Constată că, la data de 04.12.2018, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. de mai sus, reclamanta a. s.p.r.l. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să dispună anularea în pa

- art. 112 – 114 din Legea nr. 215/2001;

- art. 7 din HG nr. 286/2011.

Prin art. 112-114 din Legea nr. 215/2001 s-a instituit funcţia de „administrator public” la nivelul administraţiei publice locale, însă, în condiţiile în care legea nu detaliază aspectele legate de modul de organizare a concursului pentru ocuparea acestei funcţii contractuale, devin aplicabile dispoziţiile legale prevăzute în legislaţia secundară, aplicabilă personalului contractual din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, respectiv art. 7 din H.G. nr. 286/2011.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 784/CA/10.05.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului B. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei C. şi A., şi în consecinţă, a fost anulată Dispoziţia nr. 79 din 11.04.2016, emisă de pârâtul Primarul Comunei C. prin care s-a dispus încheierea contractului de management cu pârâtul A., pentru funcţia de administrator public.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Primarul Comunei C. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că hotărârea instanţei este netemeinică şi nelegală, nefiind avute în vedere dispoziţiile art. 112 – 114 din Legea nr. 215/2001, prin care s-a instituit funcţia de „administrator public” la nivelul administraţiei publice locale şi care, la art. 112 alin. (2), prevede posibilitatea înfiinţării acestei funcţii şi numirea de către primar, prin dispoziţie scrisă, pe bază de concurs, în conformitate cu criteriile, procedurile şi atribuţiile specifice aprobate de consiliul local.

Recurentul a mai arătat că, prin HCL nr. 16/31.03.2016 a fost aprobată organigrama, statul de funcţii, numărul de funcţii publice şi contractuale din cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei C., în cuprinsul căreia este menţionată funcţia de administrator public. Ulterior, recurentul a arătat că, la data de 01.04.2016, Primăria C. a adus la cunoştinţa publicului faptul că angajează administrator public, indicând expres cerinţele pentru ocuparea acestui post, anunţul fiind afişat la sediul primăriei, publicat în ziarul Monitorul expres şi transmis ITM – prin fax.

Recurentul a arătat că, la data de 04.04.2016, pârâtul A. a depus cererea şi dosarul în vederea participării la concurs, iar la data de 08.04.2016 a avut loc acest concurs, propunându-se încadrarea unicului candidat, în funcţia de administrator public, astfel că a fost emisă Dispoziţia nr. 79 din 11.04.2016.

Faţă de această succesiune, recurentul a arătat că au fost respectate dispoziţiile legale: postul de administrator public a fost cuprins în organigrama de funcţii, pentru ocuparea lui a fost organizat un concurs şi, numai după acest concurs, a fost încheiat contractul de management cu pârâtul A..

În drept a fost invocată aplicarea art. 483 şi urm. Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 571/2003 şi Legea nr. 52/2003, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata Instituţia Prefectului B., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. (3) coroborat cu art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 (filele 19-22), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că, deşi în preambulul actului administrativ contestat reiese faptul că a fost organizat un concurs pentru ocuparea funcţiei de administrator public, din actele comunicate Instituţiei Prefectului Judeţului B. în vederea efectuării controlului de legalitate, nu se regăseşte nicio dispoziţie privind organizarea concursului pentru acest post.

Totodată, intimata a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, deoarece actele depuse în susţinerea dispoziţiei nu fac referire la vreo hotărâre a Consiliului Local pentru stabilirea criteriilor, procedurilor şi atribuţiilor specifice funcţiei de administrator public. Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nu numai că nu s-a respectat procedura de concurs, dar nici nu a existat fişa postului, respectiv nu au fost stabilite şi cunoscute atribuţiile care urmau să fie îndeplinite de administratorul public şi nici competenţele necesare.

Intimata a arătat că nu s-a procedat la publicarea anunţului şi a documentelor aferente concursului, conform dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. 7 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 286/2011, pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale, respectiv publicarea anunţului privind organizarea concursului în presa scrisă şi în Monitorul Oficial, cu 15 zile înaintea desfăşurării acestuia.

În drept, a fost invocată aplicarea art. 205 Cod de procedură civilă.

Intimata nu a solicitat administrarea unor probe noi în recurs.

Intimatul – pârât A., deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare conform art. XVII alin. (3) coroborat cu art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Recurentul pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. (2) coroborat cu art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei C., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurentul pârât invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii – art. 112 – 114 din Legea nr. 215/2001, prin care s-a instituit funcţia de „administrator public” la nivelul administraţiei publice locale, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care nu este fondat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, promovată de către intimata reclamantă Instituţia Prefectului Judeţului B., în exercitarea dreptului de tutelă administrativă reglementat de art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 79 din 11.04.2016, emisă de recurentul pârât Primarul Comunei C., prin care s-a dispus încheierea contractului de management cu pârâtul A., pentru funcţia de administrator public.

Prima instanţă a admis acţiunea, reţinând, în esenţă, că nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice şi că nu a existat fişa postului de administrator public, respectiv nu au fost stabilite şi cunoscute atribuţiile care urmau să fie îndeplinite de administratorul public al comunei C. şi nici competenţele necesare.

Recurentul pârât critică hotărârea, invocând faptul că au fost respectate condiţiile de publicitate ale organizării concursului şi că a existat fişa postului pentru funcţia scoasă la concurs.

Curtea, în acord cu prima instanţă, va înlătura criticile recurentului pârât referitoare la respectarea procedurilor de organizarea a concursului.

Astfel, prin art. 112-114 din Legea nr. 215/2001 s-a instituit funcţia de „administrator public” la nivelul administraţiei publice locale, art. 112 alin. (2) stabilind expres că „numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se fac de primar, pe baza unor criterii, proceduri şi atribuţii specifice, aprobate de consiliul local. Numirea în funcţie se face pe bază de concurs.”

Legea nu detaliază însă aspectele legate de modul de organizare a concursului pentru ocuparea acestei funcţii contractuale, astfel că devin aplicabile dispoziţiile legale prevăzute în legislaţia secundară, aplicabilă personalului contractual din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, respectiv art. 7 din H.G. nr. 286/2011.

Or, potrivit acestor norme, instituţia publică angajatoare are „obligaţia să publice, cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru prima probă a concursului pentru ocuparea unui post vacant (…) anunţul privind concursul în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, într-un cotidian de largă circulaţie, precum şi la sediul acesteia. Dacă autoritatea sau instituţia publică are pagină de internet, afişarea se face şi pe această pagină, la secţiunea special creată în acest scop.”

Din probele administrate în faţa primei instanţe şi în recurs, Curtea constată că aceste exigenţe ale publicităţii concursului nu au fost respectate, nici sub aspectul termenului, nici sub aspectul modului de difuzare – în Monitorul Oficial, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Întrucât acest motiv de nelegalitate al Dispoziţiei nr. 79 din 11.04.2016 emisă de recurentul pârât Primarul Comunei C. este fondat şi, prin reţinerea lui, urmează ca actul contestat să fie anulat în totalitate, instanţa de recurs constată că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în recurs, cu privire la fişa postului, această analiză fiind lipsită de utilitate.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul ¬pârât Primarul Comunei C. împotriva sentinţei civile nr. 784/CA/10.05.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare