Ordonanță președințială - suplinirea consimțământului pârâtului în vederea obținerii pașaportului pe numele minorei

Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanță a reținut că părțile au avut o relație din care a luat naștere minora TLM născută  la data de 24.02.2013. În prezent, minora este cu mama, care lucrează în Anglia şi care dorește să obțină pașaportul minorei,  pașaport care a expirat. Cum pârâtul nu-şi exprimă acordul, reclamanta a considerat necesar să formuleze prezenta cerere pe cale de ordonanță președințială, arătând că pârâtul nu s-a interesat de copil.

 Este adevărat că există dispoziții legale care reglementează situațiile existente în prezenta speță.

 Astfel, potrivit art. 18 al. 2 din Legea 272/2204, deplasarea copiilor în țară şi în străinătate se realizează cu înștiințarea şi cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord,  se soluționează de către instanța de judecată.

De asemenea, potrivit art. 30 al. 1, lit. b) din Legea 248/2005 modificată şi actualizată, „minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate, şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi, i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul  acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă ce nu trebuie  să depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.”

Este adevărat că dreptul la liberă circulaţie al minorului nu poate fi restricţionat printr-un refuz nejustificat al pârâtului, însă instanţa trebuie să analizeze dacă în cauză, raportat la situaţia prezentată, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 997 şi urm. Cod de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 997 Cod de procedură civilă, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Articolul 997 stabileşte următoarele condiţii de admisibilitate: urgenţa măsurilor, vremelnicia măsurilor şi neprejudecarea fondului. Aceste condiţii sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială.

Instanţa  constată că, în cazul de faţă, reclamanta nu justifică urgenţa, nu a probat existenţa unor "cazuri grabnice" care impun luarea unor măsuri provizorii pentru: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel. Urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenţa.

Spre deosebire de dreptul comun, potrivit căruia o acţiune se judecă în raport cu situaţia existentă în momentul în care a fost introdusă, urgenţa în cadrul ordonanţei preşedinţiale trebuie apreciată în raport cu situaţia existentă la momentul judecării cauzei. Reclamanta nu a făcut dovada existenţei acestei urgenţe, în condiiţiile în care, astfel cum precizează şi în cererea de chemare în judecată, din luna august 2018  nu a mai primit nici un răspuns de la parat.

Este de necontestat dezideratul ca minora să aibă paşaport , însă  acest deziderat exista încă din luna august 2018 .

 Caracterul vremelnic al măsurii solicitate, aflat în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului, ar trebui să rezulte din aceea ca măsura să-şi producă efecte juridice numai pentru un anumit timp.

Instanța reține că nici caracterul provizoriu al măsurilor solicitate nu este îndeplinit , măsura solicitată de reclamant , aceea prin  care instanța sa oblige parata la emiterea pașaportului pe numele minorei, denotă  caracterul definitiv al măsurii solicitate . Ori pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părţi, deoarece ordonanţa preşedinţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Însăși suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii pașaportului pentru minoră, reprezintă o măsură definitivă, neexistând temeiuri de reversibilitate a măsurii, ceea ce echivalează cu o soluționare în fond a pricinii.

În raport de cele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, instanța reține că cererea reclamantului  nu îndeplinește condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale (vremelnicia , urgenţa  neprejudecarea fondului cauzei) şi pe cale de consecinţă, instanţa urmează a respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare