Plângere contravenţională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 78/R

Şedinţa publică de la 26 februarie 2013

Completul constituit din:

Preşedinte: ……………

Judecător: ……………….

Judecător : …………..

Grefier : …………………..

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  recursului declarat de intimatul Comisariat Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru , în subordinea căreia este Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Covasna împotriva sentinţei civile nr. 1207 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din 12 februarie 2013, când partea prezentă  a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru data de 19 februarie 2013, apoi pentru  astăzi, 26 februarie 2013.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1207 din 21 decembrie 2012, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis în parte plângerea contravenţională formulată de reclamanta SC …… (ROMANIA) SRL, prin reprezentant legal G. D. în contradictoriu cu pârâtul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU, în calitate de reprezentant al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor COVASNA. 

A înlocuit  amenda contravenţională de 1000 lei aplicată reclamantei pentru fapta contravenţională nr.3 ( încălcarea dispoziţiilor art. 18 din O.G. nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor ), prin  procesul-verbal seria ANPC nr. 0496401 din data de 29.08.2012, cu sancţiunea “AVERSTISMENT”.

A menţinut sancţiunea “AVERSTISMENT” aplicată reclamantei pentru fapta contravenţională nr. 2 ( încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin.1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor) prin  procesul-verbal seria ANPC nr. 0496401 din data de 29.08.2012.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

În primul rând, prima instanţă a constatat limitele învestirii sale: anume că reclamanta a fost sancţionată pentru 3 contravenţii reţinute în sarcină, în cauză fiind contestate doar două măsuri luate împotriva sa, respectiv ultimele două fapte contravenţionale reţinute în procesul-verbal.

Totodată, a constatat că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluţioneze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravenţională fiind săvârşită în circumscripţia sa teritorială, respectiv loc. Târgu  Secuiesc,  plângerea fiind formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, termen prevăzut de art. 31 alin.1 din OG 2/2001.

În fapt, prin procesul-verbal seria ANPC nr. 0496401 din data de 29.08.2012, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea unei contravenţii de nerespectare a regimului de îmbuteliere a băuturii denumite „ Moldova”, cu sancţiunea avertisment pentru săvârşirea unei contravenţii de nerespectare a regimului de comercializare a unor produse de hârtie igienică care induc ideea consumatorului că s-ar distribui gratuit, dar fără ca produsul să fi fost inclus într-o promoţie, precum  şi cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea unei contravenţii de nerespectare a regimului de etichetare corespunzătoare a produselor comercializate.

Procesul-verbal a fost semnat de contravenient, fără obiecţiuni.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Ca act administrativ, procesul-verbal  de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de  o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată  prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i petentului.

Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi art.17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, judecătoria a constatat  că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale, de altfel, nici reclamanta nu a invocat critici în această privinţă.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a constatat că şi sub acest aspect procesul-verbal este corespunzător, reclamanta făcându-se vinovat de fapta contravenţională reţinută în sarcină, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul contravenţiei nr. 2:

Concret, problema care se pune este aceea dacă inscripţia „ 8+2” de pe produsele de hârtie igienică marca Zewa Deluxe induc ideea consumatorului de a fi comercializate gratuit cele 2 role indicate separat. 

Legiuitorul defineşte în cuprinsul art. 6 alin.1 din Legea nr.363/2007 că “ O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente….”

Aşadar, legiuitorul oferă prin aceasta o minimă garanţie consumatorului mediu, protecţie asigurată chiar în situaţia în care informaţia inscripţionată pe produs este una reală, context în care înscrisul depus de reclamantă în probaţiune, respective adresa răspuns nr. 11222/27.10.2009 apare drept superfluu. ( fila 10)

Or, esenţial este a se stabili dacă prin această modalitate de comercializare a produsului se induce consumatorului ideea de gratuitate ( aşadar un caracter special al produsului), inducere în eroare care există şi care se consumă instantaneu, prin punerea în vânzare a produsului în această modalitate de inscripţionare, cert fiind faptul că producătorul nu a înţeles prin aceasta să scrie cifra 10 într-un mod alternativ/distractiv, mod care ar fi putut lua şi forma “5+5” sau “4+6”, ideea vădită indusă fiind tocmai a primirii a 2 produse în preţul celor 8, aspect ce îl determină în mod categoric în achiziţionarea produsului.

Şi chiar revenind la răspunsul adresă emis de singurul for superior legitim ( potrivit aprecierii reclamantei), aflat la fila 10, se constată că interpretarea corectă a textului este aceea că produsul dedus analizei este conform, dacă este integrat intr-o promoţie, iar o promoţie implică „ ex re” tocmai o reducere, reducere  care este indusă în mod eronat consumatorului mediu, chiar şi atunci  când nu se derulează o promoţie, iar de această consecinţă se face responsabilă în mod direct reclamanta.

Pe cale de consecinţă, instanţa a menţinut sancţiunea “AVERSTISMENT” aplicată reclamantei pentru fapta contravenţională de  încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin.1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.

Sub aspectul contravenţiei nr. 3:

Instanţa, de asemenea, constată netemeinicia susţinerii reclamantei, faţă de faptul că potrivit art. 18 din O.G- nr. 21/1992 „ consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.”

Aceste dispoziţii mai sus indicate trebuie interpretate prin coroborare cu cele cuprinse în art. 6 alin.1 lit.b din Legea nr.363/2007, în cuprinsul cărora sunt exemplificate “ principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;”.

Or, pentru utilizatori, un produs de calitate superioară este cel care prin caracteristicile sale satisface cel mai bine dorinţele şi aşteptările, potrivit acestei abordări, calitatea produsului reprezentând aptitudinea de a fi corespunzător pentru utilizare.

Iar consumatorul raportează preţul la calitate si cantitate, aşadar aspectul gramajului reprezintă o caracteristică esenţială în raporturile civile/comerciale.

În schimb, sub aspectul individualizării judiciare a sancţiunii, instanţa de fond a apreciat  necesară a face aplicarea posibilităţii legale de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertismentul, faţă de faptul că reclamanta  nu a mai fost sancţionată  anterior pentru fapte similare ( potrivit adresei-răspuns de la fila 38), aceasta manifestând disponibilitate de cooperare, astfel cum rezultă şi din corespondenţa  depusa la dosar ( fila 10-13), această sancţiune fiind într-o măsură suficientă de  natură a atenţiona pe reclamantă ca pe viitor să respecte întocmai dispoziţiile legale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul-recurent COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU, solicitând modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii plângerii contravenţionale, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal de contravenţie contestat.

În motivarea cererii de recurs se arată că societatea petentă a fost sancţionată prin acelaşi proces-verbal pentru săvârşirea a trei fapte contravenţionale. Prin plângere au fost contestate două dintre faptele reţinute în sarcina petentei, anume cea referitoare la încălcarea art. 6 alin 1 lit. b din Legea nr 363-2007 şi cea referitoare la încălcarea art. 18 din OG nr. 21-1992. Prima instanţă a admis în parte plângerea şi a dispus înlocuirea amenzii de 1000 lei aplicată pentru încălcarea art. 18 din OG nr 21-1992, cu sancţiunea avertismentului. Recurenta susţine că un produs se cunoaşte cel mai bine prin informaţiile pe care le oferă prin etichetare consumatorilor, un produs de calitate fiind unul care prin caracteristicile sale satisface cel mai bine dorinţele şi aşteptările consumatorilor, astfel înscrierea pe etichetă a caracteristicilor esenţiale ale produselor este obligatorie pentru informarea corectă a consumatorului, pentru ca acesta să aleagă în funcţie de necesităţile sale.

În drept,  au fost invocate, în mod generic,  prevederile art 304 C p civ.

Intimata - petentă nu a formulat întâmpinare.

Nu s-au depus la dosar noi înscrisuri în recurs.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, urmând a-l respinge.

Se constată că prima instanţă, verificând procesul-verbal contestat, în limitele învestirii sale (numai pentru ultimele două fapte contravenţionale), a apreciat că respectivul înscris este întocmit în mod legal, societatea petentă fiind vinovată de săvârşirea contravenţiilor constând în încălcarea art. 6 alin 1 din Legea nr. 363-2007 şi a art. 18 din OG nr. 21-1992.

Instanţa de fond, a reindividualizat sancţiunea aplicată pentru cea de a doua faptă contravenţională anterior menţionată, în sensul că a dispus înlocuirea amenzii de 1000 lei cu sancţiunea avertismentului. În motivarea acestei soluţii s-a arătat că petenta nu a mai fost sancţionată anterior pentru fapte similare (potrivit adeverinţei depuse la dosar) şi că societatea a manifestat disponibilitate de cooperare pentru îndreptarea conduitei sale pe viitor.

În recursul formulat, partea recurentă nu indică motivul pentru care această soluţie a judecătoriei nu ar fi legală, ori temeinică. Recurenta nu precizează  anume situaţii referitoare la societatea sancţionată, de natură a împiedica aplicarea în speţă a unei sancţiuni mai uşoare. Din cele susţinute de partea recurentă în promovarea prezentei căi de atac, rezultă că  s-ar impune păstrarea sancţiunii amenzii de 1000 lei, dată fiind gravitatea faptei săvârşite-anume etichetarea incorectă a produselor comercializate.

Cu privire la sancţiunea aplicată petentei - intimate pentru încălcarea art. 18 din OG nr. 21-1992, tribunalul reţine prevederile art. 21 alin (3) din OG nr. 2-2002, care stipulează :  sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Apoi, art.  7 din OG nr. 2-2002 prevede că:

(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

În soluţionarea unei plângeri contravenţionale, instanţa poate înlocui aşadar sancţiunea amenzii aplicată de agentul constatator, ţinând cont de circumstanţele prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2-2002. Prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că societatea petentă nu a mai fost sancţionată anterior pentru aceeaşi faptă, a avut în vedere demersurile efectuate de societate prin solicitarea unui punct de vedere ANPC cu privire la menţiunile înscrise pe produsele-hârtie igienică comercializate, demersuri care dovedesc intenţia petentei de a se conforma prevederilor legale. În plus, fapta săvârşită de petentă, anume aceea de a nu indica greutatea exprimată în grame pe metru pătrat pentru hârtie igienică, şerveţelele nazale şi prosoapele de bucătărie din hârtie comercializate, nu este de natură a produce efecte grave pentru consumator (având în vedere în speţă produsul comercializat-unul din hârtie foarte uşoară).

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, motiv pentru care, văzând art. 312 alin.1 Cpc. , va respinge recursul că nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de recurentul  COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU împotriva sentinţei civile nr. 1207/21.12.2012 a Judecătoriei Tg Secuiesc ,  pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi , 26.02.2013.

Domenii speta

Spete similare