Înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale

Prin încheierea  nr. 62 pronunţată în camera de consiliu, la data de 19 iulie 2014, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria, în dosarul nr. 3210/740/2014 a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi în baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (1) lit. a, C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar, dispusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu măsura arestării preventive a inculpatului R.S. pe o durată de 25 de zile, de la data de 19.07.2014 la data de 12.08.2014 inclusiv.

În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., privitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa din data de 07.04.2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a dispus luarea faţă de inculpatul RS a măsurii controlului judiciar, impunându-se acestuia următoarele obligaţii :

să se prezinte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, ori de câte ori este chemat;

să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria si Poliţia municipiului Alexandria cu privire la schimbarea domiciliului;

să se prezinte la Poliţia municipiului Alexandria, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

să nu părăsească ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent;

să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

să nu conducă nicio categorie de autovehicule;

să nu deţină, să nu folosească si să nu poarte arme letale sau neletale.

Prin adresa nr. 165690 din 14.07.2014, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a informat Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu privire la faptul că la data de 07.07.2014 s-a prezentat la controlul de frontiră pentru a ieși din România prin P.T.F. Nădlac, numitul RS.

Acesta figurează în evidențele Poliției de Frontieră Române cu măsura de nepermitere a ieșirii din țară, în baza ordonanței de dispunere a controlului judiciar din data de 07.04.2014 în dosarul penal nr. 1103/P/2014, prin care a fost dispusă luarea măsurii preventive a controlului judiciar, cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.

Prin declarația dată în fața organelor poliției de frontieră, inculpatul precizează că a știut că nu avea voie să iasă din România dar vroia neapărat să ajungă la doctor.

Din declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți rezultă că inculpatul știa că s-a dispus măsura controlului judiciar cu privire la acesta și că nu are voie să părăsească țara. Precizează că în 07.07.2014 s-a deplasat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu intenția de a merge în Belgia și mai departe în Spania. Arată că, după ce a dat actul de identitate către lucrătorul de la vamă și acesta i-a spus că nu are voie să părăsească țara, atunci şi-a adus aminte de obligația stabilită de procuror şi s-a răzgândit.

Instanța constată că din actele și lucrările dosarului rezultă în mod evident că față de inculpat s-a dispus măsura controlului judiciar, iar acesta avea cunoștință de obligațiile impuse prin această măsură, inclusiv obligația de a nu părăsi țara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent.

De asemenea în cuprinsul ordonanței de dispunere a controlului judiciar se precizează că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive. Prin urmare inculpatul a fost informat cu privire la consecințele încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin.

Deși cunoștea că nu are voie să părăsească țara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent, precum și consecințele nerespectării acestei obligații, inculpatul a încercat să părăsească țara, fără a informa procurorul. Împrejurarea că nu a părăsit țara nu se datorează voinței inculpatului. Acesta a fost constrâns să nu părăsească țara, organele poliției de frontieră nepermițându-i trecerea frontierei. Astfel la nivel volitiv, inculpatul a luat hotărârea de a părăsi țara încălcând astfel obligația stabilită în sarcina sa prin ordonanța de dispunere a controlului judiciar. Țara nu a fost efectiv părăsită, la nivel material, însă acest lucru s-a întâmplat datorită vigilenței organelor poliției de frontieră nu datorită voinței inculpatului în sensul respectării obligației dispusă de procuror.

Față de susținerea că dorea să ajungă la doctor, aceasta nu se susține în sensul necesității de a părăsi țara. Astfel inculpatul ar fi putut beneficia de tratament medical și în România. Chiar dacă, prin ipoteză, nu ar fi putut beneficia de tratament medical și în România, inculpatul, dacă era de bună credință, avea alternativa care era alternativa legală a informării procurorului.

Rezultă așadar că inculpatul, cu rea-credință, a încălcat obligațiile care îi reveneau conform ordonanței de dispunere a controlului judiciar.

S-a considerat că în această situație nu se poate dispune măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât, având în vedere că inculpatul a încercat să părăsească țara, este de presupus în mod rezonabil, că va încerca să părăsească și domiciliul, părăsirea domiciliului fiind mult mai ușor de realizat.

Conform art. 223 alin. 1 lit. a c.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte.

Din ansamblul actelor de urmărire penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracţiunile de încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, si tulburarea ordinii si liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal. De asemenea rezultă că acesta a încercat să fugă din țară, iar presupunerea rezonabilă este că această fugă s-a încercat în scopul sustragerii de la urmărirea penală. Instanța a considerat că inculpatul a urmărit să se sustragă de la urmărirea penală şi prin prisma faptului că inculpatul nu a informat procurorul cu privire la intenția sa de a părăsi țara.

Prin adresa nr. 63023/BSJ/BD din 25.06.2014 IPJ Teleorman – Serviciul de Investigații Criminale – Biroul Supravegheri Judiciare a informat Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la faptul că inculpatul RS nu s-a prezentat în ziua de 23.06.2014 la organul de supraveghere, nerespectând astfel obligația impusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014, respectiv să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat. Se mai arată în cuprinsul adresei că nu s-a putut lua legătura cu acesta pe nicio cale.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 215 alin. (7)  C. proc. pen., a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 25 de zile, de la 19.07.2014 la 12.08.2014 inclusiv.

În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii contestate şi respingerea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu.

Contestatorul a arătat că potrivit disp. art. 223 al.1 lit. a C.p.p. nu sunt întrunite elementele textului de lege, întrucât nu a încercat să fugă, iar cele două infracţiuni pentru care se fac cercetări nu se regăsesc printre cele prevăzute de lege, nici una dintre infracţiuni nu prevede pedeapsa mai mare de 5 ani.  A răspuns de fiecare dată şi s-a supus controlului judiciar. După ce s-au luat primele declaraţii a colaborat cu organele de cercetare penală, iar urmărirea penală s-a încheiat. În momentul de faţă nu se poate  vorbi că a făcut pregătiri pentru a fugi. Are acte medicale şi intenţiona să se întoarcă, întrucât mergea în Spania pentru problemele de sănătate. A încercat să ia legătura cu apărătorul ales  care era plecat în concediu cât şi cu procurorul de caz.

Examinând cererea, prin prisma motivelor invocate în susţinerea contestaţiei şi în baza art. 4251 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 1103/P/2014 din 07.04.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul RS pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal si tulburarea ordinii si liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal, reţinându-se că în data de 06.04.2014, pe strada 1 Mai din mun. Alexandria, jud. Teleorman, împreună cu mai mulţi inculpaţi, au participat la o încăierare, având asupra lor furci, topoare si bâte, aruncând unii către alţii cu pietre şi sticle, tulburând ordinea şi liniştea publică pentru a cărei restabilire a fost necesară intervenţia  mai multor forţe de ordine şi folosirea armamentului din dotare.

Prin ordonanţa din data de 07.04.2014 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul RS impunându-se acestuia următoarele obligaţii :

-să se prezinte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, ori de câte ori este chemat,

-să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria si Poliţia municipiului Alexandria cu privire la schimbarea domiciliului;

-să se prezinte la Poliţia municipiului Alexandria, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

-să nu părăsească ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent;

-să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

-să nu conducă nicio categorie de autovehicule;

-să nu deţină, să nu folosească si să nu poarte arme letale sau neletale.

În dispozitivul ordonanţei din data de 07.04.2014 s-a menţionat că i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive, o copie a ordonanţei fiindu-i comunicată acestuia.

Prin adresa D1/S1/J.C./Nr. 165690 din 14.07.2014, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, la data de 17.07.2014, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a sesizat faptul că la data de 07.07.2014 s-a prezentat la controlul de frontieră pentru a ieşi din România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, inculpatul RS care figura în evidenţele Poliţiei de Frontieră cu măsura de nepermitere a ieşirii din ţară, în baza ordonanţei din 07.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, motiv pentru care nu i s-a permis să părăsească ţara, fiind sesizate instituţiile abilitate.

Inculpatul a declarat în faţa lucrătorilor Poliţiei de Frontieră că la data de 07.07.2014. orele 18,40,  s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu intenţia de a părăsi teritoriul României, dorind să ajungă în Spania, în provincia Galicia, pentru un control medical la picior. La controlul de frontieră lucrătorul de poliţie i-a adus la cunoştinţă că are interdicţie de a părăsi ţara. Inculpatul a mai declarat că nu a cunoscut că nu are voie să iasă din ţară şi că trebuia să ajungă la un control medical în străinătate.

În aceste condiţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în vederea înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, argumentându-şi cererea pe motivul că inculpatul a încălcat cu rea-credinţă obligaţia de a nu părăsi ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului competent şi sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, în sensul că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, temei legal care nu este condiţionat de săvârşirea anumitor infracţiuni ori de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.

Prin încheierea  nr. 62 pronunţată în camera de consiliu, la data de 19 iulie 2014, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi în baza art. 215 alin. 7 C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. 1 lit. a C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar, dispusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu măsura arestării preventive a inculpatului RS pe o durată de 25 de zile, de la data de 19.07.2014 la data de 12.08.2014 inclusiv şi în baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.

Potrivit art. 215 alin. 7 C. proc. pen., „în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.”

Având în vedere situaţia de fapt expusă anterior, aşa cum rezultă din mijloacele de probă aflate la dosar, se constată că, este adevărat că inculpatul a intenţionat să părăsească teritoriul ţării, în condiţiile în care s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, dorind să ajungă în Spania, în provincia Galicia, pentru un control medical la picior, fără încuviinţarea organului care a dispus măsura şi nu s-a prezentat la data de 23.06.2014 la organul de supraveghere desemnat şi nici nu a informat organul de supraveghere despre imposibilitatea de a se prezenta.

Astfel, se reţine că acesta a încălcat  obligațiile care îi reveneau pe perioada măsurii controlului judiciar, măsură dispusă prin ordonanţa din data de 07.04.2014.

În aceste condiţii, însă, textul de lege invocat mai sus, impune ca încălcarea acestor obligaţii să se facă cu rea credinţă, care în cauza de faţă nu a fost dovedită, cum greşit a reţinut judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond, intenţia de a părăsi ţara a fost aceea de a efectua un control medical în străinătate, aşa cum a susţinut inculpatul şi care se coroborează şi cu actele medicale depuse la dosar.

Chiar şi în situaţia în care s-ar fi dovedit în cauză reaua credinţă, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu se poate dispune, dat fiind că nu se constată întrunite cerinţele prevăzute de art. 223 Cod procedură penală iar art. 215 alin. 7 C. proc. pen. prevede că o astfel de măsură poate fi dispusă, în cazul înlocuirii măsurii controlului judiciar, numai în condiţiile legii.

Condiţiile în care măsura arestării preventive poate fi dispusă sunt prevăzute de art. 223 Cod procedură penală.

Astfel, conform alin. 1 al acestui articol, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În cauză se constată că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiunile pentru care este cercetat, respectiv încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal, constând în aceea că în data de 06.04.2014, pe strada 1 Mai din mun. Alexandria, jud. Teleorman, împreună cu alţi inculpaţi, au participat la o încăierare, având asupra lor furci, topoare si bâte, aruncând unii către alţii cu pietre şi sticle, tulburând ordinea şi liniştea publică pentru a cărei restabilire a fost necesară intervenţia  mai multor forţe de ordine şi folosirea armamentului din dotare.

Se observă că infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul nu fac parte din cele enumerate în alin. 2 al art. 223 Cod procedură penală, astfel că acesta nu poate fi avut în vedere ca temei al dispunerii arestării preventive a inculpatului şi nici nu a fost menţionat în cererea formulată de parchet.

Referitor la temeiul în drept, invocat de parchet în susţinerea cererii şi reţinut de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond la dispunerea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, respectiv art. 223 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se apreciază că nici acesta nu poate fi reţinut în cauză.

Sub acest aspect, se reţine că în cauză nu există nicio dovadă că inculpatul a vrut să fugă  ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte.

Se are în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul RS nu s-a prezentat la vreuna din chemările organelor de urmărire penală, în dosarul penal nu se află nicio o dovadă de citare la care să nu fi răspuns acesta. Mai mult decât atât inculpatul a fost audiat de organele de urmărire penală, declaraţia sa aflându-se la dosar, iar în cauză, acesta are şi calitatea de persoană vătămată în raport cu unii dintre inculpaţi.

De asemenea, nu se poate reţine nici că acesta s-a ascuns sau a vrut să fugă, în condiţiile în care s-a prezentat la organele de frontieră, a prezentat actele de identitate şi a procedat în mod legal formalităţile de  trecerea frontierei, însă dată fiind măsura dispusă împotriva sa, nu i s-a permis, în mod justificat, aceasta.

Cum în cauză nu există dovezi că inculpatul a încercat să fugă sau să se ascundă, cu atât mai mult în vederea sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte, se constată că nu sunt întrunite cerinţele impuse de lege pentru a se putea dispune măsura arestării preventive.

Faţă de aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman  va admite contestaţia formulată de contestatorul inculpat RS şi în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desfiinţa încheierea nr. 62 din data de 19.07.2014 a Judecătoriei Alexandria, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi rejudecând, va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, privind pe inculpatul RS.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare