţilor.

V. Cheltuieli de judecată

Cum reclamanţii au pierdut procesul instanţa va respinge şi solicitarea acestora în privinţa cheltuielilor de judecată în baza art.274 C.p.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A.M. şi N.M., în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi C. V. ca neântemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.03.2013.

Domenii speta

Spete similare