Accesiune

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI

Dosar nr. ***/284/2019

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.02.2022

COMPLETUL COMPUS DIN:

PRESEDINTE: 

GREFIER: 

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul O. E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G., având ca obiect - accesiune imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă pârâta personal şi asistată de avocat S. A., a lipsit reclamantul şi reprezentantul său convenţional.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care referă pe scurt obiectul pricinii, stadiul judecăţii cauzei, modul în care a fost îndeplinită procedura de citare, măsurile dispuse de către instanţă, după care:

Apărătorul pârâtei arată că a luat cunoştinţă de lucrarea de expertiză şi nu are obiecţiuni la aceasta.

Instanţa constată că nu mai sunt cereri de formulat şi nici alte incidente de soluţionat, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 din C. de proc. civ.

În temeiul art. 392 din C. de proc. civ. declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 216 din C. de proc. civ.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, apărările sale fiind relatate pe larg în întâmpinare

Mai arată că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune bunul menţionat în acţiune, însă este inadmisibilă această cerere, având în vedere că dreptul de proprietate a fost deja dobândit prin sentinţa civilă nr. 3437/284/2008, acesta reprezentând unul din modurile de dobândire ale dreptului de proprietate impuse de disp. art. 557 alin. (1) din C. civ., făcând trimitere la Decizia nr. 23/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cu privire la celelalte construcţii în privinţa cărora reclamantul solicită să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin accesiune imobiliară, apreciază că nici această cerere nu poate fi primită, pe lângă faptul că reclamantul nu este un constructor de buna credinţă, neavând acordul pârâtei să edifice aceste construcţii, încăperea cu destinaţie bucătărie, a construit-o după ce a dărâmat-o încăpere ce îi aparţinea pârâtei, sens în care apreciază că cererea este inadmisibilă raportat la Decizia nr. 13/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii, aceste construcţii fiind edificate fără autorizaţie de construire, situaţie în care nu este posibilă pe cale judecătorească recunoaşterea dreptului de proprietate, putea apela instanţă, dar nu pe această cale.

În ceea ce priveşte petitul 2 al cererii de chemare în judecată, precizează că acesta nu a fost motivat în drept, nu îşi explică cum ar putea pârâta să lase în deplină proprietate şi posesie o cotă de proprietate, având în vedere că posesia exercitată de pârâtă nu este una abuzivă, raportat la calitatea acesteia de coproprietar al terenului şi construcţiilor ce au făcut obiectul dosarului nr. 3437//284/2008.

Pentru toate acestea, precum şi cele expuse prin întâmpinare, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, chitanţa se află la fila 92.

Instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 394 din C. de proc. civ., declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

 J U D E C Ă T O R I A,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) din C. de proc. civ.,

D I S P U N E:

 Amână pronunţarea la data de 04.03.2022.

 Cu cale de atac odată cu fondul.

 Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 16.02.2022.

PRESEDINTE,GREFIER,

Cod ECLI ECLI:RO:JDRAC:2022:001.000332

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI

Dosar nr. ****/284/2019

SENTINŢA CIVILĂ NR. 332

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.03.2022

COMPLETUL COMPUS DIN:

PRESEDINTE: 

GREFIER: 

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul O. E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G., având ca obiect - accesiune imobiliară.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 16.02.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când in aceeaşi compunere a pronunţat prezenta soluţie:

I N S T A N Ţ A:

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarea situație de fapt:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 3485/284/2019 la data de 09.10.2019, reclamantul O. E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G., a solicitat constatarea printr-o hotărâre judecătorească dreptului de proprietate prin accensiune imobiliară, în cota de ½ din imobilul situat în Comuna T., sat G. Intr. A., nr.*, din total 280 mp, teren intravilan şi imobil/locuinţă amplasat pe acest teren compus din 2 camere, 2 bucătării, verandă, foişor, ocupate de reclamant şi pârâtă, respectiv: prin construcţia unei încăperi/bucătărie, verandă din lemn, foişor şi îmbunătăţiri (conectare la rețeaua de electricitate, gard împrejmuire curte din uluci de lemn, porți din fier forjat, pavaj curte cu dale, piatră colorată, alee acces curte cu dale și pavaj pietriș), obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate şi posesie cota de proprietate dobândită prin “accesiune imobiliară”, ce se alătură cu partea de locuinţă cumpărată conform Sentinţei civile nr. 3437/07.11.2008, în dosarul civil 3663/284/2008, al Judecătoriei Răcari, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că, prin Sentinţa Civilă nr. 3437 din data 07.11.2008 pronunțată de  Judecătoria Răcari în dosarul civil 3663/284/2008, definitivă, reclamantul a dobândit împreună cu pârâta dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit 2 camere, coproprietate în cote egale.

Cota de proprietate ce i-a revenit, se datoreză contribuţiei personale la consolidarea, zugrăvelii şi îmbunătăţirii imobilului vândut de fostul proprietar, D. F. (decedat), care se cuantifică la suma de 15.000 lei, echivalată înainte de vânzarea din totalul de 30.000 lei.

Reclamantul relevă că urmare a dobândirii dreptului de proprietate comună a imobilului conform hotărârii judecătoreşti, teren 280 mp şi locuinţa compusă din două camere, personal a edificat separat pentru sine o încăpere ce a devenit bucătărie, iar la intrarea în locuinţa sa a ridicat un şopron din lemn ce face parte din construcţia de locuinţă, acoperită cu asbest, iar în spatele imobilului a construit două magazii din lemn.

Susține că a ridicat în curte un foişor din material lemnos, un gard imprejmuitor din şipci de scândură pe toată suprafaţa curţii de jur/împrejurul suprafeţii de 280 mp şi porţi din fier forjat. De asemenea, în interiorul curţii, pe zona cotei sale de proprietate, a amplasat pavajul din plăci de piatră colorată/mozaică şi bolduri de alee, iar întrucât imobilul/locuinţa nu avea instalaţie electrică, astfel că a realizat şi plătit conectarea la reţeaua de electricitate pe cheltuiala personală.

Se arată că potrivit art. 567 din C. civ., dobândirea dreptului de proprietate prin accensiune prevede că proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se uneşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 57 din C. civ. "Construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil…..revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel…". Conform art. 579, reclamantul relevă că "prezumţia în favoarea proprietarului statuează" orice lucrare este prezumată de a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară.

Conform art. 111 din C. de proc. civ., acţiunea în constatare a dreptului de proprietate este admisbilă în considerentul "constatării existenţei unui drept pretins de reclamant având în vedere dreptul său subiectiv, ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului."

În consecință, reclamantul solicită admiterea acțiunii și pronunțarea unei hotărâri prin care să constate dreptul de proprietate dobândit.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 577-580 din C. civ. și art. 111 din C. de proc. civ.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate înscrisuri (f. 8-27).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 1225 lei, în acord cu prevederile art. 3 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 33).

La data de 13.01.2020, pârâta D. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecată se solicită de către reclamant să se constate că prin accesiune imobiliară (şi nu ascensiune cum în mod repetat şi incorect arată acesta) a dobândit dreptul de proprietate în cota de ½ din imobilul situat în comuna T., sat G., Intr A., nr. *, din total 280 mp, teren intravilan şi imobil amplasat pe acest teren, precizând totodată că este foarte greu de înţeles ceea ce a solicitat în realitate reclamantul, făcând trimitere eronată la art. 111 din C. de proc. civ. care reglementează în realitate competenţa teritorială în cazul cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.

