Competenţa materială de soluţionare a cererii de anulare a încheierii emise de Curtea de Conturi şi a deciziei Camerei de Conturi.

Soluţionarea conflictului între art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 228 din Hotărârea Plenului nr.130/2010 prin aplicarea principiului ierarhiei actelor normative.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 386/64/2013 la data de 05.02.2013 reclamantul R.G.G. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a învestit instanţa cu acţiunea având ca obiect : anularea încheierii 75/2013 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor  constituită în cadrul instituţiei pârâte şi  anularea parţială a deciziei 21/2013 a Camerei de Conturi B., în ceea ce priveşte măsurile dispuse la capitolul II, pct. 1 şi 2; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta şi-a manifestat poziţia procesuală prin întâmpinare invocând excepţia de necompetenţă  materială prin raportare la prevederile art. 223 lit. e din  Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi  aprobat prin Hotărârea  130/04.11.2010  modificată prin Hotărârea nr. 135/16.05.2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 538/26.08.2013.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţiei cu motivarea că la momentul sesizării instanţei  de judecată (14.08.2013) Hotărârea nr. 135/2013 nu fusese publicată în Monitorul Oficial, fiind în vigoare dispoziţiile regulamentare anterioare care instituiau în mod expres competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel din raza teritorială în care se află sediul unităţii verificate.

Soluţionând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, potrivit art. 130 şi următoarele Noul Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea în tot a Încheierii nr. 75/2013 a Curţii de Conturi a României, precum şi anularea în parte a deciziei nr. 21/2013 emisă de Camera de Conturi B..

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecata şi de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c) menţionate, se impune a stabili care este actul administrativ care da naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.

În acord cu opinia reclamantului, Curtea apreciază că, faţă de data sesizării instanţei, sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în Monitorul Oficial  al României nr. 832 din 13.12.2010, Partea I, fără a fi avută în vedere modificarea survenită prin Hotărârea nr. 135/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea si desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 832 din 13.12.2010, Partea I, împotriva masurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care „suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia”.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării este decizia structurii Curţii de Conturi prin care se respinge integral sau parţial contestaţia, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Este adevărat ca regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 ca împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta în condiţiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din acelaşi regulament, „competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei raza teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ”.

Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, daca prin lege organică speciala nu se prevede altfel``.

Dat fiind faptul că dispoziţiile din regulament menţionate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competentei materiale de soluţionare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecaţii, acesta fiind emis de o structura judeţeana a Curţii de Conturi, respectiv de o autoritate publică judeţeană.

Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel ca se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În altă ordine, chiar daca soluţiile în ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părţile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul împotriva Sentinţei civile nr. 112/ 2011 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a admis excepţia de nelegalitate şi s-a constatat nelegalitatea dispoziţiilor pct. 228 si 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr.130/2010, întăreşte argumentele expuse anterior cu privire la competenta materiala de soluţionare a unor astfel cauze. De asemenea, şi prin Decizia nr. 421 din 27 ianuarie 2012 a aceleiaşi instanţe s-a constatat nelegalitatea aceloraşi dispoziţii.

Pentru aceste motive instanţa va admite excepţia invocată şi va dispune declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov.

Domenii speta

Spete similare