Ordonanţă preşedinţială - persoana fizică majoră pierde capacitatea de exerciţiu în momentul în care este pusă sub interdicţie

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.11.2017, sub nr. x/299/2017, reclamantul V.V.I.prin V.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.D.D. , pe cale de ordonanţă preşedinţială, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să-i permită accesul în imobilul din Bucureşti, ……. sector 1, din care a fost evacuat în data de 08.09.2017 şi să-i permită să locuiască în imobil până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare care formează obiectul dosarului nr. X/299/2017 şi până la soluţionarea contestaţiei la evacuare care formează obiectul dosarului nr. X/299/2017, ca un bun proprietar, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost arestat împreună cu executorii judecătoreşti M.P. şi G.M. , care au instrumentat şi condus în mod fraudulos dosarele de licitare, adjudecare şi evacuare din apartament, în care s-a ajuns la executarea silită a unei creanţe de 6.868,24 lei, deşi reclamantul a achita lunar din pensie prin poprire dată de un alt executor, R.G..

A mai arătat că reclamantul se află într-un azil pentru oameni ai străzii localizat în Şos. Odăi, unde a fost închis ca urmare a evacuării de către pârât şi unde trăieşte în condiţii mizere cu asistenţă medicală minimă. Din punct de vedere psihic, reclamantul este legat de acest apartament, pentru că este locul pe care îl ştie şi unde a trăit toată viaţa sa. A mai susţinut că nu s-a dorit stingerea debitului pe cale amiabilă, ci doar obţinerea apartamentului cu 3 camere din centrul Bucureştiului, la un preţ care s-a dovedit a fi circa 20.000 euro, sub preţul unei garsoniere la periferia oraşului.

Având în vedere problema medicală atestată din 1991 de schizofrenie paranoică în formă neviolentă, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost depusă şi o cerere de punere sub interdicţie.

În continuare, numitul V.V.C. a menţionat că fratele său, reclamantul V.V.I., este proprietarul apartamentului 50 de la adresa anterior menţionată. Acesta a precizat că, deşi nu-i este afectat total discernământul, reclamantul este în imposibilitate de a-şi administra bunurile şi de a-şi apăra interesele în condiţii mulţumitoare, fapt cunoscut de către preşedinta Asociaţiei de proprietari, care anunţa familia despre problemele reclamantului.

La începutul anului 2017, preşedinta asociaţiei a luat legătura cu fratele reclamantului, comunicându-i că există o sentinţă judecătorească prin care acesta este obligat la plata cotelor de întreţinere restante în sumă de 6.868,24 lei, fiindu-i pusă poprire pe pensie. Ulterior, în luna iunie 2017, apartamentul reclamantului a fost vândut printr-o licitaţie publică, fără ca acesta să primească vreun un act sau citaţie de la executor. Astfel, apartamentul a fost adjudecat de pârâtul N.D.D. , în schimbul unei sume foarte mici de bani.

Numitul V.V.C. a susţinut că procedura s-a efectuat prin cesiune de creanţă de la Asociaţia de proprietari către numitul G.A., preşedinta asociaţiei asigurându-l că va retrage executarea de la BEJ R.G. Astfel, folosind această procedură instrumentată de preşedinta asociaţiei, care, între timp, a fost dată jos de proprietari de la „şefia” asociaţiei, au mai fost vândute 2 creanţe către acelaşi G.A., proprietarii aflând din timp şi făcând o înţelegere de plată cu executorul judecătoresc.

De asemenea, având în vedere starea de sănătate a reclamantului, acesta trebuia să beneficieze de serviciile unui avocat sau/şi unui asistent social de la Direcţia de Asistenţă şi Protecţia Copilului Sector 1, însă nu a beneficiat de acest serviciu. Astfel, a considerat că reclamantul a fost executat în mod abuziv de către aceste persoane, în special de preşedinta asociaţiei, care a dat informaţiile despre proprietari, executorul judecătoresc cunoscând că reclamantul nu este capabil să semneze procesul-verbal de evacuare.

În concluzie, a fost susţinut faptul că evacuarea nu a fost efectuată în conformitate cu legea, nefiind respectată procedura de citare, având în vedere că persoana evacuată are dezabilități mentale, iar executorul nu a dispus măsurile speciale care se impuneau, deşi cunoştea aceste elemente.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 şi următoarele C.pr.civ.

La data de 10.11.2017, prin serviciul registratură, numitul V.V.C. a depus precizări prin care a învederat că nu are calitatea de mandatar al reclamantului, respectiv că semnătura de pe contractul de asistenţă juridică îi aparţine, solicitând, în temeiul art. 58 C.pr.civ., numirea unui curator special.

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Instanţa reţine că cererea de chemare în judecată cu soluţionarea căreia a fost învestită a fost formulată de către de către numitul V.V.C. în numele reclamantului V.V.I..

Aşa cum rezultă din art. 151 alin. 1 C.pr.civ., în condiţiile în care cererea este formulată prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.

Potrivit art. 82 alin. 1 C.pr.civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar, dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Prin rezoluţia din data de 01.11.2017 (fila 9), reclamantului i-a fost pus în vedere să facă dovada calităţii de reprezentant pentru semnatarul cererii conform art. 151 alin. 1 C.pr.civ., sub sancţiunea anulării.

Astfel cum rezultă din cererea precizatoare depusă la data de 13.11.2017, numitul V.V.C., persoana care a formulat şi semnat cererea în numele reclamantului V.V.I., nu are calitatea de mandatar al acestuia din urmă.

Deşi la dosar a fost depusă împuternicirea avocaţială seria B nr. 3705640/2017 (fila 1), instanţa reţine că avocatul a fost angajat de către numitul V.V.C., şi nu de către reclamantul V.V.I. Pe de altă parte, aşa cum a fost reţinut anterior, cererea de chemare în judecată a fost semnată de către numitul V.V.C., şi nu de către avocatul C.R., motiv pentru care împuternicirea anterior menţionată nu poate face dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 58 C.pr.civ., instanţa constată că, în cauză, nu a fost făcută dovada lipsei capacităţii de exerciţiu a reclamantului, pentru ca instanţa să fie nevoită să desemneze un curator special care să apere intereselor acestuia până la numirea reprezentantului legal.

Conform art. 57 alin. 2 C.pr.civ., partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentantă, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.

Potrivit art. 38 alin. 1 C.civ., capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră.

De asemenea, art. 43 alin. 1 C.pr.civ. prevede faptul că „în afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b) interzisul judecătoresc.” 

Astfel, din coroborarea acestor texte legale, rezultă că persoana fizică majoră (cum este cazul reclamantului) pierde capacitatea de exerciţiu în momentul în care este pusă sub interdicţie. Or, instanţa reţine că, deşi a fost făcută dovada faptului că reclamantul suferă de schizofrenie paranoică, acesta nu a fost pus sub interdicţie până în prezent. Prin urmare, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive de punere sub interdicţie, prezumţia existenţei capacităţii de exerciţiu a reclamantului nu a fost răsturnată, nefiind aplicabile prevederile art. 58 C.pr.civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că numitul VVC, care a formulat şi semnat cererea în numele reclamantului V.V.I., nu a depus dovada calităţii de reprezentant convenţional (mandatar) sau legal (tutore), instanţa va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi va anula cererea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant

Instanţa va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare