Pretenții – plata facturii de regularizare emisă pentru o perioadă anterioară de aproximativ 2 ani

Hotărâre 9891 din 23.09.2019


În fapt, între reclamanta-pârâtă LL şi pârâta-reclamantă EOE R SA s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali şi similari, la  tarife reglementate nr. ..., având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum sediu firmă şi locuinţă din ....

Potrivit art. 7  alin. 1 lit. a din contract, coroborat cu anexa 3 la contract, corespunzător tipului de tarif stabilit şi periodicităţii de facturare, în cazul facturii lunare, furnizorul emite o factură în primele 5 zile ale perioadei de facturare, conţinând: o valoare estimată pentru perioada de facturare în curs, calculată pentru consumatorul cu tarif monom, contravaloare a jumătate din consumul de energie electrică contractat, conform anexei 6 la contract şi o valoare de regularizare pentru perioada de facturare precedentă.

Instanţa reţine că facturarea se realizează în două etape: se emite o factură care conţine un consum estimat, iar, după o anumită perioadă, se realizează citirea contoarelor şi se emite o factură de regularizare, care conţine consumul efectiv realizat pentru perioada de la ultima citire, la zi. Citirea contoarelor se realizează în perioada convenită între părţi în anexa nr. 3 la contract (f. 3), anexă care nu a fost completată de părţi sub acest aspect.

Pentru perioada 22.02.2012-09.01.2014, pârâta-reclamantă a emis facturi care conţineau consumul estimat realizat de reclamantă la locul de consum, conform facturilor de la filele 48-118 vol I.

La data de 25.04.2014 a fost emisă factura de regularizare seria MS EON nr. 180002847437, scadentă la data de 05.05.2014 (f. 28-29), pentru perioada 22.02.2012-08.04.2014, în valoare de 28,315,26 lei, suma fiind defalcată în modul următor:

-Energie electrică activă – 13.519,72 lei + TVA;

-Componentă piaţă concurenţială (CPC) – 5.908,40 lei + TVA;

-Energie electrică reactivă – 1.216,85 lei + TVA;

-Acciză energie electrică – 87,66 lei + TVA;

-Contribuţie cogenerare – 833 lei + TVA;

-Certificate verzi – 1.222 lei + TVA;

-Taxă TV – 12 lei;

-Taxă radio – 7,5 lei;

-Penalităţi 39,10 lei.

Conform anexelor la factura de regularizare seria MS EON nr. 180002847437/25.04.2014 (f. 121-129 vol. I), componenta piaţă concurenţială a fost facturată începând cu data de 01.09.2012, în procent diferit, în funcţie de perioada de referinţă: 15%, 30%, 45%, 67%, 85%, iar certificatele verzi au fost facturate începând cu data de 28.09.2012.

Factura de regularizare seria MS EON nr. 180002847437 a fost emisă în urma citirii contorului, iar conform notei de constatare seria NC nr. 00501203 (f. 51 vol I), nu se mai realizase citirea indexului de la data de 13.08.2010, până la data de 06.03.2014, „datele furnizate serviciului de facturare predându-se estimativ, afirmându-se că nu există acces la citire, lucru neconform cu adevărul, ..., contorul este în exteriorul clădirii.”

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară – specialitatea electroenergetică (f. 138-140) „cantitatea de energie electrică nefacturată a fost stabilită pentru intervalul 22.02.2012-24.02.2014, respectiv la diferenţa între indexurile 118179 kWh şi 62688 kWh, rezultând un consum de 55491 kWh, facturat în factura serie MS EON nr. 180002847437, din care s-au scăzut cantităţile estimate în perioada de calcul, rezultând o cantitate de 27878 kWh. Astfel, detalierea facturii prezintă perioadele de tarifare a energiei electrice, pentru care s-au stabilit preţurile pentru: energia activă – 27878 kWh, energia reactivă – 18545 kVArh, componenta piata concurenţială, acciza energie electrică, contribuţie cogenerare, certificate verzi, taxa TV şi taxa Radio. Cantitatea de energie electrică estimată a fost scăzută din cantitatea înregistrată de contor şi nefacturată, astfel încât factura înglogează numai cantitatea de energie nefacturată consumatorului reclamant. (...) Din analiza mediilor de consum, se constată faptul că la locul de consum s-a realizat acelaşi consum de energie electrică, doi ani anterior datei de 24.02.2014, cât şi în următorii doi ani, ulterior datei de 24.02.2014, 76,70 kWh/zi ⁓ 75,90 kWh/zi, aspect care subliniază corectitudinea înregistrării caqntităţii de energie electrică în perioada de facturare”. Concluzia raportului de expertiză a fost că factura contestată de reclamanta-pârâtă este corect întocmită, determinată în baza tarifelor din subintervalele perioadei de facturare, au aplicarea taxelor şi acceizelor la energie, astfel cum prevăd normele legale în vigoare la data facturării.

În drept, potrivit art. 35 C. pr. civ. cel care are interes poate să ceară constatarea exitenţei sau inexistenţei unui drept.

Art. 1270 C.civ. prevede că contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 1516 alin. 1 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. În plus, aşa cum rezultă din art. 1548 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenţei creanţei, respectiv a obligaţiei de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligaţiei, atâta vreme cât nu dovedeşte executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forţei majore.

Conform art. 1535 alin. 1 din C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În cauza de faţă, aşa cum reiese şi din situaţia de fapt expusă mai sus, reclamanta-pârâtă datorează pârâtei-reclamante suma de 28.315,26 lei, potrivit facturii fiscale seria MS EON nr. 180002847437/25.04.2014 scadentă la data de 05.05.2014. Corectitudinea sumelor înscrise în factură reiese atât din raportul de expertiză efectuat în cauză, cât şi din anexa facturii, în care se precizează perioadele pentru care au fost calculate fiecare dintre sume: componenta piaţă concurenţială a fost facturată începând cu data de 01.09.2012, în procent diferit, în funcţie de perioada de referinţă: 15%, 30%, 45%, 67%, 85%, iar certificatele verzi au fost facturate începând cu data de 28.09.2012.

În ceea ce priveşte penalităţile evidenţiate în factură, potrivit art. 14 alin. 1 din contract, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, după cum urmează: a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen  a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare; penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei; valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi valoarea facturii.

În conformitate cu prevederile art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării la termen a facturilor emise de către reclamantă şi enumerate în anexa la factura contestată, în mod legal pârâta-reclamantă a calculat penalităţi şi le-a inclus în factura contestată.

Faptul că factura de regularizare a fost emisă abia la data de 25.04.2014, pentru o perioadă anterioară de mai mult de doi nu reprezintă un motiv pentru absolvirea reclamantei-pârâte de la plata contravalorii facturii, această creanţă reprezentând preţul pentru energia electrică ce i-a fost furnizată, împreună cu accesoriile prevăzute de lege. Beneficiind de serviciile contractate, reclamanta-pârâtă nu poate fi exonerată de la îndeplinirea propriilor obligaţii. Cel mult, reclamanta-pârâtă ar putea pretinde despăgubiri pentru eventuale prejudicii ce i-ar fi fost aduse prin necitirea contorului o perioadă atât de îndelungată şi emiterea facturii de regularizare pentru o perioadă anterioară de aproximativ doi ani, dar acesta nu este obiectul prezentei judecăţi.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte de a se constata nedatorarea sumei de 28.315,26 lei, cu titlu de contravaloare energie electrică, potrivit facturii fiscale nr. 1800002847437, cu dată emitere 25.04.2014. De asemenea, faţă de excepţia lipsei de interes anterior admisă, instanţa va respinge ca lipsit de interes capătul de cerere privind obligarea societăţii furnizoare la recalcularea consumului de gaz la punctul de consum din municipiul Iaşi, str. Gării nr. 5, cu respectarea principiului facturării lunare.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, având în vedere aspectele reţinute mai sus, cât şi faptul că pârâta nu a făcut dovada executării obligaţiilor asumate, neachitând contravaloarea facturii nr. fiscale nr. 1800002847437 emisă la data de 25.04.2014, instanţa va admite cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă şi o va obliga pe reclamanta-pârâtă să îi plătească suma de 28.293,08 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 180002847437/25.04.2014, exceptând contravaloarea taxelor radio, taxelor TV şi penalităţilor percepute pentru aceste taxe.

Având în vedere că se va respinge cererea reclamantei-pârâte şi se va admite cererea pârâtei reclamante, în temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., instanţa va respinge cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Totodată, instanţa va admite cererea pârâtei-reclamante şi o va obliga pe reclamanta-pârâtă să îi plătească suma de 1612,82 lei (f. 191 vol I), cu titlu de cheltuieli de juedcată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată.