Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

Analizând plângerea împotriva încheierii de carte funciara, prin prisma motivelor de fapt şi drept invocate de petenta, a dispoziţiilor legale incidente, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept puse în discuţia părtilor, instanţa constată că aceste motive sunt nefondate, pentru următoarele considerente

Având în vedere faptul că pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciara reclamanta este îndreptăţită să invoce doar motive de nelegalitate ale încheierii de reexaminare emisă de registratorul-şef sau ale încheierii de carte funciara ce a facut obiectul cererii de reexaminare, instanţa nu va analiza argumentele reclamantei referitoare la legalitatea înscrierilor efectuate în baza altor încheieri de carte funciara, cum ar fi cele privind legalitatea înregistrării cererii transmise de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, ce a fost dispusă prin Încheierea nr.-.

Nelegalitatea înregistrării cererii transmise de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală se putea invoca pe calea cererii de reexaminare a Încheierii nr.4- si, ulterior, pe calea plângerii împotriva încheierii registratorului şef. 

De altfel, ţinând seama de obiectul dosarului nr.-, reiese că reclamanta a uzitat de această cale de atac.

În plus, a da curs solicitării reclamantei de a se reanaliza legalitatea înregistrării Curtii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală ar însemna eludarea termenelor prevăzute de art.71¹ alin.1 şi alin.7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliara aprobat prin  Ordinul nr.633/2006 (în vigoare până la 29 august 2014), respectiv art.31 din Legea nr.7/1996, respectiv dispoziţiile art.431 din C.pr.civilă (lucrul judecat).

Pentru aceleasi considerente, instanţa nu va ţine seama de argumentul reclamantei în sensul că nu a fost parte în procesul penal şi nici cele referitoare la forma cererii de înscrierii a măsurii asigurătorii ce a fost trimisă de instanţa care a luat măsura asigurătorie. În plus, reclamanta nu a produs probe care să ateste că nu a fost parte în acest proces penal, cum ar fi hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond.

În altă ordine de idei, ţinând seama de faptul că prin Încheierea - s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în cuprinsul Încheierii 4- cu privire la beneficiarul măsurii asigurătorii, instanţa constată că, pe calea prezentei plângeri, reclamanta este îndreptăţită să invoce doar aspecte referitoare la această operaţiune.

 Ca atare, având în vedere faptul că, în speţa, măsura asigurătorie a fost dispusă de instanţa judecatoreasca în temeiul art.32 din Legea nr.656/2002, care prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care s-a savarsit infracţiunea de spălare a banilor, pentru a se evita distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, reiese că beneficiarul sechestrului asigurător penal nu putea fi decât Statul Român.

Prin urmare, faptul că în cuprinsul cererii înaintate în condiţiile art.253 alin.4 C.pr.penală nu s-a menţionat beneficiarul măsurii asigurătorii nu are vreo înrâurire asupra încheierii de îndreptare eroare materială  (-).

Analizând încheierea nr.-, instanţa constată că în cuprinsul acesteia s-a strecurat o eroare materială privind identificarea beneficiarului măsurii asigurătorii, în sensul că, în baza art.253 alin.4 C.pr.penală raportat la art.42 lit.n) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr.633/2006, măsura asigurătorie a fost notată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, cea care a şi dispus această măsură, iar nu în favoarea Statului Român, cum era corect.

În acest context, în baza art.913 C.civil si art. 88 alin.1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr.633/2006, fiind vorba de o eroare materiala privind denumirea beneficiarului măsurii asigurătorii, care nu afectează fondul dreptului, ce a fost săvârşita cu prilejul înscrierii dispuse prin Încheierea nr-, instanţa apreciază că aceasta eroare se putea îndrepta, din oficiu, pe calea Încheierii nr.-.

Ţinând seama de natura erorii materiale strecurate în cuprinsul Încheierii nr.-, instanţa apreciază că motivele invocate în cuprinsul Încheierii nr.52606 au fost suficiente pentru a reţine legalitatea încheierii de îndreptare eroare materială.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa nu poate primi argumentul reclamantei în sensul că eroarea cu privire la beneficiarul măsurii asigurătorii ar fi trebuit îndreptată pe calea rectificării cărţii funciare. În acest sens, trebuie menţionat şi faptul că instanţa care a lua măsura asigurătorie nu a solicitat notarea ipotecară pe numele acesteia.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa va respinge plângerea - ca neîntemeiata

Domenii speta

Spete similare