Distrugere

DOSAR NR. …

Cod operator de date de cu caracter personal 8183

Cod ECLI …

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA RĂCARI

SENTINŢA PENALĂ NR. …

Şedinţa publică din data de 25.02.2022

PREŞEDINTE: M.C.T.

GREFIER: L.A.M.

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul I.N.B. şi pe părţile civile G. I., domiciliată în ..., locuind fără forme legale în ... şi G.D., având acelaşi domiciliu, având ca obiect infracţiunea de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod Penal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa de la 25.01.2022 şi au fost consemnate în încheierea  de şedinţă de la acea dată, când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, în vederea deliberării a stabilit deliberarea, pronunţarea şi redactarea hotărârii la data de 25.02.2021.

INSTANŢA,

Mod de sesizare :

Prin rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 24.09.2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.N.B., pentru săvârșirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod penal, reţinându-se ca situaţie de fapt că  la data de 26.02.2021, în satul Samurcaşi, ..., a distrus prin incendiere autoturismul marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ..., aparținând persoanei vătămate G. I., punând în pericol şi imobilul compus din garaj şi casă de locuit în care se afla persoana vătămată împreună cu familia acesteia.

Conform încheierii nr.... pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ... din 24.09.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.N.B.  , pentru săvârșirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod penal, legalitatea administrării probelor şi a efectuării tuturor actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul I.N.B. zis “Z”,  pentru săvârşirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod penal.

Analizând materialul probator, instanţa de fond  reţine următoarele:

Acțiunea penală:

Prin rechizitoriul nr.... din 24.09.2021 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.N.B. , pentru săvârşirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod penal.

În actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

În cursul anului 2020, inculpatul I.N.B. a trăit în concubinaj cu martora G. S., la domiciliul inculpatului din .... Relaţia celor doi s-a încheiat împotriva voinţei inculpatului în cursul lunii iulie 2020, când G. S. a revenit la domiciliul său din ….

În data de 25 februarie 2021, aflându-se la domiciliul său, inculpatul I.N.B. le-a propus inculpatului I.D.C. şi suspectului P.A.M. să meargă împreună la domiciliul numitei G. S., din ..., declarând că vrea să vorbească cu aceasta întrucât nu îi mai răspunde la mesaje. În cele din urmă, suspectul P.A.M. nu a fost de acord să îl însoţească pe I.N.B., însă i-a împrumutat acestuia autoturismul său, marca A de culoare albă, având numărul de înmatriculare ....

În cursul serii aceleiaşi zile, inculpatul I.N.B., însoţit de către inculpatul I.D.C., a pornit cu autoturismul împrumutat de la P.A. spre comuna Crevedia. Inculpatul I.N.B. a oprit la o staţie de alimentare cu combustibil din Lugoj, judeţul T., de unde a cumpărat o sticlă cu 0,5l de benzină cu care intenţiona să incendieze maşina folosită de către martora G.T., sora martorei G. S., pe care o considera responsabilă de despărţirea sa de S şi pe care dorea să se răzbune.

Inculpaţii au ajuns în comuna Crevedia în jurul orei 02:15 în data de 26.02.2021 şi au trecut de câteva ori cu maşina prin faţa locuinţei familie G., autoturismul fiind condus pe întregul traseu de către I.N.B..

Inculpatul s-a deplasat de trei ori la autoturismul marca O.C. de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea persoanei vătămate G. I. dar folosit de către martora G.T., parcat în faţa uşii garajului lipit de casa în care dormea familia G.

A treia oară inculpatul I.N.B. a luat cu el sticla cu benzină şi o bucată de fier, pe care o avea în autoturism. Inculpatul a spart cu fierul geamul din dreapta faţă al maşinii, a împrăştiat conţinutul sticlei de benzină în interior şi apoi a aprins benzina folosind un chibrit.

Focul s-a propagat rapid, dezvoltându-se o flacără puternică, existând riscul ca focul să se extindă la imobilul în care dormeau membrii familiei G.

Inculpatul I.N.B. s-a întors la autoturismul marca A cu care a părăsit zona şi s-a întors la domiciliul său din judeţul T..

Cu toate că incendiul a fost unul violent, autoturismul nu a ars in totalitate iar incendiul nu s-a extins la locuința persoanei vătămate datorită interventiei prompte a familiei G şi a vecinilor, care au fost treziti de explozia produsa si au reusit sa limiteze efectele incediului până la sosirea pompierilor. În lipsa acțiunilor acestora, focul se putea extinde la casa în care se afla familia G şi se putea solda cu vătămări grave sau pierderi de vieţi omeneşti.

Interpretând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și coroborând cu declarația de vinovăție a inculpatului I.N.B., cu privire la situația de fapt, Judecătoria reține următoarele:

La data de 26.02.2021, organele de cercetare penala din cadrul  I.P.J. Dambovita s au sesizat din oficiu cu privire la savarsirea infractiunii de distrugere din culpa, prev. de art. 255 alin.1 Cod penal, constand in aceea ca autoturismul marca O.C., de culoare negru, cu numarul de inmatriculare ..., proprietatea numitei G. I., a luat foc in fata imobilului situat in localit

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vatamata G. I. a precizat ca in cursul anului 2020 una din fiicele sale, G. S., in varsta de 29 ani, a avut o relatie de concubinaj cu inculpatul I.N.B., din jud. …, perioada in care G. S. s-a mutat la domiciliul acestuia din com. Dudestii  Noi, jud. Timis, impreuna cu fiul ei de 2 ani din alta casatorie.Din cauza faptului ca, dupa o perioada de timp, inculpatul I.N.B. a devenit violent, lovind-o pe aceasta şi pe copilul minor, membrii familiei sale au anuntat organele de politie din judetul Timis, ocazie cu care G. S. impreuna cu fiul sau au fost luati de la domiciliul concubinului. Aceastia au revenit la domiciliul parintilor sai din ....Incepand din acel moment, toti membrii familiei  G  au fost contactati in mod repetat de catre I.N.B. care ii injura si ii ameninta, motivat de faptul  G. S. a plecat de la el, considerand-o ca si principalul vinovat pentru despartirea lui de S pe sora acesteia, G.T..In noaptea de 25/26.02.2021, in jurul orelor 03:10, in timp ce se aflau cu totii in casa, persoana vătămată a fost trezită din somn de un zgomot puternic si de o alarma. S-a uitat pe geam si a vazut flacari imense, S strigand ca a luat foc garajul. Cand au iesit afara au constatat ca ardea autoturismul O.C. care se afla parcat in fata garajului. Autoturismul este proprietatea ei, insa era utilizat de către fiica sa T.. Imediat sotul ei si alti vecini care se alertasera au incercat sa stinga incediul pana la sosirea pompierilor. L-au banuit de la inceput de comiterea faptei pe numitul I.N.B., intrucat era singurul care le adresa amenintari de cand se despartise de S.Persoana vatamata aprecieaza valoarea prejudiciului la suma de 4000 euro, sumă cu care s-a constituit parte civilă in procesul penal.

În cursul judecății, persoana vătămată/parte civilă G. I. a menținut aspectele esențiale declarate în cursul urmăririi penale, în esență confirmând că inculpatul și fiica sa G. S. au avut o relație de concubinaj timp de aproximativ 6-7 luni, periaodă în care fiica sa a locuit la domiciliul inculpatului din județul T..

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora G.T. a relatat despre relatia de concubinaj avuta de sora sa S cu inculpatul I.N.B., precum si despre cum aceasta s-a deteriorat in timp, sora reuşind sa revina acasa in vara anului 2020.De la momentul despartirii de inculpat, atat ea cat si ceilalti membri ai familiei au fost injurati si jigniti la telefon de către acesta. Pe ea a amenintat-o ca o va taia pe fata, ca ii va turna acid pe fata cand o prinde, intrucat o considera vinovata de despartirea lui de S. L-au mintit pe inculpat ca S este plecata din tara in Anglia la o alta sora de-a lor.In noaptea de 25/26.02.2021, in jurul orelor 03:10, in timp ce se afla acasă, a auzit-o pe sora ei S strigând ca le-a luat casa foc. Cand a coborât la parter a aflat de la tatal ei ca masina sa ardea, motiv pentru care a apelat serviciul de urgenta 112. In acest timp, a auzit o explozie, de frica strigand la parintii sai sa intre in casa, intrucat locuinta comunică cu garajul. A observat cum parintii si sora impreuna cu alti vecini incercau sa stinga incendiul.  Ea a ramas in casa pana la stingerea incendiului intrucat nepoteii ei plangeau.Dupa stingerea incendiului a vorbit cu prietena sa, M., care i-a relatat despre masina A cu numere de BN si geamuri fumurii care a trecut in tromba pe langa ei.  Dupa aceea a mers la locuinta unui vecin si a vizionat imaginile surprinse de camerele de supraveghere observand ca inainte de incendiu, trece prin fata portii sale o masina alba, apoi se observa o persoana care se apropie de masina, iar cand focul se aprinde acea persoana fuge in directia unde se dusese auto.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora G. S. a declarat ca s-a despartit de inculpat din cauza comportamentului violent al acestuia fata de ea si de fiul ei. După despartire, inculpatul a continuat sa o caute, inclusiv prin deplasari la domiciliu parintilor ei, acesta recurgand la mesaje de amenintare catre membrii familiei sale.In noaptea incendiului, in timp ce îl legăna pe picioare pe baiatul cel mic, a auzit afara zgomot de alarma si a vazut lumini puternice, gandindu-se ca a luat foc garajul. A mers in garaj si, pe sub usile acestuia a vazut lumini puternice realizand astfel ca ardea masina parcata in fata. Parintii si vecinii au reusit sa tina incendiul sub control cu apă şi extinctoare.

Fiind audiat în cursul urmării penale, martorul G.D., sotul persoanei vatamate, a relatat cum in acea noapte a auzit o bubuitura afara, iar cand a iesit a observat cum masina lor ardea cu flacari mari. Impreuna cu un vecin care a venit cu un stingator au reusit sa ţină incendiul sub control, astfel că la sosirea pompierilor masina mai ardea insa nu cu flacari mari.Cu ocazia audierii, martora P.N.G., sotia suspectului P.A.M., a relatat că inculpatul I.N.B. i-a cerut cu imprumut masina sotului sau, care avea inca numere provizorii, şi l-a rugat sa il insoteasca la Bucuresti. Intrucat nu il agrea pe inculpatul I.N.B. (fiind o persoana violenta si nu era de accord cu prietenia dintre el si sotul ei), martora nu a fost de acord ca sotul sa mearga impreuna cu acesta, astfel ca suspectul nu l-a insotit pe inculpat in aceasta deplasare, ci doar i-a imprumutat  masina. Masina i-a fost restituita sotului sau in ziua urmatoare.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, suspectul P.A.M. declară că intr-o zi de joi de la finalul lunii februarie 2021 se afla in curtea suspectului I.N.B., impreuna cu inculpatul I.D.C.,  care in prezent este arestat in alta cauza pentru comiterea mai multor infractiuni de furt din magazine, ocazie cu care I.N.B. i-a propus sa mearga cu el si I.D. la Bucuresti pentru a sta de vorba cu fosta sa prietena S, care nu  ii mai raspundea la mesaje.In ziua respectiva a fost de acord, însa s-a certat cu sotia sa care nu  a fost de acord sa il lase, astfel ca nu i-a insotit pe cei doi, ci doar i-a imprumutat masina sa marca A, de culoare alba, pe care o cumparase la sfarsitul lunii ianuarie-inceputul lunii februarie 2021 de la numitul P.C.I..A imprumutat acea masina inculpatului I.N.B. intr-o zi de joi, aducandu-si aminte de acest fapt intrucat in ziua de sambata a primit mesaj de la inmatriculari auto sa mearga sa isi ridice numerele de inmatriculare .... I-a dat masina in acea zi inculpatului in jurul orelor 16:00, când a şi plecat cu ea de la domiciliu, cunoscand faptul ca acesta urma sa treaca sa il ia pe inculpatul Ilie Constantin de la domiciliul lui din Timisoara.In dimineata zilei urmatoare in jurul orelor 10 :00-11 :00, l-a vazut pe I.N.B. indreptandu-se catre casa cu masina sa, insa nu a purtat discutii cu acesta despre ce a facut la Crevedia. Nu a cunoscut nimic despre comiterea acestei fapte pana cand nu a fost audiat de organele de politie.Cu ocazia audierii suspectul I.N.B. a negat comiterea faptei, precizand ca nu a imprumutat masina in acea zi de la P.M.A., nu s-a deplasat cu aceasta in localitatea Crevedia, judetul Dambovita nici atunci, nici cu alta ocazie si nu a facut propuneri pentru o astfel de deplasare.

Fiind audiat în calitate de inculpat, I.N.B. a recunoscut comiterea faptei, arătând următoarele:în ziua respectiva din februarie 2021 in timp ce se afla la domiciliu a fost vizitat de către prietenul său, suspectul P.A.M.. I-a propus acestuia sa il insoteasca la domiciliul S pentru a sta de vorbă cu aceasta, însă el l-a refuzat, împrumutându-i în schimb maşina sa, marca A cu numere provizorii de Bistrita Nasaud. A decis sa se deplaseze cu masina lui P.A. intrucat mergea bine si, in situiatia in care s-ar fi deplasat cu masina lui, ar fi fost recunoscut de membrii familiei S. A precizat ca dorea sa mearga acasa la S sa discute cu ea. A plecat catre comuna Crevedia insotit de inculpatul I.D.C.. Pe drum a oprit la o benzinărie din Lugoj de unde a cumparat o sticla de 0,5 l de benzina cu care intentiona sa incendieze masina folosita de sora S, T., pe care o considera responsabila de despartirea lui de S si pe care voia sa se razbune in acest mod. I-a relatat si inculpatului I.D.C. despre ce intentiona sa faca, iar acesta nu a avut nicio reactie.Inculpatul arată că au ajuns in comuna Crevedia in jurul orelor 01:00, masina fiind condusa pe tot parcursul deplasarii de către I.N.B.. Au trecut de 3 ori prin fata locuintei S şi, văzând ca lumina din camera acesteia era stinsă, a presupus ca nu a revenit in tara. A decis astfel ca trebuie sa se razbune pe T. prin incendierea masinii acesteia care se afla parcata in fata ușilor garajului. In primele doua situatii cand a trecut cu masina prin fata casei, inculpatul I.N.B. declară că inculpatul I.D.  a coborat din masina si a mers la masina T.. Prima data a verificat daca aceasta are alarma, iar a doua oara a luat asupra sa o bucata de fier cu care a încercat sa spargă geamul mașinii, însă nu a reușit.A treia oara cand au trecut prin zona, inculpatul I.N.B. a coborât din maşină, luand asupra sa sticla cu benzina si bucata de fier. A spart cu fierul geamul dreapta fata al masinii, a imprastiat continutul sticlei de benzina in interior si apoi a aprins benzina.  In acel moment s-a dezvoltat o flacara foarte mare care a cuprins intreg interiorul masinii. Ulterior inculpaţii au plecat de la fata locului si s-au deplasat către domiciliul lor.

Potrivit declarației inculpatului I.N.B. din cursul judecății care se coroborează cu declarațiile din cursul urmăririi penale, inculpatul a reiterat scopul incendierii autovehiculului, acela de a se răzbuna pe martora G.T., sora concubinei sale, deoarece aceasta a intervenit în relația dintre inculpat și martora G. S., revenind asupra faptului că ar fi cumpărat sticla de 0,5 l de benzina cu care intentiona sa incendieze masina de la o benzinărie din Lugoj, inculpatul arătând cu caracter de noutate că ar fi găsit sticla de benzină în autoturismul cu care s-a deplasat. 

Potrivit procesul verbal de cercetare la faţa locului precum si planșei fotografice anexate, activități criminalistice întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară, se observă faptul că autoturismul incendiat a fost distrus aproape în întregime fiind parcat in apropierea garajului persoanei vatamate, garaj ce comunica cu locuinta familiei G.

În cauza, organele de cercetare penală ale poliției judiciare,  au ridicat imaginile surprinse de mai multe camere de supraveghere video amplasate in … .

Din analiza proceselor verbale de vizionare a acestor imagini a rezultat că, in noaptea de 26.02.2021, la orele 02:12, un autoturism marca A, de culoare alb, jenti spitate si folie neagra aplicata pe geamurile din spate, se deplaseaza din directia B., catre C.. In noaptea de 26.02.2021, orele 02:16 acelaşi autoturismul A este surprins intrand pe strada …,  unde locuieste persoana vatamata G. I..Autoturismul trece de mai multe ori pe la poarta persoanei vatamate iar inculpatul coboara de mai multe ori, se duce langa autoturismul O.C. cu numarul de inamtriculare ..., insa  probabil descurajat de becul garajului (actionat pe baza de senzor de miscare), care se aprindea, s-a intors la autoturism. Camera de supraveghere montată la imobilul unui vecin al persoanei vatamate surprinde in totalitate atat deplasarile anterioare ale inculpatilor pe langa locul comiterii faptei, cat si actiunea de incendiere propriu-zisa.

De asemenea, imaginile au surprins modul extrem de violent în care s-a manifestat incendiul la nivelul autoturismului persoanei vătămate, parcat în imediata apropiere a imobilului în care dormea familia G, precum şi acţiunile membrilor familiei persoanei vătămate şi ale vecinilor prin care s-a reuşit limitarea extinderii flăcărilor până la sosirea pompierilor care au lichidat incendiul.

Din procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere mai rezultă cum, dupa comiterea infracţiunii, autoturismul condus de către inculpatul I.N.B. se deplaseaza prin … catre …, sensul giratoriu situat pe DN 71, Targoviste-Bucuresti, sat Gulia. De aici autoturismul se deplaseaza prin com. Sabareni, judetul Girgiu, com. Joita, judetul Giurgiu spre autostrada A 1 Bucuresti-Pitesti.In urma verificarilor efectuate, organele de cercetare penală au constatat că autoturismul marca A condus de către inculpat s-a deplasat pe raza comunei Bascov, judetul Arges, catre municipiul Ramnicu Valcea, judetul Valcea, unde pe drumul E 81, Sibiu-Pitesti sunt montate camere de supraveghere video de recunoastere a placutei de inmatriculare (camera LPR). Din imaginile surprinse de aceste camere rezultă că autoturismul marca A, de culoare albă, cu jante spiţate şi folie neagra aplicata pe geamurile spate are montat numărul de înmatriculare provizoriu ”...”.Procedand la verificarea acestui numar de inmatriculare provizoriu, organele de cercetare penală au stabilit faptul ca acesta a fost atribuit la data de 20.01.2021 autoturismului marca A alb, ..., cupeu, proprietatea numitului P.C.I., si are seria de sasiu ..., iar în urma verificării seriei de şasiu s-a constatat că la data de 25.02.2021 autoturismului i-au fost atribuite numerele de inmatriculare ..., propietar fiind martora P.N.G., casatorita cu suspectul P.A.M., vecin cu inculpatul I.N.B..

Coroborând întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale cu declarația de vinovăție a inculpatului, instanța reține ca situație de fapt că în  data de 26.02.2021, în jurul orei 03.00, în timp ce se afla satul Samurcaşi, ..., inculpatul I.N.B. a distrus prin incendiere autoturismul marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea persoanei vătămate G. I., prin incendierea acestuia în scop de răzbunare față de persoana vătămată.

Răspundere penală și individualizarea pedepsei:

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul I.N.B., a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa de către Ministerul Public şi a solicitat să fie judecat în baza procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, exprimându-şi acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în situaţia în care se va stabili vinovăţia sa. Luând concluziile Parchetului, instanţa, în baza art.375, alin.1-2 şi art.396 alin.10 Cod de procedură penală,  a admis cererea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei.

În drept, în conformitate cu prevederile art.253, alin.1 Cod penal,  distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art.253 alin.4 Cod penal,  distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Din decelarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi a declaraţiei de vinovăţiei a inculpatului în cursul judecăţii, instanţa de fond constată faptul că în cauză sunt îndeplinite toate elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de distrugere în formă calificată, prev. de art.253, alin.4 Cod penal și nu există vreo cauză care să împiedice epuizarea acțiunii penale.

Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii de distrugere este constituit din  relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva oricărui act de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare, iar obiectul material: constă în orice bun mobil (inclusiv un animal) sau imobil, care aparţine unei alte persoane fizice sau juridice sau altei entităţi decât făptuitorul.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul I.N.B., a distrus prin incendiere autoturismul marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea persoanei vătămate G. I. în data de 26.02.2021. 

Deși se reține în literatura de specialitate că degradarea înseamnă deteriorarea unui bun ce are drept urmare alterarea substan¬ţei sau a esteticii acestuia (dacă aspectul estetic este de esenţa bunului) în aşa măsură încât bunul nu mai poate fi utilizat sau valorificat ca în trecut, fără a fi reparat, instanța de fond apreciază că în cauză elementul material asociat laturii obiective constă în distrugere, deoarece gradul de degradare al autoturismului marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ... este atât de accentuat încât bunul mobil nu mai poate fi folosit potrivit destinației sale, chiar dacă nu a fost distrus în totalitate în materialitatea sa.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, aceasta este reprezentată de nimicirea, neutralizarea obiectului material, cu consecința scoaterii acestuia din circiuitul civil și cauzării unei prejudiciu material. Forma agravantă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului prezintă însă un grad de pericol social abstract foarte ridicat deoarece distrugerea s-a realizat printr-un procedeu periculos, respectiv incendierea, mod de operare apt de a cauza alte prejudicii corporale sau materiale colaterale prin propagarea sursei de foc și de a inspira o stare de teamă. Astfel, este necesar nu numai  ca distrugerea să se producă prin modalităţile enumerate mai sus, ci şi să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, în speță prin distrugerea obeictului material rezultând de netăgăduit o stare de pericol, pentru celelalte bunuri aflate în proximitatea sa.

 Legătura de cauzalitate reiese din ansamblul probatoriu, între distrugerea prin incendiere autoturismului și pagubă, existând o relaţie de tipul cauză-efect.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material ca urmare a scoaterii din circuitul civil a unui bun mobil.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa de fond constată că inculpatul I.N.B. a acţionat cu forma de vinovăţiei a intenţiei directe, prevăzând rezultatul faptei sale socialmente periculoase, urmărind atingerea acestuia și acceptând  posbilitatea producerii acestuia, după cum rezultă chiar din declaraţia acestuia în care a relatat că mobilul faptei a fost răzbunarea pe persoana vătămată, sora fostei sale concubine, pe care o considera vinovată de eșecul relației de concubinaj.

Aşa fiind, în condiţiile în care a admis cererea inculpatului de a fi judecat în procedura abreviată de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa va face aplicarea art.396, alin.10 Cod procedură penală şi va stabili o pedeapsă cu închisoare pentru inculpat în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime (între 1 an și 8 luni  şi 4 ani și 8 luni) orientată spre minim, dar nu minim, respectiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare.

La individualizarea pedepsei instanţa va ţine cont, în raport de dispoziţiile art.74, alin.1, literele a-g, de gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infracţiunii. Astfel,  judecătoria va da eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, respectiv  faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale,faptul că a colaborat în cele din urmă cu organele de urmărire penală, dar și circumstanțierea sa aparent pozitivă în societate și la locul de muncă, după cum rezultă din caracterizarea emisă de viceprimarul comunei D.N., județul T. și al angajatorului O.A.S. S.R.L.

În ceea ce priveşte însă gravitatea faptei, instanţa are în vedere consecinţele faptei imputate inculpatului, respectiv cauzarea unui prejudiciu material persoanei vătămate pe care nu a înțeles să-l stingă până în prezent, și mai ales gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în lumina circumstanțelor reale ce urmează a fi analizate.

Astfel reține instanța de fond, că inculpatul  locuiește în județul T., la o distanță de aproximativ 500 km de domiciliul victimei și a parcurs această distanță în scopul de a pune în executare rezoluția infracțională, mobilul faptei fiind chiar cel declarat de acesta, respectiv răzbunarea.

În continuare, modul de operare folosit de inculpat respectiv  modul de exteriorizare a rezoluției infracționale, prin degradarea autoturismului în scopul de a-l incendia,  scop pe care l-a urmărit și l-a atins, folosind un combustibil gazos extrem de inflamant pentru a produce incendierea și chiar explozia mijlocului de transport, habitaclul autoturismului arzând în totalitate, în proximitatea locuinței victimei, în timp de noapte, pentru a inspira teroarea, spaima, denotă un comportament infracțional necorijabil și un grad de pericol social ridicat al faptei săvârșite.

Deloc de ignorat este și faptul că imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit locul faptei, încercând să se sustragă urmăririi penale iar în debutul anchetei penale acesta a negat vehement săvârșirea infracțiunii.

De altfel, în cauză, chiar dacă nu s-a reținut circumstanță agravantă a premeditării, inculpatul osocilând între a susține că a achiziționat combustibilul într-un pet de la o stație peco aflată pe drumul spre locuința persoanei vătămate și faptul că ar fi găsit aceast pet în autoturismul cu care s-a deplasat, fapt ce ar imprima faptei un caracter spontan și ar pune în evidență intenția repentină, materialul probator administrat evidențiază comiterea unor acte preparatorii care trădează rezoluția infracțională preconstituită adoptată de inculpat. În acest sens, inculpatul a efectuat demersuri pentru a procura un autoturism, a solicitat să fie însoțit de o altă persoană la domiciliul victimei, s-a prezentat în cursul nopții la domiciliul persoanei vătămate, a verificat daca autoturismul are alarmă, a distrus cu o bucată de țeavă geamul dreapta fata al masinii, a diluat continutul sticlei de benzina in interior si apoi a aprins focul, imediat părăsind locul faptei, succesiunea faptică care nu lasă loc de îndoială asupra rezoluției sale infracționale ferme.

Cu privire la pedeapsă, instanța de fond subliniază caracterul dihotomic al pedep¬sei, aceasta fiind nu numai o măsură de constrângere, dar, în acelaşi timp, şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

Numai prin omogenizarea acestor două finalităţi ale pedepsei se asigură realizarea scopului pe care îl urmăreşte statul prin aplicarea de pedepse faţă de infractori.

Acţiunea de constrângere care decurge din aplicarea şi executarea pedepsei, acţiunea care se manifestă prin impunerea unei privaţiuni sau restricţii şi prin produ¬cerea unei suferinţe infractorului, are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educa¬tiv, deoarece îl face pe infractor să ajungă la convingerea că respectarea legii penale este o necesitate, că numai respectând legea penală el poate evita aplicarea şi exe¬cutarea în viitor a unor alte pedepse.

Dar, în afară de acest efect indirect al pedepsei, toate dispoziţiile din Codul penal și a legii de executare a pedepsei referitoare la regimul şi executarea pedepselor sunt astfel concepute încât să asigure reeducarea condamnaţilor, astfel ca după executarea pedepsei fostul condam¬nat să poată fi redat societăţii, să fie resocializat.

Potrivit acestei concepţii, specifică noțiunii de justiție restaurativă, scopul pedepsei este în primul rând prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni se înţelege atât prevenirea săvârşi¬rii de noi infracţiuni din partea celui căruia i s-a aplicat o pedeapsă (prevenţia spe¬cială), prevenire care se va realiza prin acţiunea de reeducare la care este supus con¬damnatul în timpul executării pedepsei, cât şi prevenirea săvârşirii de infracţiuni din partea oricărei alte persoane (prevenţia generală), prevenire care se realizează în largă măsură prin rezonanţa pe care o are orice condamnare la o pedeapsă. De asemenea, nu trebuie ingnorat nici caracterul de exemplaritate al pedepsei.

Astfel, în raport de aceste considerații criminologice, instanța de fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art.91 Cod penal, referitoate la executarea pedepsei în regim de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, întrucât instanța nu apreciază că în raport de persoana inuclpatului și de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, aplicarea acestui regim de executare este suficient pentru a-l determina pe inculpat să mai comită alte infracțiuni. Așadar, în raport de circumstanțele de individualizare expuse extensiv mai sus, Judecătoria apreciază că singurul mod de atingere a dublului scop al pedepsei,este executarea în regim de detenție.