Pârâta învederează că în cazul în care se solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate în cota de ½ din imobilul de 280 mp şi locuinţa situată pe acesta, cererea nu poate fi primită întrucât, în opinia sa, aceasta este inadmisibilă întrucât dreptul de proprietate deja a fost dobândit prin Sentinţa civilă nr. 3437/2008, reprezentând unul dintre modurile de dobândire ale dreptului de proprietate enumerate de dispoziţiile art. 557 alin. (1) din C. civ., făcând trimitere totodată şi la considerentele Deciziei nr. 23/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, unde se arată: "În acest sens, art. 557 alin. (1) din Codul Civil, prevede că dreptul de proprietate se poate dobândi, printre altele, “şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.” Cum hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi recunosc drepturi preexistente şi, ca atare, nu pot servi transferului dreptului în discuţie, este fără dubiu că referirea legiuitorului a avut în vedere hotărârile constitutive de drepturi, cum este şi cazul hotărârii care ţine loc de contract de vânzare pentru imobil.”

Precizează că prin această acţiune se încearcă revenirea asupra cotelor părţilor stabilite de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1360/284/2018, dosar ce are ca obiect ieşire din indiviziune, promovată de acelaşi reclamant şi în care s-au stabilit cotele părţi pentru aceste imobile, care sunt de 10% pentru reclamantul O. E.A. şi 90% pentru pârâta D. G., astfel, apreciază că se impune suspendarea prezentei pricini până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.1360/284/2018, solicitare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. de proc. civ.

Referitor la solicitarea reclamantului de a fi constat că a dobândit un drept de proprietate prin accesiune imobiliară pentru încăperea care a devenit bucătărie, şopron din lemn, verandă din lemn, foişor, susține că cererea nu poate fi primită, pe de o parte din cauza faptului că reclamantul nu este un constructor de bună-credinţă, nesolicitând şi neavând acordul acesteia de edificare a acestor construcţii, de altfel, pentru a construi încăperea cu destinaţie bucătărie a dărâmat o încăpere ce aparţinea pârâtei. Astfel, cererea este inadmisibilă raportat la Decizia nr. 13/2019, pronunţată de Î.C.C.J în recursul în interesul legii, aceste construcţii fiind edificate fără autorizaţie de construire, situaţie în care nu este posibilă recunoaşterea dreptului de proprietate.

Conectarea la reţeaua de electricitate s-a efectuat, iar lucrarea în ceea ce priveşte gardul a fost una voluptuară, existând un gard împrejmuitor şi porţi, lucrare la care a contribuit şi aceasta în egală măsură. Pavarea curţii cu dale a constat doar în montarea câtorva dale în preajma fântânii, arătând totodată că solicitarea ce face obiectul petitului nr. 2, este greu de înţeles şi nemotivată în drept, posesia exercitată de aceasta nefiind una abuzivă având în vedere calitatea de coproprietar al terenului şi construcţiilor ce au făcut obiectul sentinţei civile mai sus menţionată.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriu, opunându-se probei testimoniale solicitate de către reclamant întrucât acesta nu a specificat numele şi adresa prin cererea de chemare în judecată.

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri (f. 39-43).

La data de 18.02.2020, reclamantul a depus o cerere denumită "Precizarea acţiunii", prin care a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcției "cameră-bucătărie și verandă atașate la construcția inițială în același acoperiș, magaziei din lemn acoperită cu internită, foișor din material lemnos cu rigle și schelet masiv, gard la întreaga suprafață a curții, porți metalice, pavaj cu dale din beton și rigole din beton, toate fiind realizate personal în zona cotei de locuit din imobilul construcție și teren, urmând a se avea în vedere prevederile art. 567 din C. civ. coroborat cu art. 577, art. 283 și art. 284 din C. civ.

Valoarea lucrărilor de construcție evaluate și precizate în acțiunea promovată rămân nechimbate, pentru care s-a timbrat.

Dobândirea dreptului de proprietate asupra cotei de teren asimilatăă construcției prin accesiune imobiliară și împrejurimi, înțelegând cota de folosință din zona magaziilor și foișorului și dreptul de acces de trecere de servitute, respectiv calea de acces din totalul curții, care se vor adăuga/se alipesc dreptul de proprietate dobândit în baza Sentinței Civile definitive nr. 3437/2008

De asemenea, urmează a se constata faptul că solicitatea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară privind construcțiile relizate și anexate imobilului inițial dobândit potrivit Sentinței Civile nr. 3437/2008, sunt obținute prin construcție proprie separată și ulterior acesteia

La aceeași dată, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită să se respingă susţinerile pârâtei prezentate prin întâmpinare,urmând să constate:

1. Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcţiei “cameră-bucătărie şi verandă ataşate la construcţia iniţială în aelaşi acoperiș”; două magazii din lemn acoperite cu internită; foișor din material lemons cu rigle și schelet masiv, gard împrejmuitor la întreaga curte, porți metalice, pavaj cu dale din beton și rigole din beton, realizate personal, avându-se în vedere prevederile art. 567 din C. civ. coroborat cu prev. art. 577, art. 283 și art. 284 din C. civ.

2. Dobândirea dreptului de proprietate asupra cotei de teren asimilată construcţiei prin “accesiune imobiliară” şi împrejurimi, înţelegând cota de folosinţă din zona magaziilor şi foişorului şi “dreptul de acces de trecere”de servitude-respectiv calea de acces din totalul curţii, care se vor adăuga/se alipesc dreptului de proprietate dobândit în baza Sentinţei civile nr. 3437/2008.

3. Constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară privind construcţiile realizate şi anexate imobilului iniţial dobândit potrivit Sentinţei civile nr. 3437/2008, sunt obţinute prin construcţie proprie separată şi ulterior acesteia.

Se arată că prin întâmpinare, pârâta a încercat inducerea în eroare a instanţei şi să se prevaleze de o situaţie a dreptului dobândit anterior, însă potrivit legiuitorului în materie “construcţiile… şi oriece alte lucrări efectuate asupra unui imobil,… revin proprietarului acelui imobil, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altceva”, astfel reclamantul după dobândirea imobilului cumpărtat împreună cu pârâta, a dobândit prin accesiune imobiliară noile construcţii, o proprietate aparte, atribuindu-i-se de drept.

Referitor la susţinerile referitoare la Sentinţa civilă nr. 3437/2008, se arată că reclamantul şi pârâta au dobândit dreptul de proprietate fără a se stabili cotele deţinute, motiv pentru care dobândirea dreptului de proprietate este în cote egale, iar faptul că s-a susţinut formal de a se stabili cotele de 10% și 90% printr-o încheiere în dosarul 1369/284/2018, între aceleaşi părţi, este o hotărâre nedefinitivă şi care se află pe rolul de judecată şi în acest moment, neputând fi primite ca susţineri dovedite şi pertinente prezentei cauze.

Prin Încheierea din data de 20.02.2020, s-a admis declarația de abținere formulată de președintele completului de judecată căruia I s-a repartizat aleatoriu.

La termenul de judecată din data de 17.06.2020, s-a dispus atașarea dosarului nr. 1360/284/2018 pentru a se pune în discuție cererea de suspendare a prezentei cauze.

Prin Încheierea din data de 06.08.2020, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. de proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei.

La termenul de 05.05.2021, s-a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu un martor, fiind prorogată pronunțarea cu privire la încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.

La termenul de judecată din data de 26.05.2021, a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 3437 din data de 07.11.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 3663/284/2008, definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. G. și O. E. A., în contradictoiu cu pârâta D. F. și s-a constatat că între părți a intervenit vânzarea-cumpărare suprafeței de 280 mp, teren intravilan curți construcții, situat pe raza comunei T., județul D., în T2, P 45, cu vecinătăți: N-Manea Ioana; E-Vasile I. Vasile; S-DE 134 și V- Manea Gheorghe, teren evidențiat în Titlul de proprietate nr. 9532/26.01.1993 împreună cu casă situată pe aceste teren, compusă din 2 camere, construită din paiantă, acoperită cu plăci azbociment, fără current electric, suma de 3000 lei fiind achitată de reclamanții-cumpărători cu titlu de preț. Totodată, aceștia și-au asumat obligația de a îi permite pârâtei vânzătoare să locuiască în imobil până la sfârșitul vieții (f. 23-25).

La data de 25.09.2019, a fost pronunțată Încheierea de admitere în principiu de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1360/284/2019 având ca obiect ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză, prin care s-a respins în principiu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât O. E. A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. G. și s-a admis în principiu cererea reconvențională.

În continuare, s-a constatat că au calitatea de coproprietari ai terenului intravilan curți construcții în suprafață de 280 mp, situat pe raza comunei T., județul D., și al imobilului amplasat pe acest teren, reclamantul și pârâta, în conformitate cu Sentința Civilă nr. 3437 din data de 07.11.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 3663/284/2008 și cotele părți cuvenite acestora, respectiv pârâta-reclamanta deține o cotă de 90%, iar reclamantului-pârât îi revine cota de 10% (f. 41-43).

Prin Decizia Civilă nr. 351 din data de 24.03.2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1360/284/2018, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant O. E. A. împotriva Sentinței civile nr. 1162 din data de 09.10.2020 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1360/284/2018, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. G., s-a schimbat în parte încheierea interlocutorie de admitere în principiu din data de 25.02.2019 pronunțată de prima instanță, în sensul constatării unei cote de egale de 50% din masa bunurilor supuse partajului, pentru fiecare dintre părți.

Prin aceeași hotărâre, s-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că pârâta-reclamanta va primi ambele bunuri imobile și va plăti cu titlu de sultă reclamantului-pârât apelant suma de 31.000,60 lei (f. 96-100).

În contextual expus, instanța reține că din momentul pronunțării Deciziei Civilă nr. 351 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1360/284/2018, pârâta D. G. este proprietarul ambele bunuri ce au făcut obiectul ieșirii din indiviziune, respectiv a terenului intravilan curți construcții în suprafață de 280 mp, situat pe raza comunei T., județul D., în T2, P 45 și al imobilului amplasat pe acest teren.

În atare situație şi având în vedere solicitarea reclamantului în care să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la edificarea unor noi construcţii şi efectuarea unor lucrări asupra unor bunuri, care acest moment se află în proprietatea unei persoane, nu poate determina aplicabilitatea prevederilor referitoare la accesiune imobiliară.

Totodată, din probele administrate pe parcursul cercetării procesului, nu s-a făcut dovada obținerii de către reclamant a unei autorizație de construire sau de efectuarea a unor lucrări pe care se prevede obligativitatea obținerii acesteia, astfel că a se dispune în sensul solicitat prin hotărâre judecătorească nu este în acord cu prevederile Deciziei nr. 13/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiției. În decizia anterior indicată, s-a statuat că lipsa autorizatiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum si lipsa procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor constituie impedimente pentru recunoasterea pe cale judiciara, in cadrul actiunii in constatare, a dreptului de proprietate asupra unei constructii realizate de catre proprietarul terenului, cu materiale proprii.

De asemenea, în privința îmbunătățirilor efectuate și prin raportare la probatoriul administrat, nu s-a probat necesitate sau utilitatea acestora, pârâta nu şi-a manifestat acordul îmn sensul efectuării acestor, iar martorul audiat nu a furnizat informații în privința acestor aspect, așa cum prevăd o parte din prevederile pe care reclamantul înțelege să își întemeieze în drept acțiunea introductivă de instanță.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să respinge cererea de chemare în judecată  formulată de reclamantul O. E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G.,  ca neîntemeiată.

În considerarea soluției de respingere acţiunii, va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, având în vedere că aceasta a făcut dovada existenței și întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asura fondului cauzei, în acord cu prevederilor art. 452 din C. de proc. civ. (f. 92)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G.,  ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Răcari.

Pronunţarea hotărârii s-a realizat prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, la data de astăzi, 04.03.2022.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Red../Tehnored. XXX

4 ex. /04.04.2022

Domenii speta

Spete similare