Respingerea propunerii procurorului privind luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale în baza art. 5491 alin. 4 Cod procedură penală, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b1, raportat la art. 18

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2018:008.000259

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 8553/320/2018

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA PENALĂ Nr. 259/CT

Şedinţa publică din data de 20 Decembrie 2018

Completul constituit din:

Preşedinte: E.P.

Judecător de cameră preliminară: I. P.

Grefier: R. M. G.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș

Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, împotriva încheierii penale nr. 960/25.09.2018, pronunțate de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 8553/320/2018.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14.12.2018, prin care s-a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de azi, 20.12.2018, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORII DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală nr. 960/25.09.2018 a Judecătoriei Tg. Mureș, dată în dosarul nr. 8553/320/2018, în baza art. 5491 alin. 4 Cod  procedurã  penalã, s-a respins, ca inadmisibilă, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureş, formulată în dosarul nr. 395/P/2011, privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la cinci fierăstraie pentru metal.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedurã penalã, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În considerentele hotărârii prima instanță a reținut că, prin ordonanţa din data de 16.05.2011, emisă în dosarul nr. 395/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților S. F.. P. M., R. E..E. T.F. și T. A., în temeiul art. 10 lit. b1 Cod penal din 1969, raportat la art. 181 Cod penal din 1969, cu aplicarea față de aceștia a unor sancțiuni administrative, constând în amenzi în cuantum de 500 lei pentru fiecare, fără ca procurorul să se pronunțe cu privire la confiscarea bunurilor care, potrivit art. 118 Cod penal din 1969 erau supuse confiscării.

Ca stare de fapt s-a reținut că, în data de 12.01.2011, cei cinci învinuiți au distrus, prin tăiere cu ajutorul unor fierăstraie pentru metal, un pod CFR metalic, care făcea traversarea pârâului ... de pe raza comunei ... fiind surprinși de lucrătorii Postului de Poliție Band în timp ce încărcau într-o căruță componentele metalice ale acestuia.

În drept, judecătorul de cameră preliminară a reținut că potrivit prevederilor art. 5491 al. 1 Cod de procedură penală „în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală”.

Ca atare, s-a apreciat că procedura prevăzută de art. 5491 Cod procedură penală vizează ordonanțele procurorului prin care, pe lângă dispoziția de clasare sau renunțare la urmărire penală, se dispune și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale. Această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită în prezenta cauză, având în vedere că solicitarea privind luarea măsurii confiscării speciale este formulată la mai bine de 7 ani de la dispunerea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1969, perioadă în care, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare procurorul era cel care dispunea luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, în situația în care se dispunea o soluție de netrimitere în judecată.

De asemenea, judecătorul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 Cod procedură penală, așa cum s-a indicat în sesizarea formulată, având în vedere că procurorul de caz ar fi trebuit să dispună confiscarea bunurilor în temeiul dispozițiilor Codului penal și nu în temeiul unor dispoziții prevăzute de Codul de procedură penală.

Împotriva hotărârii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș a formulat contestație, invocând nelegalitatea ei, apreciind că respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de confiscare specială, s-ar fi putut respinge doar în câteva cazuri, ce țin de termenul de formulare a acesteia (anterior terminării urmăririi penale, anterior expirării termenului prevăzute de art. 339 alin. 4, 340 Cod procedură penală) sau de persoana care a formulat cererea (altă persoană decât procurorul).

S-a mai arătat, în esență, că, potrivit noului Cod de procedură penală, competența de a dispune asupra confiscării speciale aparține judecătorului de cameră preliminară (conform vechiului Cod de procedură penală această competență revenind procurorului) și, cum procesul penal nu poate fi oprit pe motiv că legea nu prevede regula de urmat într-o anumită împrejurare, se impune aplicarea legii procesual penale prin analogie sau pe cale de supliment analogic.

S-a menționat că instanțele de judecată admit sesizările Compartimentului executări penale privind confiscarea bunurilor asupra cărora s-a omis a se dispune în dosare vechi, fiind anexate hotărâri judecătorești în acest sens.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorii de cameră preliminară constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 5491 alin. (3) C. proc. pen., art. 107, art. 108, art. 112 C. pen., că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. pen., scopul măsurilor de siguranță este acela de a înlătura o stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea de noi fapte penale.

Astfel, judecătorii au în vedere faptul că legea procesual penală este de strictă aplicare, iar principiul activităţii legii procesual penale nu permite luarea unei măsuri speciale de confiscare în baza unei proceduri inexistente la data dispunerii soluţiei de către procuror, fără ca vreo prevedere tranzitorie din legi succesive să existe. Exemplul din doctrină, arătat de procuror în motivele sale, are în vedere aplicarea prin analogie a unor dispoziţii legale din aceeaşi lege, nu şi situaţia în care se au în vedere legi procesual penale succesive, întrucât pe baza acestui raţionament, s-ar putea merge până la legislaţia din anii 1990, fără vreun impediment. Aşadar, analogia despre care face vorbire parchetul are în vedere situaţia în care legea procesual penală ar fi fost aceeaşi de la data emiterii ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală sau nu ar fi prevăzut vreo procedură de confiscare separată. Doar aşa ne-am fi putut afla în situaţia în care să aplicăm acest principiu. În condiţiile în care soluţia din ordonanţă nu mai există, nu se pot aplica prevederile unei alte legi care nu mai este în vigoare sau o lege care nu mai prevede soluţia parchetului. Dreptul procesual penal nu poate fi forţat într-atât încât să permită acest lucru.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș, împotriva încheierii penale nr. 960/2018 a Judecătoriei Tîrgu Mureș și se va menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 dec. 2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECID

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Mureș , împotriva încheierii penale nr. 960/2018 a Judecătoriei Tîrgu Mureș și menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 dec. 2018.

Preşedinte: E.P.

Judecător de cameră preliminară: I. P.

Grefier: R. M. G.

Redactat/PE/09.04.2019

Tehnor4edactat/09.04.2019

2 ex./09.04.2019

Judecător fond: R. S.

Domenii speta

Spete similare