Așa fiind, în lumina funcției de prevenție generală, instanța sesizează o recrudescență în societate a infracțiunilor cu violență, atât împotriva persoanelor cât și împotriva bunurilor, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în acestă situație având vocația de a cauza o rezonanță negativă în societate, în comunitate, de a acredita ideea că săvârșirea unei astfel de fapte grave prevăzute de legea penală, pot cel mult conduce la executarea unei pedepse în regim de suspendare sub supraveghere. Nici funcția de prevenție specială nu ar putea fi atinsă prin stabilirea unui regim mai ușor de executare a pedepsei, acest lucru deoarece, deși a inculpatul a recunoscut în mod formal săvârșirea infracțiunii, pentru a beneficiat de clemența legii, nu a depus niciun efort pentru acoperirea prejudiciului. Chiar dacă până la data de 23.11.2021, inculpatul, ca efect al măsurii preventive, a avut obligația de a nu lua legătura cu victima, nimic nu l-a împiedicat pe inculpat, ca prin apărătorul său ales, să facă astfel de demersuri, sau chiar ulterior datei de 23.11.2021, când a fost revocată măsura controlului judiciar.

De asemenea, prin executarea în regim de detenție a pedepsei se va asigura și funcția de reeducare, fiind necesară corijarea instinctelor violente ale inculpatului în sistemul penitenciar, cu ajutorul unor terapii speciale și de către un psiholog.

Pe de altă parte, fapta comisă de inculpat atrage și nedemnitatea acestuia pentru exercitarea unor drepturi, astfel că  inculpatului I.N.B. i se va interzice ca pedeapsă complementară, aplicată pe lângă pedeapsa principală, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. c C. pen..

 Aceleaşi drepturi instanţa le va interzice şi ca pedepse accesorii ce se vor executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanţa nu apreciază oportună aplicarea pedepselor complementare prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. m şi o din C. pen, astfel cum a solicitat Ministerul Public în dezbateri, întrucât cu privire la interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri, din materialul probator nu a rezultat faptul că inculpatul s-ar fi deplasat în mod repetat în comuna Crevedia în scopul săvârşirii de infracţiuni, iar în ceea ce priveşte dreptul de a se apropia de locuinţa victimei, în situaţia de faţă victima este sora fostei concubine a inculpatului, persoană cu care acesta din urmă nu s-a aflat în nicio relaţie.

 În baza art.72 alin. (1) şi (3) şi art. 40 alin. (3) C. pen., constatând că inculpatul a fost reținut preventiv 24 de ore de către organele de poliție, de la data de 13.04.2021, ora 21.20 și până la data de 14.042021, orele 21.20, va deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata perioadei executate conform ordonanței de reținere.

Acțiunea civilă:

În ceea ce priveşte latura civilă, potrivit art.25 Cod de procedură penală, instanţa se pronunţă prin aceiaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale cât şi asupra acţiunii civile, iar potrivit art.19 Cod de procedură penală, acţiunea civilă exercitată în cursul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, s-au constituit părți civile în procesul penal, G. I. și G.D., solicitând obligarea inculpatului I.N.B., la plata sumei de 3200 de euro cu titlu de prejudiciu material reprezentând contravaloarea autoturismului marca O.C. distrus prin incendiere și 18.000 de lei lipsă de folosință în privința acestuia, 100.000 de euro pentru compensarea prejudiciului moral ca urmare  comiterii infracțiunii de inculpat și dobândă legală aferentă sumelor de la rămânerea definitivă a hotărârii până la plata lor efectivă.

În drept, potrivit art.1357 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară se apreciază în mod constant că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoatele condiţii:existența unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției autorului.

Cu privire la pretențiile materiale exhibate de părțile civile G. I. și G.D., instanța de fond reține că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 21.07.2016, partea civilă G. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ..., în schimbul sumei de 3200 de euro. Așadar, doar partea civilă G. I., fiind proprietarul autoturismului este îndreptățită la acoperirea acestui prejudiciu, cealaltă parte civilă nefăcând dovada vreunui drept patrimonial legitim asupra bunului mobil distrus.

În speță, deși autoturismul valora, la momentul cumpărării suma de 3200 de euro, este de sesizat că de la acel moment și până la data săvârșirii faptei a trecut aproximativ 5 ani, uzura bunului second-hand conducât inevitabil la o diminuare a valorii de circulație a bunului.

Astfel, în apărare, inculpatul a depus oferte de vânzare din care rezultă că prețul unui asemene autovehicul ar fi în jurul sumei de 1800 de euro, însă la o dată apropiată termenului de judecată, nu la data faptei, astfel că  în echitate, instanța va aprecia că suma de 2000 de euro este un contraechivalent just al bunului mobil distrus evaluat la data săvârșirii faptei delictuale, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, constând în incendierea autoturismului,  existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, dovedită pe deplin de materialul probatoriu și a vinovăției inculpatului, care răspunde inclusiv pentru cea mai ușoară culpă, în situația de față inculpatul acționând cu intenție.

Referitor la suma 18.000 de lei  reprezentând lipsă de folosință a bunului, potrivit 1385 Cod civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciu.

Așadar, lipsa de folosință a autoturismului echivalează cu câştigul pe care în condiţii obişnuite victima ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, respectiv dreptul de folosință a autoturismului, fiind astfel întemeiată această pretenție.

Potrivit ofertelor de vânzare depuse în probațiune chiar de părțile civile, rezultă că un autoturism marca O.C. similar de cel ce face obiectul material al infracțiunii de distrugere, se închiriază pe piața de specialitate cu suma de 2148,28 lei/lună, astfel că de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent, respectiv 1 an de zile, contraechivalentul acestui drept este evaluat la suma de 25779,36 lei, cuantum superior solicitării părții civile, în limita principiului disponibilității, instanța urmând să acorde și această despăgubire în cuantum de 15.000 de lei.

În cauză părțile civile  G. I. și G.D. au  exercitat acțiunea civilă și pentru suma de 100.000 de euro reprezentând compensarea prejudiciului moral ca urmare  comiterii infracțiunii de inculpat, în esență invocând prejudiciile morale cauzate de fapta inculpatului, respectiv starea de temere, punerea în primejide a sănătății și vieții, cauzarea de traume.

În dovedirea acțiunii civile a fost ascultată partea civilă G. I., care a arătat că în seara zilei de 26.02.2021, în jurul orei 03.00 a auzit un zgomot puternic s-a trezit și a văzut că autoturismul marca O.C., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare ... ardea, alertând pompierii. Fiind  afectată de acest incident, atât aceasta cât și soțul său se trezesc noaptea speriați, nu se pot odihni, sunt stresaţi și urmează un tratament medicamentos, iar fiul acestora s-a întors din Anglia pentru a preîntâmpina o altă apariție a inculpatului la domiciliul acestora. S-a mai arătat că partea civilă beneficiază de consiliere psihologică, fără însă a fi dovedit acest aspect.

De asemenea, potrivit declarației martorei B.A., care a arătat același mod de derulare a evenimentelor din data de 26.02.2021, soacrei sale G. I. i s-a făcut rău, iar socrului său G.D. i-a crescut glicemia, ca urmare a unor afecțiuni medicale preexistente, fiind agravată starea de sănătate precară a acestora, aceștia fiind supărați, stresați și nu se pot odihni.

Totodată, martora a mai arătat că este rugată de părțile civile să locuiască cu acestea și din acest motiv se deplasează în fiecare weekend în Crevedia pentru a locui cu cele două părți civile.

Potrivit art.1349 Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care având discernământ şi încalcă această îndatorire răspunde de tooate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare intergral.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară se apreciază în mod constant că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoatele condiţii: existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat în prealabil de o terţă persoană, existenţa unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu care se apreciază după sistemul indivizibilităţii  cauzei cu condiţiile,existenţa vinovăţiei pârâtului.

Referitor la obiectul acțiunii cvile, respectiv despăgubiri morale, instanţa reţine că, în genere, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincţie, după cum prejudiciul este material sau moral.Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale.Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate…).Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.Repararea daunelor morale este şi trebuie să fie înţeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale şi patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele îndurate.Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cu toate acestea, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea aceloraşi raţiuni, pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deşi nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii.Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

În doctrină se apreciază că fapta ilicită este orice acțiune/inacțiune imputabilă unei persoane care încălcând norme ale dreptului obeictiv, vatămă drepturi și interese subiective.

Cu privire la fapta ilcită delictuală, Judecătoria reține în mod evident faptul că prin conduita inculpatului de a distruge prin incendiere un autoturism, în timpul nopții, partea civilă G. I., dincolo de prejudiciul material, a suferit și o vătămare a unor drepturi personal nepatrimoniale, constând în starea de spaimă, de angoasă, de teamă cauzată de amploarea faptei și circumstanțele în care a fost săvârșită, un consum nervos, care potrivit declarației sale și a martorei B.A., a generat o stare de stres, de neliniște, materializată în tulburări de somn, în resimțirea necesității de a fi protejată de alte persoane din familie, fără îndoială fapta delictuală săvârșită de inculpat cauzând și un prejudiciu de natură morală.

Însă, așa cum am arătat mai sus, aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii.Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu se supune, în principiu, unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs

Așa fiind, instanța de fond, statuând în echitate, apreciază că suma de 100.000 de euro solicitată de partea civilă G. I. este excesivă și nejustificată, fiind specifică unor fapte care au condus la pierderea vieții victimelor, partea civilă putând obține o ,,satisfacție echitabilă” adecvată naturii prejudiciului nepatrimonial,prin obligarea inculpatului la plata unei sume de 10.000 de lei. Neîndoielnic că fapta generatoare este una foarte gravă, iar prejudiciul moral există, însă evaluarea pecuniară a acestuia trebuie să reflecte un just echilibru, nicio sumă de bani, indiferent de valoarea acestuia, neputând compensa suferința morală încercată de persoana vătămată.

Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă G.D., acesta este tatăl fostei concubine a inculpatului și soțul victimei G. I..

Nefiind titluarului dreptului de proprietate sau de folosință al bunului distrus, acesta nu poate justifica obținerea de daune materiale.

Potrivit art.19, alin.2 Cod de procedură penală, acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de sucesorii acesteia. În speță, fapta dedusă judecății, distrugerea în forma agravantă, prev. de art.253, alin.4 Cod procedură penală, aduce atingere relațiilor sociale patrimoniale, partea civilă nefiind proprietarul autoturismului marca O.C. distrus prin incendiere și nici nu a dovedit vreun drept de folosință asupra bunului, pentru a justifica calitatea sa de subiect pasiv al infracțiunii, corespunzătoare în sfera procesual penală calității de persoană vătămată.

Așadar, cum partea civilă G.D. nu are calitatea de persoana vătămată, pe cale de consecință nu poate exercita acțiunea civilă, cu atât mai mult cu cât daunele pretinse reprezintă atingeri aduse unor drepturi personal nepatrimoniale incompatibile cu urmare imediată a infracțiunilor contra patrimoniului, care este paguba materială.

În consecință, acțiunea civilă excercitată de partea civilă G.D. este inadmisibilă în procesul penal. Însă, în măsura în care partea civilă ar putea proba condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale față de fapta ilicită a inculpatului, acesta va putea să se adreseze instanței civile cu o acțiune în pretenții, soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii civile neputând fi opusă cu autoritate de lucru judecat unui eventual litigiu civil.

