Tâlhărie + violare de domiciliu

Sentinţă penală 101 din 29.05.2013


SENTINŢA PENALĂ NR. 101/29.05.2013 (tâlhărie + violare de domiciliu)

Pe rol amânarea pronunţării cauzei penale privind pe inculpatul X, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 370/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  X, pentru săvârşirea infracţiunilor de „violare de domiciliu” prev. şi ped. de art. 192 alin. 2. C.p. cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi „tâlhărie” prev.şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2. lit. „b” C.p. cu aplic. art. 37 lit. „b” C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. „a” C.p.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din  X, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de X.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria X, inculpatul  X a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „violare de domiciliu”, faptă prev. şi ped. de art. 192 al. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p. şi „tâlhărie”, faptă prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. „b” C.p., cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 19.02.2013, inculpatul X pe poarta neasigurată, a pătruns în curtea părţii vătămate X iar apoi, pe uşa de acces descuiată, în casa acesteia, de unde a sustras mai multe bunuri (monitor de calculator  LCD, tastatură, mouse, modem Romtelecom, cabluri de alimentare, boxă audio, telefon mobil marca X) şi, fiind surprins de către organele de poliţie în timp ce se pregătea să ia bunurile din locul unde le ascunsese iniţial, pentru a-şi asigura scăparea, l-a lovit pe unul din agenţii de poliţie ce s-a apropiat venind din spate, fără a fi văzut şi recunoscut ca lucrător de poliţie de către inculpat.

Se arată că situaţia de fapt expusă se probează prin: plângerea părţii vătămate  X, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşă fotografică cuprinzând principalele aspecte ale cercetării la faţa locului, procesul verbal de prindere în flagrant, planşă fotografică cuprinzând principalele aspecte ale supravegherii efectuate de către agenţii de poliţie şi ale flagrantului realizat, planşa fotografică cuprinzând aspecte ale bunurilor găsite asupra inculpatului cu ocazia controlului corporal efectuat, declaraţiile inculpatului  X, declaraţia părţii vătămate X, declaraţia martorului X, rapoartele întocmite de către agenţii de poliţie X şi  X, declaraţiile  martorilor X  ,X,X,X,  procesul verbal de verificare a evidenţelor centrului de colectare deşeuri feroase SC „ X SRL , procesul verbal de verificare a magazinului SC „X” SRL, dovada predării bunurilor sustrase, fişa de cazier judiciar a inculpatului, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpatul  X, audiat fiind în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reţinută, descriind-o cu lux de amănunte şi elemente de detaliu.

În faţa instanţei, inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, cu menţiunea că în opinia sa nu a săvârşit o infracţiune de tâlhărie şi una de violare de domiciliu, ci o infracţiune de violare de domiciliu şi una de furt. Nu recunoaşte că l-ar fi lovit pe poliţist în momentul în care a fost somat să lase bunurile jos, din contră, arată că a fugit câţiva paşi, că a fost ajuns de un alt poliţist care a venit din spate, că i s-a pus piedică, a căzut şi ambii agenţi de poliţie l-au lovit cu picioarele. Arată că nu a lovit niciun agent de poliţie.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa  reţine următoarele:

În luna X inculpatul X locuia fără forme legale într-o cameră din căminul de fete al Liceului  X (fila X d.u.p.).

În ziua de  X  organele de poliţie din cadrul Poliţiei  X au fost sesizate telefonic de către partea vătămată  X cu privire la faptul că în aceeaşi noapte, între orele  X, persoane necunoscute au pătruns în locuinţa sa din oraşul  X,  strada  X, nr.X, jud. X, de unde au sustras un calculator cu toate elementele componente, un modem Romtelecom, un telefon mobil marca  X fără cartelă şi suma de 110 lei pe care o avea într-un portofel.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că aspectele reclamate se confirmă, parte din bunurile sustrase (cu excepţia telefonului mobil şi a sumei de bani) fiind găsite la o distanţă de circa 100 m de casa părţii vătămate, lângă gardul Primăriei X, acoperite cu vegetaţie uscată.

În urma supravegherii zonei de către agenţii de poliţie X (parte vătămată) şi X (martor), în dimineaţa zilei de  X, în jurul orei  X, inculpatul a fost surprins venind pe jos la locul unde se aflau ascunse bunurile.

Ajuns aici, inculpatul a întins pe pământ o pătură şi, după ce a îndepărtat vegetaţia uscată ce ascundea bunurile, a pus pe această pătură o unitate de calculator, un monitor LCD, o tastatură, un mouse, un modem şi mai multe cabluri de alimentare. În momentul în care se pregătea să lege capetele păturii pentru a ridica bunurile, inculpatul a fost somat de către partea vătămată  X să stea pe loc, însă inculpatul, în încercarea de a scăpa, înainte de a fugi, cu spatele fiind către locul  de unde venea partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu tastatura în zona gambelor.

După circa 15-20 m inculpatul a fost prins, imobilizat şi identificat de către  martorul - agentul de poliţie X, ocazie cu care asupra inculpatului a fost găsită suma de X  lei, compusă din: o bancnotă de X  lei, cinci bancnote de câte X lei,  cincisprezece bancnote de câte 1 leu, un încărcător de telefon mobil de culoare neagră marca LG şi, căzut în apropierea locului unde a fost prins acesta, un telefon mobil marca X  de culoare neagră cu un card de memorie de pe care a fost apelat numărul X, bunuri recunoscute de partea vătămată X ca aparţinându-i.

Din declaraţiile inculpatului, instanţa reţine faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum a fost reţinută mai sus, nu şi încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare a instanţei. 

Pornind de la recunoaşterea faptei de către inculpat, instanţa reţine faptul că ulterior sustragerii bunurilor, în dimineaţa de X  în jurul orelor X, inculpatul a introdus în telefonul sustras o cartelă ce-i aparţinea şi, într-o pungă cu inscripţia „ X” o pătură vişinie cu motive florale, două perechi de pantofi sport tip adidas (pe care urma să-i dea concubinei sale), după care s-a deplasat pe jos către locul unde a ascuns bunurile sustrase. După ce s-a asigurat că nu sunt alte persoane în zonă, inculpatul a întins pătura în care a pus bunurile sustrase şi ascunse.

Pentru a-şi asigura scăparea, intenţionând să fugă, inculpatul l-a lovit cu tastatura calculatorului pe cel care  se apropia venind din spatele său, respectiv pe partea vătămată  X (agent de poliţie), ce asigura supravegherea zonei, cel care anterior îl somase să stea pe loc. Deşi partea civilă, lovită în zona picioarelor, nu l-a mai putut urmări pe inculpat, acesta a fost ajuns imediat de către martorul X (agent de poliţie) aflat în zonă, ce a reuşit să-l imobilizeze şi să-l încătuşeze.

Mai mult, inculpatul a precizat că intenţiona să vândă bunurile sustrase întrucât îi erau necesari banii.

Partea vătămată  X a precizat că în dimineaţa zilei de 20.02.2013, în jurul orei 645 – 700, auzind gălăgie pe stradă a ieşit să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a observat cum doi poliţişti imobilizaseră o persoană despre care a aflat că se numeşte X şi care a recunoscut că a sustras bunurile din locuinţa sa în timpul nopţii.

În drept, instanţa constată că fapta inculpatului  X, care  în noaptea de X  a pătruns, pe poarta neasigurată, în curtea părţii vătămate  X iar apoi, pe uşa de acces descuiată, în casa acesteia, de unde a sustras mai multe bunuri (monitor de calculator LCD, tastatură, mouse, modem Romtelecom, cabluri de alimentare, boxă audio, telefon mobil marca X) şi, surprins fiind de către organele de poliţie în timp ce se pregătea să preia bunurile din locul unde le ascunsese iniţial, pentru a-şi asigura scăparea, l-a lovit pe unul din agenţii de poliţie ce s-a apropiat venind din spate, fără a-l fi văzut şi a-l fi recunoscut ca lucrător de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „violare de domiciliu” prev. şi ped. de art. 192 alin. 2. C.p. cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi „tâlhărie” prev.şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2. lit. „b” C.p. cu aplic. art. 37 lit. „b” C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. „a” C.p.

 Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa a avut în vedere întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, declaraţiile părţii civile coroborându-se cu cele ale inculpatului.

În ceea ce priveşte declaraţiile date de către partea vătămată  X şi de către martorul  X în faţa instanţei, declaraţii potrivit cărora după părerea lor inculpatul a lovit cu unitatea speriat fiind şi încercând să scape de bunuri pentru a putea fugi, instanţa constată că nu le poate primi pentru ca astfel să schimbe încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu pentru faptele inculpatului.

Astfel, instanţa constată că declaraţiile din faza de urmărire penală sunt date imediat după săvârşirea faptei de către inculpat, respectiv la data de 28.02.2013/01.03.2013, unde partea vătămată şi martorul arată „m-a lovit cu unitatea centrală în zona membrelor inferioare, reuşind să scape şi să fugă circa 10 m fiind prins…” (fila 66 d.u.p.), „apropiindu-le de el l-a lovit peste membrele inferioare pe agent de poliţie  X cu unitatea centrală ce a fost reclamată ca fiind furată” (fila 67 d.u.p.), „dar acesta s-a zbătut şi l-a lovit pe colegul meu cu unitatea centrală în zona membrelor inferioare reuşind să scape şi să fugă circa 10 m….”

În ceea ce priveşte aparenta contradicţie dintre declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului X din faza de urmărire penală cu cele din date în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine  că declaraţiile date în faţa instanţei reprezintă „impresii” ale părţii vătămate şi ale martorului, pe când cele relatate în rapoartele din dosarul de urmărire penală şi în declaraţiile date reprezintă o redare fidelă a faptelor, a modului  în care a acţionat inculpatul la momentul prinderii sale, din care se pot trage concluzii şi cu privire la latura subiectivă cu care a acţionat inculpatul, respectiv faptul că a lovit cu unitatea pentru a câştiga timp ca să poată să-şi asigure scăparea, în condiţiile în care în momentele anterioare fusese somat „Stai! Poliţia” .

Mai mult, în acelaşi sens sunt şi declaraţiile date de inculpat în faza de urmărire penală, în faţa martorilor asistenţi  X şi sau a apărătorului din oficiu, av. X  „…eu gândind în acel moment că era proprietarul sau un vecin, moment în care pentru a reuşi să scap am lovit cu unitatea centrală în picioarele acelei persoane, eu stând pe vine cu faţa către gardul primăriei iar persoana venind din spatele meu… Lovind-o peste picioare am reuşit să scap şi să fug circa 20 m, observând că lovisem peste picioare un poliţist, fiind prins imediat de un alt poliţist, ambii îmbrăcaţi în uniforme de poliţie” (filele 53 şi 56 d.u.p.).

Instanţa apreciază ca nerelevant faptul că inculpatul nu a observat că persoanele care-l urmăresc sunt poliţişti, ci că ar fi proprietarul bunurilor sau un vecin, întrucât nu i se reţine în sarcină infracţiunea de ultraj, după cum lipsit de relevanţă este şi faptul că nu a reuşit să scape ca urmare a violenţelor exercitate, nereuşita sa datorându-se faptului că poliţiştii prin natura profesiei, a antrenamentelor de care beneficiază, au reuşit să-l ajungă din urmă şi să-l imobilizeze.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că faptele există, prezintă pericol social, sunt prevăzute de legea penală şi au fost săvârşite cu intenţie de către inculpat.

În drept, instanţa constată că fapta inculpatului care în noaptea de X  a pătruns în locuinţa părţii vătămate X, pe poarta neasigurată, iar apoi în locuinţa acesteia, pe uşa descuiată, de  unde a sustras un monitor LCD pentru calculator, o unitate centrală, o tastatură, un mouse, un modem, cabluri de alimentare, o boxă audio, un telefon mobil X şi suma de 110 lei şi care în dimineaţa zilei de  X, pentru a-şi asigura scăparea, în momentul în care a fost surprins de către organele de poliţie în locul unde ascunsese aceste bunuri,  l-a lovit pe unul dintre poliţişti peste picioare cu unitatea centrală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie, prev. şi ped. de art. 192 alin.2 C.p. şi art.  211 alin.1, alin.2. lit. „b” C.p.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, prin sentinţa penală nr. 42/18.03.2010 a Judecătoriei X, definitivă prin decizia penală nr. X  a Curţii de Apel X, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplic. Art. 71-64 C.p. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. „a,g,i” C.p. cu aplic. art. 75  lit. „c” C.p. şi art. 37 lit. „b” C.p., fiind arestat la data de 04.08.2009 şi liberat condiţionat la data de  X  (sentinţa nr. X  a Judecătoriei X), având un rest neexecutat de pedeapsă de 164 de zile.

Având în vedere data săvârşirii noilor fapte, respectiv X, după împlinirea duratei pedepsei dar înainte de împlinirea termenului pentru  reabilitare, urmează a constata incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b C.pen.

Prin Ordonanţa din data de X  organele de cercetare penală au  dispus măsura reţinerii înv.  X pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de  X  până la data de  X  ora X5.

Prin Ordonanţa nr. X  din  X a Parchetului de pe lângă Judecătoria X a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuit, pentru infracţiunile sus arătate.

Prin Încheierea din  X, pronunţată de Judecătoria X în dosarul nr. X, definitivă prin nerecurare, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de câte 29 de zile, începând de la data de  X, până la data de  X.

Prin Încheierea pronunţată de această instanţă la data de X , în dosarul nr. X, definitivă prin nerecurare, s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, menţinându-se arestarea preventivă a acestuia.

De asemenea, prin Încheierea din X, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. X, definitivă prin decizia penală nr. X  (prin respingerea recursului inculpatului de către Tribunalul X), în baza art.  3002 C.p.p., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, menţinându-se în continuare arestarea preventivă a acestuia.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.pen., respectiv persoana inculpatului, în vârstă de 33 de ani, cu bogat trecut infracţional, suferind numeroase condamnări, începând din minorat, pentru infracţiuni de tâlhărie, furt, violare de domiciliu; natura şi gravitatea deosebită a faptelor – prin care se aduce atingere celor mai importante relaţii sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la inviolabilitatea domiciliului, la bunurile persoanelor şi la integritatea fizică a persoanei; împrejurările şi modalitatea concretă în care au fost comise faptele (pe timpul nopţii, prin violenţe minime şi fără a mai opune rezistenţă după imobilizare); scopul urmărit – procurarea de bani altfel decât prin mijloace legale; poziţia parţial  sinceră, de recunoaştere a faptelor, mai puţin în faţa instanţei unde a negat scopul săvârşirii violenţelor.

Se apreciază, totodată, că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului se pot realiza numai în regim de detenţie, cu atât mai mult având în vedere faptul că inculpatul este recidivist posteexecutoriu.

Urmează, în baza art. 192 alin. 2. C.p., cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi art. 74 lit. „c”-76 lit. „c” C.p., a-l condamna pe inculpatul  X ,la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.

Urmează, în baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. „b” C.p., cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi art. 74 lit. „c”-76 lit. „d” C.p., a-l condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

Urmează, în baza art. 33 lit. „a” C.pen., rap. la art. 34 lit. „b” C.pen., a  dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

Urmează, în baza art. 71 C.pen., a-i interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează, în baza art. 88 C.p.,  a scădea  din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de  X  la zi.

Urmează, în baza art. 350 C.p.p., a menţine starea de arest a inculpatului  X.

Urmează a lua act de faptul că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.

Urmează, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a-l obliga pe inculpat la plata sumei de 930 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 600 lei către Baroul de Avocaţi X– onorariu apărători din oficiu (400 lei av. în faza de urmărire penală şi 200 lei av. X în faza de cercetare judecătorească).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 192 alin. 2. C.p., cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi art. 74 lit. „c”-76 lit. „c” C.p., condamnă pe inculpatul X la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.

În baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. „b” C.p., cu aplic. art. 37 lit.  „b” C.p. şi art. 74 lit. „c”-76 lit. „d” C.p., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. „a” C.pen., rap. la art. 34 lit. „b” C.pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C.p. scade din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de  X la zi.

În baza art. 350 C.p.p. menţine starea de arest a inculpatului X

Ia act de faptul că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 930 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 600 lei către Baroul de Avocaţi X – onorariu apărători din oficiu (400 lei av. X în faza de urmărire penală şi 200 lei av. X în faza de cercetare judecătorească).

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi partea vătămată  X şi de la de la comunicare pentru inculpat şi partea vătămată X.

Pronunţată în şedinţă publică, azi  X.