Cu privire la dobânda legală solicitată de partea civilă G. I., conform art. 1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. În acelaşi timp, potrivit art. 1535 Cod civil,  în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Conform art.1, alin.3 din OG. nr.2/2001, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare, Potrivit art. art.3, alin.2 indice 1 din O.G. nr.13/2011, în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

Așadar, conform principiului disponibilității, fiind creditoarea unei obligații de a plăti o sumă de bani, partea civilă este îndreptățită și la a solicita acordarea de dobândă legală penalizatoare, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata efectivă.

Măsuri asigurătorii:

În drept, în conformitate cu art.249 Cod de procedură penală,

(1)Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2)Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3)Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4)Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5)Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Potrivit art.397 alin.2 Cod de procedură penală, în cazul în care admite acțiunea civilă, instanța examinează potrivit art.249-254 necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

Analizând referenţialul normativ în materia măsurilor asigurătorii, instanța de fond reiterează că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, sau a unor sume de bani, aparţinând inculpaţilor sau unor terţe persoane în scopul confiscării speciale, extinse, al garantării executării pedepsei amenzii penale sau cheltuielilor judiciare ori a reparării prejudiciului produs prin infracţiune.

Faptul că nu au fost identificate sau nu există bunuri mobile/sau imobile aparţinând inculpatului, nu poate fi un impediment pentru aplicarea măsurilor asigurătorii, după cum reiese fără echivoc din considerentele Decizia nr.19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Așadar, deoarece în cursul urmăririi penale nu au fost dispuse măsuri asigurătorii iar instanța a admis acțiunea civilă și îl va obliga pe inculpat la plata cheltuieililor judiciare avansate de stat și de partea civilă G. I., va institui sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând I.N.B., până la concurenţa sumei de 2000 de euro și 33.000 de lei, reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli judiciare avansate de stat și parte ce vor fi analizate în cele ce urmează dar și poprirea asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu, de terţe persoane, inculpatului, până la concurenţa sumei de 2000 de euro și 33.000 de lei, iar în baza art.251 Cod de procedură penală,  dispoziția de luare a măsurilor asigurătorii va fi adusă la îndeplinire de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul IPJ T., ce va proceda la efectuarea investigaţiilor financiare necesare pentru identificarea de bunuri mobile/bunuri imobile şi aplicarea sechestrului asigurător/popririi, cu respectarea dispozițiilor legale.

Cheltuieli judiciare:

Constatând culpa procesuală a inculpatului, care va fi condamnat în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. penală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanţa îl va obliga pe inculpatul I.N.B. la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cursul urmăririi penale și al judecății, în cursul urmăririi penale fiind dispus un raport de expertiză criminalistică efectuat de către Institutul Național de Criminalistică precum și măsuri de supraveghere tehnică, costuri neevaluate de procuror prin rechizitoriu, atunci când a propus stabilirea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.

Referitor la cheltuielile judiciare avansate de parte civilă G. I., în baza art.276 Cod de procedură penală, având în vedere că a fost dispusă condamnarea inculpatului și admisă acțiunea civilă, fie și în parte, Judecătoria va admite și cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă reprezentând onorariul apărătorului ales, și îl va obliga pe inculpat, la plata sumei de 3000 de lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă, compuse din contravaloarea onorariului apărătorului ales, conform chitanței aflate filele 27 și 28.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE  LEGII,

D I S P U N E:

În temeiul art. 253, alin.4 din Codul penal raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală:

Condamnă pe inculpatul  I.N.B.  , pentru săvârșirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253  alin 4 Cod penal,  la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b)  C. pen.:

Interzice inculpatului I.N.B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. c C. pen.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a).b)  C. pen: 

Interzice inculpatului I.N.B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art.72 alin. (1) şi (3) şi art. 40 alin. (3) C. pen.:

Deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata perioadei reținerii acestuia de 1 zi, în perioada 13.04.2021, ora 21.20 și până la data de 14.04.2021, orele 21.20.

În baza art.397 Cod de procedură penală coroborat cu art.20 şi art.25 Cod de procedură penală:

Admite, în parte,  acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. I.

Obligă pe inculpatul I.N.B. să plătească părții civile G. I. sumele de 2000 de euro și 15.000 de lei reprezentând prejudiciu material precum și 10.000 de lei reprezentând prejudiciu moral, la care se adaugă dobândă legală penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă.

Respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă G.D., ca inadmisibilă.

În temeiul art.397, alin.2 Cod de procedură penală rap. la art. 249-254 Cod procedură penală:

Instituie sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpatului I.N.B., până la concurenţa sumei de 2000 de euro și 33.000 de lei și instituire poprire asupra sumelor de bani prezente și viitoare datorate cu orice titlu, de terţe persoane, inculpatului, până la concurenţa sumei de 2000 de euro și 33.000 de lei.

În baza art.251 Cod de procedură penală: 

Dispoziția de luare a măsurilor asigurătorii va fi adusă la îndeplinire de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul IPJ Timiş ce vor proceda la efectuarea investigaţiilor financiare necesare pentru identificarea de bunuri mobile/bunuri imobile şi aplicarea sechestrului asigurător/popririi, cu respectarea dispozițiilor legale.

În baza art. 274 alin. Cod de procedură penală.

Obligă pe inculpatul I.N.B. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății.

În baza art.276 Cod de procedură penală:

Obligă pe inculpatul I.N.B. să plătească părții civile G. I. suma de 3000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de parte.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la de la comunicarea hotărârii, conform art. 410 Cod  procedură penală.

 Pronunţată potrivit art.405, alin.1, teza a II-a Cod procedură penală, azi, 25.02.2022.

PREŞEDINTE,GREFIER,

M.C.T.L.A.M.

Red. MCT/ Tehnored. MCT

6 ex./ 25.02.2022

Domenii speta

Spete similare